3,898 matches
-
într-o biserică catolică... Toate aceste fapte incredibile erau puse în cârca acelei „bande a scărmănătorilor“ care, mai încolo, când mă săturasem în sfârșit de cuvinte ușor de invocat, avea să-mi devină importantă preț de câteva capitole. În romanul Toba de tinichea, unul dintre șefii bandei se numește Störtebeker. El a supraviețuit sfârșitului și în anii de după război s-a schimbat la față, transformându-se, în mod logic, în profesorul alergic la conflicte Starusch, o existență adaptată de acum înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cască ce îi alunecă tot timpul pe-o parte, să poată fi prins tot mereu de căutătorul de imagini. Încă mai este înarmat, încă își mai ține pistolul automat pregătit să deschidă focul. Fără rost atârnă pe el, ca o tobă alungită, suportul în care se află masca de gaze. În săculețul de pâine mai sunt în orice caz firimituri din resturile ultimei rații de marș ce i-a fost repartizată. Bidonul de campanie pe jumătate gol. Ceasul său de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
oare ce anume căutam eu în Göttingen? Nicidecum universitatea. Și apoi, cu ce certificate? De la cincisprezece ani nu mai văzusem o școală pe dinăuntru. Profesorii mă speriau, motiv pentru care, mai târziu, dascălii de școală elementară precum domnișoara Spollenhauer din Toba de tinichea sau profesorul de sport Mallenbrandt din Șoarecele și pisica, pe urmă martirul Starusch, ca profesor în Anestezie locală și la urmă perechea de dascăli fără copii Harm și Dörte în Nașteri frontale sau Germanii sunt pe cale de dispariție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în formă de ouă. Întreprinderea în care tatăl își găsise de lucru era un complex industrial care scotea nori de aburi prin coșuri așezate la rând și se numea Fortuna Nord, la fel ca, mai târziu, unul dintre capitolele din Toba de tinichea, în decursul căruia, în cimitirul satului de mineri Oberaußen, un cadavru este mutat, iar Oskar Mazerath, în timp ce cadavrul iese la lumină bucată cu bucată, își pune întrebarea hamletiană modificată astfel: „A te-nsura sau a nu te-nsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din faptul că omul e muritor și, deci, din pietre funerare roase de vreme. Astfel, drumețului ce pornise pe căile lui ocolite spre artă și pe poteca îngustă dintre poezie și adevăr i se va tot pune de-a curmezișul Toba de tinichea; o carte al cărei conținut acumulat a aruncat umbre, înainte de a fi închis între coperți și de a învăța imediat după asta să meargă. De pildă, pe hârtia de o răbdare proverbială l-am desprins pe starostele calfelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu în paradis, atunci totuși în filiala acestuia, căminul Caritas de pe Rather Broich. Din stația Bittweg, care, cum spuneam, era mărginită de mai multe întreprinderi de pietrărie, așa de pildă firma Moog specializată în gresie și bazalt, care figurează în Toba de tinichea ca marea întreprindere C. Schmoog, la viitorul meu cămin se ajungea după numai o schimbare de tramvai la Schadowplatz. Ca și când, datorită rugăciunii mamei mele, mi-ar fi fost repartizat un înger păzitor, toate s-au legat minunat, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și artiști mai mult sau mai puțin cunoscuți și admninistratorii lor. Și, pentru că patronul și patroana de la Czikos, amândoi ospătari, păreau personaje descinse dintre-o acțiune romanescă, ei au fost potriviți mai târziu pentru acea acțiune secundară în cursul căreia toba de tinichea a lui Oskar Mazerath a înlocuit scândura de spălat. După bunul lui plac, el își făcea personajele să se supună și-i dădea restaurantului Czikos o importanță exagerată pe durata unui capitol care se numea „Pivnița cu ceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ulterior societății postbelice, să devină ceva mai permeabilă. Și așa s-a și întâmplat. Contra cost, se putea plânge în hohote. Lacrimile, numărate, aduceau ușurare. Până la urmă, oaspeții care plăteau se transformau în niște copii ce gungureau, care urmau cuminți toba lui Oskar. De unde se poate trage concluzia că înaintea tuturor celorlalte produse ale câmpului și ale grădinii, ceapa este potrivită pentru o utilizare literară. Fie că, foaie după foaie, ea ajută memoria să-și facă salturile în timp, fie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din jurul măsuței de cafea era complet absorbită de un schimb de replici parțial în