3,029 matches
-
e foarte important! Pentru că în tot acest ultim timp am fost răscolit de stări poetice copleșitoare! Exploatate! Îți scriu cu oarecare dificultate, degetul mare de la mîna cu care-ți scriu mi-e foarte bandajat, am reușit să-l ating cu toporul, în timp ce tăiam lemne. Acum două zile am fost la P. Neamț, pentru o seară! A fost premiera cu "Muștele", în regia lui Ulici. N-aveam bilet, m-a introdus dumnealui. De fapt, mai apoi, un prieten actor îmi dăduse și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
fată tânără, prea muncită, năucită de viață. A doua zi este alta, mai frumoasă încă. Odihnită, îmi povestește calmă viața ei și îmi dau seama că destăinuirea îi face bine. Parcă aș citi o pagină din Zola. Visează scenele oribile, topoare, bătăi, duhoare de holercă. Se simte umilită, trebuie să aștepte de dimineață pe bețivanii care ies din mină la cinci și jumătate și își permit multe. Are un fel de prieten, un bișnițar bogat, cu care nu vrea să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
privit de atunci la malul rusesc cu binoclul întors, să îndepărtez (în mintea mea) locurile acelea. Am să pun în lada mea de zestre și pogromul de la Dorohoi, la care am asistat de la câțiva metri, văzând cum se trage cu toporul în capul unor elevi evrei, măcelăriți acolo de niște soldați (aflați în trecere cu regimentul prin orașul nostru; veneau de la Cernăuți). ...Frumoasă zestre... ca și trenurile de refugiu, în care am călătorit douăzeci de zile pe o platformă, sub ninsoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mecanic Ștefan Nicolae - profesor fizică Ștefan Gabriela - profesor fizică Șușman Ghiuner - inginer textile 22 Tatu Ion - inginer electromecanic Tase Zoe - profesor limba română Terente Eugen - inginer electronist Toșa Dan Claudiu - profesor matematică Toșa Camelia - profesor engleză Tifu Maria - profesor franceză Topor Ana - profesor română Trucmel Marian - maistru mecanic Tudor Elena - maistru estetică Țicu Mirela - profesor limba română Ungureanu Celentina - maistru textile Vasilescu Roxana Violeta - inginer textile Vasilache Petruța - maistru estetică Vasile Viviana - profesor franceză Vărgatu Silvia - profesor matematică Vărgatu Adrian - profesor
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2946]
-
să respectați sloganul fraților Amira, făcut pe calapodul celui de la Junimea: „Intră cine vrea, rămâne cine bea!” Nu întotdeauna aveați timp să umblați hai-hui pe cele coclauri și atunci urcați fuguța dealul și colea, pe Sărărie, vă aștepta „Hanul lui Topor”, care nu era chiar de lepădat. Timpul, însă, cu bune, cu rele, își urma calea. Pentru o vreme, matale te-ai mutat cu școala în Strada Banu, într-o casă a comunit ății protestante. Th. Sperantia, care te-a vizitat
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
unui tânăr, care era cunoscut de săteni ca fără biserică, fără credință, „turnător” comunist. Eu având a scrie unui coleg preot Carol Susan, paroh de Fundu Răcăciuni, am relatat cazul cu tânărul amintit mai sus folosind „un comunist coadă de topor”. Când soldații au ajuns la Fundu Răcăciuni și au dat de scrisoarea mea, au venit și la Fărăoani să vadă cum reacționează poporul... Era o duminică dimineața, 13 martie 1949. Creștinii veneau la sf. Liturghie liniștiți ca de obicei, dar
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Nu știu de unde am găsit în noi puterea aceea, că doar eram sleiți, vlăguiți, eram sfârșiți cu totul... Și așa, deodată, devenisem zmei! Minune mare! Și-atunci, de prin păduri, s-au revărsat ca turbații glotașii Moldovei, cu furci, cu topoare, cu țăpoaie chiuind, urlând, blestemând, așa cumplit răcneau că turcii s-au spăimântat crezând că suntem de două ori mai mulți decât eram. Mamăăă!! Ce tăiere! Seceriș! Măcel! Răcneam! Blăstămam! Înjuram! Și tăiam! Tăiam! Pușcile trăsneau. Buciumele buciumau. Prăpădul de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înapoieze pământurile hrăpite cu japca... Dumnezeule! Turbaseră! Au încercat vechile lor figuri: cu pumnalul, cu otrava, cu borșul... Prea târziu! Toată Moldova se adunase în jurul meu. Au strigat după oaste străină. A venit oaste străină. Prostimea a pus mâna pe topoare și n-au mai aflat drum de întoarcere... Unii, ce-și temeau pierderea capului, au dat bir cu fugiții, pribegindu-se, nădăjduind vremuri mai bune când să lovească. Pe răzvrătiți, pe hiclenii ce-au vândut țara, i-am scurtat olecuță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe căciulă -, s-au desțărat, au luat calea pribegiei cu marele boier Mihu în frunte. Alții s-au întors cu ajutoare de la lehi, unguri sau turci... Mare răzmeriță a fost atunci, adaugă Alexa. Țărănimea se ridicase puhoi, cu furci, cu topoare le răsărise Soarele! "Ajutoarele străine" n-au mai aflat drum de întoarcere. Am jurat