2,089 matches
-
sub titlul "Kăna yağibu" ("Ar fi trebuit"), lucrare premiată de Uniunea Scriitorilor Irakieni. Tot la Bagdad a publicat în traducere arabă piesa de teatru Matca ("Al-Mağră") de Marin Sorescu. În 2002, a publicat - în Liban, în traducere arabă, "Taghyăn al-hulm" ("Tirania visului") de Carolina Ilica. Activitatea sa pedagogică nu se rezumă la cursurile ținute la Universitatea București. A publicat o serie de lucrări menite să fie instrumente utile atât studenților, cât și tuturor celor care doresc să învețe limba arabă (dicționare
George Grigore () [Corola-website/Science/303206_a_304535]
-
În opera lui Morus, însă, regele Henric al VII-lea de-abia este menționat, poate și pentru că Morus îl învinovățea pe Henric pentru persecuția tatălui său, Sir John More. Unii comentatori au văzut în opera lui Morus un atac la adresa tiraniei regale, mai degrabă decât la adresa lui Henric însuși sau la adresa Casei de York. „Istoria” este o operă de istoriografie renascentistă bine redactată, remarcabilă mai degrabă pentru stilul ei literar și respectarea preceptelor clasice, decât pentru acuratețea istorică. Opera lui Morus, alături de
Thomas Morus () [Corola-website/Science/303204_a_304533]
-
votul final, deputaților le-a parvenit o scrisoare din partea PF Teoctist, în care acesta exprima "mâhnirea și îngrijorarea" pe care o produce Bisericii Ortodoxe Române intenția de abrogare a articolului 200 privitor la "practicile contra firii". "Biserica respinge iubirea necurată, tirania patimilor egoiste și fără rod de viață", se spune în scrisoare, în care Teoctist îi roagă pe deputați să "reflecteze" asupra deciziei de abrogare a articolului 200. Abrogarea articolului 200 a fost un pas important pentru drepturile persoanelor LGBT din
Articolul 200 () [Corola-website/Science/302399_a_303728]
-
ginerele lui Histiaios, acesta din urmă în anii de la începutul secolului V era încă reținut la Susa. Ca și socrul său, Aristagoras era un tiran, tiranul Miletului. Primul pas care l-a făcut a fost acela de a renunța la tiranie și a instituit un regim democratic la Milet. Al doilea, a fost o călătorie în Grecia Balcanică pentru a sonda opinia grecilor de peste mare și a se asigura de ajutorul pe care putea conta. Mai întâi, ca și înaintașii săi
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
prin batere de monede. Nemuritoare a rămas și gloria alergătorului care a adus vestea victoriei la Atena. Semnificația acestei bătălii câștigată de Atena este multiplă: Orașul a izbutit să scape de soarta nemiloasă care a lovit Eretria și de reinstaurarea tiraniei lui Hippias, sosit odată cu perșii; prestigiul democrației sclavagiste ateniene a crescut dându-i curajul să se afirme ca una din constituțiile cele mai bine organizate din lumea contemporană; o consecință imediată a fost începutul fundrii așa numitului imperiu maritim, atenian
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
și cetăți, îndeosebi cele din nordul direct amenințat, din Beoția și din Grecia centrală care nu au răspuns la apel. Motivele erau diverse. Printre altele, aceste cetăți nu credeau în eficiența unei apărări comune, ceea ce, în parte s-a adeverit, iar tiraniile locale, cea a Aleuazilor, de pildă din Tesalia, sau regimurile oligarhice, ca cel de la Teba, nu disprețuiau ofertele atrăgătoare venite din partea regelui pers. În sânul Congresului n-au lipsit divergențele cu privire la modalitățile de a întâmpina dușmanul și la deținerea conducerii
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