germana literară, parțial în germana elvețiană, când un băiețel, să tot fi avut vreo trei ani, fiul surorii clarvăzătoarei mele prietene amatoare de cinema, cu o tobă pentru copii atârnată de gât, a intrat în sufrageria plină de fum și a început să bată în ea cu niște bețe de lemn. Bătea de două ori cu dreapta, o dată cu stânga. Făcând abstracție de adunarea de adulți, a traversat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să bată în ea cu niște bețe de lemn. Bătea de două ori cu dreapta, o dată cu stânga. Făcând abstracție de adunarea de adulți, a traversat încăperea, a dat ocol de mai multe ori grupului strâns în jurul mesei, bătând netulburat în tobă. Nu se lăsa abătut nici de ciocolata oferită, nici de îndemnurile stupide, arăta de parcă nimic și nimeni nu l-ar fi putut păcăli; apoi s-a întors brusc pe călcâie și a părăsit camera pe același traseu. O apariție cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
căpetenie, pentru ca lacrimile să se transforme în apă de izvor. Cu mult înainte ca pop art-ul să devină o modă, el a fost inventatorul ei secret. Cu contururi negre mărginea suprafețe saturate de culori. În anul în care a apărut Toba de tinichea și, imediat, așa cum îmi ghicise odinioară o femeie de serviciu în cafea, am început să observ pe mine petele unei faime suspecte, am reușit să-l conving pe Dieter Wellershof, pe atunci lector la editura Kiepenheuer, să strecoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
clasică. Această schiță, care nu a ajuns niciodată pe scenă, s-a transformat mai târziu în proză narativă și a adus, prin salturi cu încetinitorul și pe parcursul unor momente pantomimice, o mișcare abruptă de film mut în primul capitol din Toba de tinichea. Ne iubeam pe noi și arta. Iar atunci când, la jumătatea lui iunie, ne aflam la marginea alminteri pustiei Potsadmer Platz și vedeam de acolo cum aruncau muncitorii cu pietre în tancurile sovietice, nu am părăsit sectorul american, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
linte, bagheta zilnică și hârtie pentru mașina de scris. Cum anume am reușit însă la Paris să mă transform într-un necontenit făcător de cuvinte? În anul 1973 am scris „o încercare de interpretare proprie“ sub titlul Privire retrospectivă asupra Tobei de tinichea - sau Autorul ca martor îndoielnic. Acolo este descrisă șederea noastră la Paris și se răspunde la întrebarea în legătură cu impulsul care a declanșat migăloasa scriere a unui roman după cum urmează: „Imboldul cel mai de încredere a fost probabil originea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care să alerg mai întâi. La Paris pe Paul Celan nu-l mai putea ajuta nimeni. La Paris, în curând, nu se mai putea sta. Și pe urmă, atunci când, în toamna lui 1959, a apărut într-o primă ediție romanul Toba de tinichea, Anna și cu mine am călătorit de la Paris la Târgul de carte de la Frankfurt, unde am dansat până-n zori. Iar când, în anul care a urmat, abandonat și ne-am luat din nou, la Berlin, o locuință într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
r.) . 20 aprilie este data nașterii lui Adolf Hitler Ăn.r.) . Aluzie la două dintre romanele lui Johann Wolfgang von Goethe: Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister, respectiv Anii de drumeție ai lui Wilhelm Meister Ăn.r.) . Günter Grass, Toba de tinichea, traducere din limba germană și cuânt înainte de Nora Inga, Editura Polirom, Iași, 2005 Ăn.r.) PAGE FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Ceapa final bun.doc PAGE 226
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Io privesc, sug sifonu și, când Îmi pică la socoteală, salt ancora dintr-un foc. Matale o să râdeți când v-oi zice că să face anu că nu mai merg la Oboru dă Carne. Când m-or gini, fanții dă tobă or să să Întrebe: Da’ aista cini-i? Pun pariu pă ce vreți că or să rămâie bușbei când m-or vedea sosind cu camioneta. Da până atunci ibernez. Ca s-o zic p-a dreaptă: la Noul Imparțial, În Cangallo 3400
