3,082 matches
-
de protocol. Vin oamenii ăia și să-i primim frumos. Alerg, nea Costică, alerg. Bădia a ajuns consilier municipal și era mai serios ca o mumie egipteană. Citise tot ce se putea citi despre noua sa poziție socială. Își însușise ticuri noi și-mi răspundea la telefon cam așa: Alo? Sînt consilier municipal...Bădia, spuneți nea Costică. Omul meu nu părea fericit că i se dublase pensia și ofta după... Parlament. Distracție mare cu listele pentru Parlament! Din provincie se trimiteau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se îndreaptă spre locul indicat. Eu îmbrac haina. Lăsați haina, mă îndeamnă un coleg. Nu las haina, cum s-o las?! Stau cît pot cu spatele mai spre pereți. Reuniunea se încheie, este bine, sînt mulțumit. Plec cu un nou tic nervos. Trag haina la spate. A venit costumul și mașina. Deja s-a pus o baterie nouă. Ce frumoasă este viața! Alerg la dejun, întîrzii puțin. Se servește supă cu niște linguri mici, mici de tot. Ridic lingura neatent și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
victorioasă a unui zeu sau a unui erou mitic împotriva unui monstru marin sau a unui dragon (cf., de exemplu, Indra-Vrtra, Baal-Yam, Zeus-Typhon etc.). S-a putut demonstra că un scenariu analog exista la indienii vedici și în Iranul an tic j5, deși în acest din urmă caz izvoarele sunt târzii și prezintă mitul puternic istoricizat. Într-adevăr, lupta eroului Thraetona împotriva dragonului Azi Dahâka la care face aluzie Avesta (Yast, 9: 145; 5: 34; 19: 92 sq.) este povestit de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mâncare și-i oferi. El nu poate refuza și nu poate spune că nu-i place. Asta e! Nu sufăr de nimic decât de libertatea de a alege, de a decide, de a fi liber. Viața mea e monotonă. Am ticuri. Totul e programat de-a lungul timpului în funcție de nevoile lor, nu de ale mele. La baie merg dimineață și la ora 14. Apoi seara. Cina o mănânc singură, în fiecare seară roșii cu brânză și lapte. În fiecare seară cos
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
deosebit de corectă în relațiile cu oamenii, de o cinste rară. Probabil că încă de pe atunci, din perioada clujeană a cunoștinței noastre, suferea de unele scrupule și suspiciuni exagerate care, cu timpul, s-au accentuat și, amestecându-se cu însușirile devenite ticuri și manii (un prosop de care te-ai folosit așezat „frumos” pe tăblia patului, „să se usuce”, o scandaliza ca un grav atentat la sănătatea și viața - pe care o dorea cât mai lungă firește - a mobilei respective) au făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
spital, în Triaj, așteptând să se dea celebrul film cu execuția lui Ceaușescu, care tot era amânat din sfert în sfert de oră. Și, la cum erau vremurile, atunci când am sunat la chirurgie, am făcut greșeala să le spun diagnos‑ ticul bolnavului și, fiind grav, au socotit că murea ori‑ cum a doua zi, deci nici vorbă să-mi dea vreun tub de oxigen de la ei. Iarăși, zic, lumea trebuie să înțeleagă că așa funcționa atunci asistența medicală. Nu numai că
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
dinți, se vedeau distribuiți în piesa stalinistă Tragedia optimistă, iar Brucan al nostru juca în travesti în basmul azer Ali Baba și cei patruzeci de hoți. Apoi a lăsat Revoluția baltă și a devenit un bun și substanțial comentator poli‑ tic. Lui îi datorăm și vorba aia care ne-a făcut să-l urâm atât de mult : stupid people. Și prevestirea că nu ne vom vindeca de prostie cel puțin 20 de ani. Al naibii prezicător ! A.M.P. : Da. Și apoi
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cel care nu a susținut-o, pentru că avea informații că lumea din sistem ar fi contra ei. Natural că unii din sistem ar fi fost contra ei, dar noi voiam, în final, să schimbăm chiar sistemul. Eram primul regim democra‑ tic, venit în noiembrie ’96 la putere. Deci nu eram acolo ca să cădem la pace cu cei din sistem. A fost numit un domn Moisescu, care n-a făcut absolut nimic. Pe urmă a murit și în locul lui... V.A. : Prietenul
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ai o națiune de un milion de oameni, plus o treime ruși, și lupți cu Rusia, care te-a ocupat de atâtea ori în istorie și azi îți taie gazele iarna, ce faci ? Îi spui : „Hai că te tratez democra‑ tic, o să te tratez de la egal la egal“ ? Așa ar fi fost ideal, dar nu și practic. Și Europa i-a înțeles. În tratatul lor de aderare la Uniunea Europeană, faptul că minoritatea rusă nu are drept de vot nu e nicăieri