atunci să plinim "Blestemul Mușatin", spune Alexa. Da! Am cercat cu pumnalul, cu otrava... Vulpoiul i-a dibuit. Multe capete de boieri, mari și mici, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Așa o fi... Acu... acu, o să fac pe dracu-n patru să le dovedesc că au dreptate: chiar sunt! Dumnezău să te mai înțeleagă. Ștefan zâmbește enigmatic: Socotește, sunt douăzeci de iatagane împotriva unei spade, de multe ori numai un topor... au o coasă. Avem și noi o armă secretă însă, singura ce ne poate salva: istețimea. Trebuie să fim de douăzeci de ori mai isteți ca turcii! Să profităm de greșeli! "Mahomede, s-o ții tot așa"! Socotiți, de-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Om fi și noi, bune la ceva zic ele. Om lega rănile; o fiertură caldă; o mână ce închide ochii celor ce privesc veșnicia; o vorbă bună..." Și mai zic muierile că, la o adică, or pune mâna și pe topoare, că "de când bărbații sunt tot la oaste, la oaste, am prins meșteșug la mânuirea toporului". Ați auzit?! râd ochii lui Ștefan strălucitori de mândrie. Moldovencele mele! A dat strechea și în muieri!... Să li se facă voia! Și muierea aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o mână ce închide ochii celor ce privesc veșnicia; o vorbă bună..." Și mai zic muierile că, la o adică, or pune mâna și pe topoare, că "de când bărbații sunt tot la oaste, la oaste, am prins meșteșug la mânuirea toporului". Ați auzit?! râd ochii lui Ștefan strălucitori de mândrie. Moldovencele mele! A dat strechea și în muieri!... Să li se facă voia! Și muierea aceea, "căpetenia", "Maria Sutașa" să-i fie numele! Popii se adună, muierile se adună, țăranii îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Dafina, se descurca greu cu pământul și vitele. Ion era uneori și foarte nervos (când termina tabacul). O dată, mama s-a dus la ei c-un ulcior de lapte și el nevăzând-o își continua isprava: spărgea pragul casei cu toporul. Mama s-a mirat și l-a întrebat cu blândețe: Dar ce faci, bădiță Ioane? Spargi casa? Vai, păcatele mele, doamnă Mărioara, n-am tabac și-s nebun. Vino la noi și-ți voi da eu de-o "pacică", nu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
stăpânirea mănăstirii Bârnova. Aici, mărite Spirit, nu pot să mă opresc fără a face o adăogire. Sau să încropesc o întrebare: Unde este, oare, voievodul Racoviță, să întărească acel zapis, cerând celor de acum să ocrotească pădurile Bârnovei de gura toporului? Că se taie, mărite Spirit, fără ca nimeni să bage de seamă crima care se face chiar sub ochii autorităților. - Așa este, omule cu suflet curat, dar cine se mai îngrijește astăzi de țara în care trăim și ne speriem cum
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cucerire a independenței naționale, a urmat o scurtă pauză, apoi apăru un alt recitator, numit Vasile Ciobanu, dar căruia târgoveții îi spuneau “șova”. Doamna învățătoare Averescu ne-a anunțat că el ne va recita o fabulă, de Grigore Alexandrescu, intitulată „Toporul și pădurea”. Recitatorul începu: « (Minuni în vremea noastră nu văz a se mai face,/Dar că vorbeau odată lemne și dobitoace / Nu ncape îndoială ; pentru că de n-ar fi,/ Nici nu s-ar povesti. Că în fiece țară / Cele mai multe rele
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
deslușiri, după gândirea matale; tot mă gândesc și nu înțeleg din ce pricină au spus cei de la primărie și de la postul de jandarmi că Dumitru, Dumnezeu să-l ierte, ar fi încercat să spargă nenorocita aceea de grenadă, cu muchea toporului și de aceea a exploadat; ba au spus că rănile de la picioarele lui sunt făcute de topor, nu de schijele grenadei când a explodat; − Dar Lențâca și Săndel care erau de față, ce-au spus? întrebă cumnata Ileana; − Ei nu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
primărie și de la postul de jandarmi că Dumitru, Dumnezeu să-l ierte, ar fi încercat să spargă nenorocita aceea de grenadă, cu muchea toporului și de aceea a exploadat; ba au spus că rănile de la picioarele lui sunt făcute de topor, nu de schijele grenadei când a explodat; − Dar Lențâca și Săndel care erau de față, ce-au spus? întrebă cumnata Ileana; − Ei nu erau lângă Dumitru, au fost răniți la vreo zece-doisprezece pași mai departe de locul unde meșterea el
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Armând Marta P.Ciprian Florin Munteanu I.Adina Margareta Neamțu P.Daniela Pantalon-Ignat M.Mihaela Pandelea I.ElenaCristina Prodea T.Gabriel Rotaru V.Sorina Ruja Vict.Simona Selitră Al.Cristina Strunga Const.OanaRaluca Vlădilă Șt.DianaMaria Vlase Dtru.Ligia Maria Topor A.Mihaela Trofin N.Gabriela Registru matricol 233; Costin Clit,op.cit.,p.250. Ciomaga-Râpanu Laurențiu Escu M.Dan Frențescu I.Paula Balbuzan An.Alin Gilbert Nacu Șt.Aurelian Iancu Ghi.Giorgiana Olaru Il.Adrian Claudiu Gânju V.Liliana Bulgaru I.