coloniștilor greci. În a doua jumătate a secolului al VI-lea (cca 535), etruscii au izbutit să-și asigure controlul Corsicei, iar Cartaginezii pe cel al unei bune părți din Sardinia. Cartagina amenința acum tot mai stăruitor coloniile din Sicilia. Tirania în Sicilia. În a doua decadă a secolului al V-lea Sicilia era dominată de regimuri tiranice: Anaxilas din Rhegion era acum și stăpânul coloniei Zancle (Mesana); Terillos, socrul său, deținea tirania din Himera; în sudul insulei se instalase la
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
amenința acum tot mai stăruitor coloniile din Sicilia. Tirania în Sicilia. În a doua decadă a secolului al V-lea Sicilia era dominată de regimuri tiranice: Anaxilas din Rhegion era acum și stăpânul coloniei Zancle (Mesana); Terillos, socrul său, deținea tirania din Himera; în sudul insulei se instalase la putere o altă famile de tirani, Gelon, la Siracuza, și socrul acestuia Theron, la Akragas (Agrigent). Tirania lui Gelon era oarecum de tipul aceleia restaurate de Pittacos în Lesbos. Lucrările urbane și
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
tiranice: Anaxilas din Rhegion era acum și stăpânul coloniei Zancle (Mesana); Terillos, socrul său, deținea tirania din Himera; în sudul insulei se instalase la putere o altă famile de tirani, Gelon, la Siracuza, și socrul acestuia Theron, la Akragas (Agrigent). Tirania lui Gelon era oarecum de tipul aceleia restaurate de Pittacos în Lesbos. Lucrările urbane și cele de fortificații pe care le-a inițiat l-au îndreptățit să poarte titlul de al doilea fondator al Siracuzei. Soția sa, Damareta, fiica tiranului
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
conflict cu Hieron, a fost învins; Himera și Akragasul au revenit la regimuri democratice, dar Siracuza, la moartea lui Hieron (467 î.H), ajungând pe mâna unui tiran odios, Thrasybulos, fratele lui Hieron, a izbutit la rândul ei să răstoarne tirania și să instaureze un regim democratic, nu fără mari vărsări de sânge. Câțiva ani mai târziu, după 460, grecii din Sicilia au avut de întâmpinat alte dificultăți. Populația locală din Sicilia, sicelii, sub comanda unui șef destoinic, Ducetios, a organizat
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
operă este oglinda apogeului democrației sclavagiste) de peste 20 de ori, iar Euripide de 4 ori. Cetățenii Atenei - care l-au onorat cu importante funcții politice și militare, îl cinsteau pe Sofocle în mod deosebit pentru înaltul său spirit cetățenesc. Amintirile tiraniei mai stăruiau în mintea oamenilor, când Sofocle înfiera tirania personificată în figura lui Creon din „"Antigona"”. Totodată, poetul îi prevenea pe concetățenii săi să nu se lase târâți de demagogi în haosul anarhiei. Apoi, Sofocle denunța goana după avuție și
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
ori, iar Euripide de 4 ori. Cetățenii Atenei - care l-au onorat cu importante funcții politice și militare, îl cinsteau pe Sofocle în mod deosebit pentru înaltul său spirit cetățenesc. Amintirile tiraniei mai stăruiau în mintea oamenilor, când Sofocle înfiera tirania personificată în figura lui Creon din „"Antigona"”. Totodată, poetul îi prevenea pe concetățenii săi să nu se lase târâți de demagogi în haosul anarhiei. Apoi, Sofocle denunța goana după avuție și puterea de corupție a banului: Sofocle a înlocuit trilogiile
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
era ineficientă. Nu se putea hotărî să-și disciplineze copiii așa cum ar fi trebuit, deoarece chiar ea spunea: „"nu aveam fire de pedagog. De fapt, mă trăgea inima să fiu prea îngăduitoare; am avut întotdeauna groază de orice fel de tiranie sau de constrângere și mi-a fost cu neputință să înving groaza ce aveam de a dojeni. Din nenorocire însă severitatea în doză prea mică e tot atât de primejdioasă pentru bunele rezultate ale educației ca și severitatea în doze prea mari
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