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
A doua decizie logică era să faci outsourcing. SĂ scoți publi‑ citatea în afara Televiziunii - în acest fel sindicatul nu ar mai fi avut niciun fel de influență - și să dai comision, un procentaj, unei firme de pe piața privată, care, teore‑ tic, ar fi avut un stimulent să strângă mai mult, pentru că, aducându-ți ție mai mult, îi creștea venitul. Sună logic ! Dar ce n-am luat în considerare în acel moment - noi și sfătuitorii noștri de la BBC - era că în acest
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
că MĂgureanu a trecut la el numai pentru că se întâl‑ niseră cândva, când încă nu era președinte. Atunci a început jocul acesta al nostru de a încerca să scăpĂm de șefii ser‑ viciilor secrete. FĂră știrea lui Emil Constantinescu, prac‑ tic, fiindcă el nu controla Televiziunea, contrar a ce s-a spus. El putea să aibă o reacție după vreo emisiune, care putea să fie orice fel de reacție, dar nu controla ce dădeam noi pe post. Nu controla nimeni ce
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
este exact genul de idee a unui finanțist, ce n-are încredere în oamenii politici că vor face ceva -, care a zis : „De unde e ușor de tăiat ? TĂiem de aici și ne-am luat o garanție“. Însă un om poli‑ tic să pună ideea asta în practică fărĂ să se gândească... V.A. : Și a riscat și soarta guvernului, și soarta sa ! Au plătit-o cu vârf și îndesat. A.M.P. : Degeaba au plătit-o, că finalmente am plătit-o cu toții
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
maniac nervos, „Sânge-rece“, care invectiva și scuipa, cu nasul În vreun zid, până i se usca gura, [astfel că] maică-mea văzându-l, cu mine Încă În pântecele ei, mi-a lăsat, după mulți ani și pentru multă vreme, acest tic de scârbă (pentru oameni?). și am fost eroul ultimului „cartel“ sau provocare la duel; și asta nu pentru vreo femeie de Împărțit sau pentru vreo mănușă zvârlită cu elegantă impertinență și schimb de cărți de vizită, ci pentru un caz
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
istorice, să evoc câteva peisajii din pitorescul vieții de toate zilele a Bucureștilor din această primă jumătate de veac, cu frământările sale lu mești interesând mai mult istoria măruntă a moravurilor unei epoci, oricum, Îndepărtate În multe privințe, și cu ticurile prea personale, fizice și morale, ale unor contemporani de-ai mei, sau chiar ale mele, din acest mare și tragic veac nou al XX-lea, pe distanța fabuloasă parcursă până astăzi. „Sunt lucruri - spunea bătrânul Tacit, care nu le neglija
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe care mi l-au arătat feciorii lui, care, copii fiind și văzându-l pe taica lor, haiducul, jos, la picioarele nucului, cu limba-i țăcă nindu-i afară din gură ca la șerpi, au rămas toți copiii lui cu acest tic, ca un stigmat al familiei. I-am cunoscut În copilăria mea pe bătrânii feciori ai lui Gașpăr, oameni ciudați, „să nu-nop tezi cu ei“, Îmi spunea tata, și-mi fermeca mai ales Închipuirea o frumoasă copilă aleasă, cu sânge haiducesc
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și candidatelor. Mi-a dat, firește, notă proastă la acest examen, sau poate chiar am fost respins, fiindcă, scriind despre romantismul francez, În loc să Înșir date și nume ciupite de prin manuale, am făcut o sinteză lite rară a fenomenului roman tic, adică ceva mai presus de nive lul belferesc al examinatorului și de care nu mă ruși nez când o citesc astăzi după ciorna de atunci, pe care Întâmplă tor o păs trez. (Dar parcă avea totuși dreptate individul să ne
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de cel al Corinei Irineu, altă colaboratoare a noastră de la Ideea Europeană, cu biata inima ei sfârtecată de un glonte dintr-o, se pare, contrarietate pe tema, de ne cre zut astăzi, dacă trebuie sau nu să dea curs prac tic, În gaze tărie, fragedului său talent literar, abia desco perit și afirmat, dar iarăși de esență diletantissimă, ca al mai tutu rora dintre noi. Cam În acest fel, prin urmare, mi-aș explica, abia acum, poziția de atunci a secretarului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