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
și proorocise Isaia”. Acesta, Înduplecat de a mia rugăminte a ucenicului pierdut, pleacă o creangă, iar sinucigașul găsește „alinarea În moarte”. A doua zi, soldații lui Pilat intră În grădină, ca să taie un lemn din pentru crucea lui Isus. Dar topoarele nu reușesc să se Înfigă În nici un copac. Doar cedrul multisecular primește să-i ajute, scuturându-și la pământ tocmai creanga de care se spânzurase În ajun Iuda. Când ceilalți arbori Încep să-l blesteme și să-i reproșeze „trădarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
aud pe omul de serviciu care spală cabinele liftului strigând: „la o parte, to varoș“*; la 5½ am să mă duc la școală și, de cum am să trec pragul, menghina are să mă sugrume: „Tovaroș, tovaroș! Corp didactic „mârșav!“** Cozile de topor care ne ocărăsc, pasă mite ca să ne facă bine, să ne educe! Cozile de topor care ne umilesc, ne amenință și ne torturează cu aerul lor victo rios, la tot pasul; întorc capul, prefăcându se că nu te văd, ca
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la 5½ am să mă duc la școală și, de cum am să trec pragul, menghina are să mă sugrume: „Tovaroș, tovaroș! Corp didactic „mârșav!“** Cozile de topor care ne ocărăsc, pasă mite ca să ne facă bine, să ne educe! Cozile de topor care ne umilesc, ne amenință și ne torturează cu aerul lor victo rios, la tot pasul; întorc capul, prefăcându se că nu te văd, ca pe urmă să dea raportul despre tine. Și încă atâtea, atâtea altele. [...] Ești copil dacă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pe urmă, foarte calmă, m-am îmbrăcat și m-am pieptănat repede și m-am întors în birou: radioul, măsuța, biroul, nimic n-a scăpat, totul a fost inventariat. Pe urmă a sunat iarăși și au sosit două cozi de topor, foști anticari; s-au apucat să răsfoiască, să cotrobăie prin cărți, de parcă ar fi fost la ei acasă. Marele șef îmi zice: „Credeam că biblioteca Lov[inescu] o să fie mai interesantă, mai bine aleasă“. Era un invalid de război, surd
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mecanism necunoscut m-ar fi strâns din ce în ce mai tare. Între toate cărțile erau doar două romane. Și atunci, pe când eu, tre murând de indignare, strigam: „Odată ce îmi luați toată casa, n-o să-mi risc pielea pentru o carte“, iar coada de topor zicea: „Pe mine nu mă păcălește nimeni: am pus-o aici și nu mai este“, cum eu țipam: „Căutați peste tot, doar aveți experiență“, a venit marele șef. Am uitat să-ți descriu casa: ușile vraiște, intra și ieșea oricine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
luptat pentru faimosul Verhaeren. Știi ce mi-au răspuns ? Că este cartea preferată a tov. Lenin. „Dacă ar mai trăi, i-aș face o cadou, dar nu cred că mai citește cărți în mausoleul lui.“ A intervenit altă coadă de topor: „Are și dedicația lui Verhaeren?“ „Da“, a răspuns Adalbert. Iar celălalt își freca mâinile, încântat, de-mi venea să-l iau la palme. Atunci, încercând să-mi apăr biblioteca, să păstrez măcar o parte din ea, chiar fără să aleg
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Lucy, Lila, care m-a ajutat mult să salvez aceste cărți, și fosta ta profesoară de la N[otre] D[ame] [de Sion]. Dar a doua zi dimineața, marți, între 9 și 3, orele tragice s-au succedat nemilos. Cozile de topor aruncau cărțile de pe rafturi, așa încât sub arcadă s-a format o moviliță care semăna cu pământul proaspăt săpat de lângă o groapă: a doua înmormântare a tatălui tău. Săreau de pe un fotoliu pe altul ca să ia cărțile de pe rafturi și, când
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]