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu parfom și tiriboambe duhnitoare, da ie ultimu carnaval că s-au văzut. Că i-au pus țol dă lemn și s-a așezat la Quinta del Țato. Da oare ce s-a fi ales dă infanții dă Aragón? Fincă toba inimii mele bate ritmu orașului, șutisem straiu dă urs dă la omu dă la cuhne, care i s-a urât cu lumea și nu merge la milonga, că nu-i dansantă. Dotat cu toată blănăraia aia dintr-o singură bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-i călca d-acu urma o măgăoaie dă pudincă, care În secret Îi calculam, domne, pân la douășpe cvartale p-un flanc. Da bomba mai huidumă naviga la dreapta, un cat mai sus, și iera un singur puchero español, cu toba și slana lui, escortat, ba bine că nu, dă câte-o halcă dă pejerrey, de nu șteai un s-arunci cu faru. Tot apusu iera un risotto, da la miazăzi se consolida d-acu cheftele, peltele dă dovleac și leche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
prima juma dă oră, În camion domnea tensiunea dă la baza orșicărei reuniuni sociale, da p-ormă tagma m-a binedispozat cu Întrebarea că dacă mă Înscrisesem la concursu lu Regina Victoria, vorbă coaptă, știi tu bine, pentru burdihanu meu tobă mare, care io tot spui că ar trebui să fie dă geam ca să-mi pot vedea baremi un pic bazamenții măsura 44. Mandea ieram afonic, parcă mă podobisem c-o botniță, da la ora și minuta când să dau ortu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Napaleon, care io ți-l recomand! În concluzie și momental, io sunt cântărețu rusofil care Îl presupune prefesoratu. Am parola ta și retrage-te. Cu cât turuim mai mult, cu atât ie toate mai vage. Am ieșit care parcă bătuse toba În mine cu crăcanele. La fel dă analog cu unu de-și pierde credința, mi-am căutat azilu În știință. Arătând carnetu dă universitar, m-am Înfiltrat În muzeu. Egzistă niște momente care nu se poate transmite cu una, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
doamnă din Rezistență“. În funcție de sensul atribuit cuvântului recado, titlul poate fi tradus fie „Mesaj pentru don Martiniano Leguizamón“, fie „Harnașament pentru don Martiniano Leguizamón“. În limba spaniolă, numele râului Iordan este Jordán. În original, În locul verbului propalar „(fig.) a bate toba“, personajului i se atribuie cu scopuri umoristice folosirea participiului propelido al presupusului, dar inexistentului verb propeler. * În aprilie 1971 a apărut, sub un nihil obstat de la Harvard, bine fundamentata teză de doctorat a lui Tulio Savastano, Ruiz, cântărețul coloniilor (n.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
singulară de excepție, merge și vorbește singur la Neptun pe faleză, Paul Vinicius și Doru Mareș (se ivea din cînd În cînd, Învăluit În barbă cu portțigaret) și Angela Martin, care nu venea la cenaclu dar care, potrivit răpăielilor unor tobe apărute la Rancas, a fost primul meu critic avizat. În vreo doi, trei ani am reușit să mă Împrietenesc oarecum cu Radu Sergiu Ruba, un scriitor (poetul care-mi place cel mai mult) și un om extraordinar, o prietenie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un pocnet, medicul Îți ia tensiunea, Îți găsește maxima peste douăzeci minima nu, poți paraliza, unii chiar paralizează, aplici cîteva asteriscuri pe-un neuron, Într-o arteră coronară, la microscop, substitui un cip, arunci un integrat, Îndrepți plăcuțele, segmentezi, scoți toba de eșapament, verifici injectoarele, sistemul de direcție și capul de redare-Înregistrare, Inspectoratul Culturii v-a numit cetățean de onoare al orașului, să ne trăiți, ați putea acum să ne trăiți printre obiecte de lux, am niște fotografii tablou unice la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
singurătate, Concert baroc, Harpa și umbra, Cei trei mușchetari, Golem, Justiție, trilogia lui Manuel Scorza, Herzog, Raport către El Greco, Don Quijote, Bibliografia generală, Pluta de piatră, Alte glasuri, alte Încăperi, Unu, doi, trageți ușa după noi. Fotografie de grup cu doamnă, Toba de tinichea, Kafka integral, O zi din după-amiaza lumii, Marile speranțe, Trei camarazi, Fabrica de absolut, Alergia, ZÎtul, Baltagul, Zbor deasupra unui cuib de cuci, Sectanții, Amadeus, Banchetul idioților, Trenul de noapte, Orbirea, Despre eroi și morminte, Douăsprezece scaune, Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
filmul ăsta mi-a făcut rău. Numărul 9 al României Mari este exact ce-mi trebuie, un concert Înălțător Închinat răposatului pitic. Prima parte a lucrării, Allegro (subintitulată „Trădare de țară”) debutează cu o frază muzicală energică, viguroasă, interpretată la tobe. Se aude un răpăit În crescendo care, deși bogat În alterații, evocă foarte bine cadența unui pluton de execuție Îndreptîndu-se spre locul execuției. În mintea ascultătorului prind contur liniile sumbru-albăstrui ale unui șir de puști (sau ale unei spînzurători, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]