parcimonioși, vicleni și temători, feroci la rigoare, din toate astea câte ceva, dar fără con sistență și, În plus, marea artă ita lienească a duplicității și disimulării. De-o Înfățișare orecare, fară vreun stil al persoanei sau al profesiei, fără nici un tic sau pitoresc, fizic sau moral, Ramiro Ortiz era un colaborator al revistelor noastre plăcut uneori, informat totdeauna și interesant mai ales atunci când aflam din scrisul său unele maniere noi stilistice ale scriitorilor de la La Voce, foaia tinerelor speranțe ale literaturii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-mi la obraz: „Tu, Beldie, tu singurul ai Înțeles!“ [...] Gluma lui Bucuța, emancipată, ingenioasă și licențioasă, dar gratuită, inofensivă În intențiile ei nedeslușite; de o fantezie proprie și un vocabular numai În aluzii malițioase sau imagini subite; aplicată la particularitățile, ticurile și cusururile, mă runte și cotidiene, ale prietenilor și neprietenilor, ale colabora torilor săi mai ajunși, mai apropiați sau inferiori; această glumă a lui Bucuța Își avea, poate, originea intimă În nevoia impe rioasă sau capriciul lui de a sparge
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și atâtea altele Încă, ce mai Încolo?, stăteau totdeauna gata să-mi dovedească, fără ca tu să te gândești măcar a le pretinde, că sunt posesoarele unei Întregi tehnici erotice, mult prea departe de ceea ce un prost de bărbat, Încă roman tic, pu tuse gândi și simți În fața lor; aplicate fiind toate a-și imagina lângă tine că s-ar putea amuza și delecta dumicând, cu dințișorii și limba lor aspră de pisică, vreo banană, vreun plaisir des dames, vreo Înghețată populară
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dându-mi ele să-nțeleg) vârsta implacabilă. ...Ați observat cât de prăfuiți, fizicește și sufletește, sunt băr bații prea Îndelung respectuoși angajamentelor lor [?] Eu Însumi Îmi recunosc, cu silă și amărăciune, un oarecare iz de formulă perimată de viață În ticuri, manii și tabieturi sclerozante. Datorez, așadar, femeilor - și numai [a]celora din afara vieții mele conjugale - succesul parțial al eforturilor lor stărui toare spre Înnoirea mea continuă și În pas cu vremea, măcar În for mele exterioare, vestimentare, de limbaj, de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
burgheză. — Qu’y a-t-il pour votre service, monsieur? mi se adresă, abia zâmbind extrem de comercial la mine, codoașa cea mare. — Voir les femmes, madame, et... sans les „voyeurs“, accen tuai eu cu degetul ridicat, fiindcă văzusem pe un domn apoplec tic pășind repede după mine la intrarea din gang, cu intenția, desigur, ca să privească la mine in momento concubitus printr-o gaură și cu un ochean măritor, care m-ar fi apropiat cu fesele mele drept lângă nasul lui. Mă poftește
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
deci eu cel vinovat, nu bietul animal.“ Departe de a-și judeca familia, Negoițescu rememorează scenele din copilărie din perspectivă pur estetică și cu bucuria evenimentului insolit. La școală mediocru până târziu, la sporturi leneș, la vioară dezastruos, cu diverse ticuri neplăcute, se prinde, la un moment dat, ca Bastian din romanul lui Michael Ende, în universul fără opreliști al cititului și, din acel moment, devine un ales, cum singur se definește (sentimentul acesta îl trăiește și prietenul său de mai
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ciocănitoare și îmi azvârlea cu scârbă: „Mai bagă în gură, măi băiete, cârpa aia de spălat vase“ (multă vreme, într-adevăr, scoteam fără să-mi dau seama limba din gură când mă concentram la scris, așa cum nu mi-au lipsit ticurile: să-mi rod unghiile, să-mi încârlionțez cu disperare câte o șuviță de păr, să tresar din umeri ca și cum m-ar jena haina sau mi-ar fi căzut sub guler și s-ar fi lăsat pe spinare o muscă moartă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
să-mi rod unghiile, să-mi încârlionțez cu disperare câte o șuviță de păr, să tresar din umeri ca și cum m-ar jena haina sau mi-ar fi căzut sub guler și s-ar fi lăsat pe spinare o muscă moartă - ticuri care, din fericire, totuși n-au fost simultane, ci s-au succedat, fiecare vârstă cu al ei - unul dintre cele mai stranii fiind să-mi fac, sacadat, nenumărate cruci fără să observe lumea). Profesorul de muzică, Golumba, companion cinegetic al
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]