sprijinindu-se în lancea pe care o ține cu vârful îndreptat în jos. Cealaltă armă, o sabie scurtă, este în teacă, indicând că este o sabie a autorității și nu una a bătăliei. Individul de la picioarele zeiței Virtus este personificarea Tiraniei și simbolizează înfrângerea Marii Britanii de către Virginia. Coroana regală căzută la pământ semnifică eliberarea statului de sub controlul monarhiei Marii Britanii iar lanțul rupt din mâna Tiraniei este un simbol al eliberării de sub restricțiile impuse comerțului colonial, dar și al expansiunii Virginiei spre
Sigiliul statului Virginia, SUA () [Corola-website/Science/302826_a_304155]
-
o sabie a autorității și nu una a bătăliei. Individul de la picioarele zeiței Virtus este personificarea Tiraniei și simbolizează înfrângerea Marii Britanii de către Virginia. Coroana regală căzută la pământ semnifică eliberarea statului de sub controlul monarhiei Marii Britanii iar lanțul rupt din mâna Tiraniei este un simbol al eliberării de sub restricțiile impuse comerțului colonial, dar și al expansiunii Virginiei spre vestul teritoriului american. Motto-ul ales pentru aversul sigiliului este "Sic semper tyrannis", cuvinte atribuite lui Brutus în timpul participării sale la asasinarea lui Julius
Sigiliul statului Virginia, SUA () [Corola-website/Science/302826_a_304155]
-
în comun. La întrebarea de ce este mai bine pentru individ să fie drept decât nedrept Platon răspunde în Cartea a IV-a prin trei mari argumente. În primul rând Platon spune că natura tiranului este să producă « violență » și că tirania ar lăsa urme psihice și mentale. Al doilea argument spune că numai filosoful este în stare să judece ce fel de conducător este cel mai bun, pentru că doar filosoful poate vedea Forma Binelui. În al treilea argument este indicat faptul
Republica (Platon) () [Corola-website/Science/303364_a_304693]
-
cele adevărate ». Deci, în opinia lui Platon, plăcerea filosofică este singura plăcere. Forma guvernării pe care Socrate o scoate în evidență este tendința omului spre corupere prin abuz de putere și descrie astfel drumul de la timocrație, la oligarhie, democrație și tiranie, conchizând că posturile de conducere ar trebui să fie ale filosofilor. « Societatea bună » ar trebui să fie guvernată de filosofi-regi, oameni dezinteresați care nu conduc pentru binele propriu ci pentru binele societății. Modelul social care stă în spatele fiecărei societăți istorice
Republica (Platon) () [Corola-website/Science/303364_a_304693]
-
și singurul care poate atinge absolutul, el este singurul potrivit să conducă o societate, după spusele lui Platon. Platon acordă o importanță majoră statului ideal în cartea sa. Platon vorbește despre patru forme greșite de guvernări: timocrația, oligarhia, democrația și tirania (despotism). TIMOCRAȚIA Socrate definește timocrația ca o societate condusă de oameni care iubesc onoarea. El crede că această formă de guvernare rezultă din urmașii părinților care au alte mentalități caracteristice. Onoarea, baza acestei forme de guvernare strălucită duce la dorințe
Republica (Platon) () [Corola-website/Science/303364_a_304693]
-
săraci și vice-versa. DEMOCRAȚIA Atât timp cât împărțirea socioeconomică crește, la fel cresc și tensiunile dintre clasele sociale. Datorită conflictelor care izvorăsc din asemenea tensiuni, democrația înlocuiește la un moment dat oligarhia. Săracii înfrâng pe oligarhi, ca urmare democrația acordă libertăți cetățenilor. TIRANIA Libertățile excesive acordate cetățenilor de către democrație duc la tiranie, cea mai violentă formă de guvernare. Aceste libertăți împart oamenii între clase socioeconomice: dominantă, capitalistă și muncitorească. Tensiunile dintre clasă dominantă și capitalistă, forțează clasă muncitorească să caute protecție în libertățile
Republica (Platon) () [Corola-website/Science/303364_a_304693]
-
fel cresc și tensiunile dintre clasele sociale. Datorită conflictelor care izvorăsc din asemenea tensiuni, democrația înlocuiește la un moment dat oligarhia. Săracii înfrâng pe oligarhi, ca urmare democrația acordă libertăți cetățenilor. TIRANIA Libertățile excesive acordate cetățenilor de către democrație duc la tiranie, cea mai violentă formă de guvernare. Aceste libertăți împart oamenii între clase socioeconomice: dominantă, capitalistă și muncitorească. Tensiunile dintre clasă dominantă și capitalistă, forțează clasă muncitorească să caute protecție în libertățile democratice. Ei investesc toată puterea lor în demagogul lor
Republica (Platon) () [Corola-website/Science/303364_a_304693]
-
investesc toată puterea lor în demagogul lor democratic, care este în schimb corupt de puterea obținută și devine un tiran. El are un anturaj mic, susținători care îi asigură protecție. În mod ironic, statul ideal schițat de Socrate seamănă cu tirania. Toate viziunile din secolul al XXI-lea asupra cărții au ceva în comun: în ciuda înțelegerii aproape imposibile a semnificației Greciei antice de către cititorii moderni, valoarea pedagogică a « Republicii » este mult mai mare decât valoarea ei practică. Este o carte a
Republica (Platon) () [Corola-website/Science/303364_a_304693]
-
prin care aceste principii pot fi implementate și menținute. În opera sa cea mai cunoscută, "Principele" (1513), descrie metodele prin care un principe poate dobândi și menține puterea politică. Acest studiu, care a fost privit, adeseori, ca o sprijinire a tiraniei și despotismului unor conducători, precum Cesare Borgia, este bazat pe credința lui Machiavelli că un suveran nu este constrâns de normele etice tradiționale: “"Se pune astfel problema dacă este mai bine să fii iubit decât temut, sau invers. Răspunsul este
Niccolò Machiavelli () [Corola-website/Science/302459_a_303788]
-
și individului, este un organism natural; ideal este statul având clase sociale bine determinate. El considera că scopul statului era fericirea, dobândită ca stare ce însoțește practicarea virtuților; statul condus de omul cel mai virtuos este monarhia (poate degenera în tiranie). Alte forme de guvernământ sunt: aristocrația (poate degenera în oligarhie); republica (poate degenera în demagogie - guvernarea celor inculți). În lucrările sale a criticat, deseori, democrația ca fiind șubredă și l-a criticat pe Pericle. Callisthenes (360-328 î. e.n.) a scris "Faptele
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
ar putea fi ucis, justificând asasinarea lui Henric al IV-lea al Franței. Thomas Morus (1478-1535), un avocat, scriitor și om de stat englez, a scris "Istoria regelui Richard al III-lea", influențându-l pe Shakespeare. În lucrare, el critica tirania Casei de York în Războiul celor două Roze, dar nu era favorabil nici Casei de Tudor (din cauză că Henric al VII-lea i-a persecutat tatăl). În lucrările sale apar idei precum complotul, crima, tirania și pedeapsa tiranului. A scris "Utopia
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
pe Shakespeare. În lucrare, el critica tirania Casei de York în Războiul celor două Roze, dar nu era favorabil nici Casei de Tudor (din cauză că Henric al VII-lea i-a persecutat tatăl). În lucrările sale apar idei precum complotul, crima, tirania și pedeapsa tiranului. A scris "Utopia", în care un călător fictiv își imaginează o societate perfectă, tolerantă religios, în care lipsește proprietatea privată. Luteranul Matthias Flacius (1520-1575) a scris "Centuriile de la Magdeburg" și "Istoria Bisericii până la 1298", în care discretitează
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]