3,826 matches
-
bolnav. Degenerescență: degradare progresivă a personalității, psihic și somatic, cu caracter ereditar, constituțional, dând impresia unei regresiuni la formele ancestrale de evoluție. Déja vu: falsa impresie sau iluzia patologică de „a recunoaște” lucruri, fenomene, persoane, situații sau fapte văzute sau trăite anterior. Este înrudită cu fenomenele similare: „déja connue”, „déja vécu” (paramnezie). Delir: tulburare de gândire sistematizată în jurul unei teme centrale sau difuză, nesistematizată, în opoziție flagrantă cu realitatea, de care bolnavul este ferm convins și care are un caracter ireductibil
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Satiriazis Sănătate mintală Senilitate Sevraj Simptom Simulare Sindrom Sitiofobia Sociogeneza Status Stereotipii Stigmate Stupoare Sugestibilitate Suicid Surmenaj Tensiune psihică Ticul Timiditate Tip Torpoare Toxicomanie Travestismul Vagabondaj Vesanie Viol Violență Xenopatii Zoofilie Zoofobie 1 În cazul de față, prin „condițiile vieții trăite” înțelegem totalitatea „evenimentelor vieții cotidiene” care construiesc o anumită configurație de „circumstanțe” sau „situații de viață” care la rândul lor obligă la un efort de „adaptare” și care, prin natura, lor reprezintă conflicte, competiții, obstacole etc. ce conduc la eșecuri
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mod mai amplu de reflectare a realității, păstrându-se totuși ecourile și dozajele lirismului. Proza lui T. polarizează extremele, în special realismul și romantismul, stilul crud, dur, amestecat cu obsesii ale fanteziei. Scriitorul cultivă amintirea și evocă fragmente de viață trăite inițial frenetic, topite în retorta unei altfel de înțelegeri a semnificațiilor atunci când le rescrie. Romanul este contrapunctic, cu episoade aparent autonome, în care narațiunea este alertă și imprevizibilă, incitantă. O zi fără anotimp (1980) și romanul Câmpia singuratică (1981; Premiul
TANASESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290054_a_291383]
-
a deschis, în Secolul Luminilor, epoca modernă: cunoașterea. Dar nu doar cunoașterea pură, oferită de științe, ci și cunoașterea aplicată din economie și confruntările politico-militare. Această cunoaștere explozivă a devorat „bornele” clasice și moderne care stabileau căile și granițele realității trăite și gândite. Realitatea pe care o trăim în secolul XXI nu mai este cea newtoniană, cu timpul uniform al ceasornicelor mecanice și cu spațiul măsurabil în kilometri de cale ferată 1. Trăim în hiperrealitate: o realitate care și-a pierdut
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
-și aibă rostul aici. Dar ea a antrenat mutații profunde ale gândirii și practicii educaționale. De aceea, încercăm o explicație proprie a instaurării postmodernismului în civilizația și cultura euroatlantice. Susținem că este vorba despre depășirea unei anumite paradigme cu privire la realitatea trăită. Expresia „realitate trăită” desemnează un mixtum compositum; ea este alcătuită din realitatea obiectivă, adică naturală, și realitatea creată, adică produsă de om. Realitatea obiectivă este „dată”, rămânând aproximativ aceeași, în spațiu și timp. Adăugirile umane, pe care obișnuim să le
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Exploratorii acestei dimensiuni educaționale au stăruit asupra rafinării metodei și au studiat probleme precum: problema predicției fenomenologice în educație; calitatea experiențelor pedagogice originare și a experiențelor pedagogice secunde; raporturile fenomenologiei cu empirismul; activismul conștient în educație; experiențele educaționale ca experiențe trăite; curriculumul ca știință a cursului vieții; limbajul teoriei curriculumului; dimensiunile etice ale educației și curriculumului; reconceptualizarea fenomenologică a teoriei curriculumului și a cercetărilor curriculare; convertirea autobiografiei și a dialogului în tehnici de explorare fenomenologică; interceptarea ontologică a limbajului în sens
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sau ea”; activitățile de cercetare sau de instruire nu fac excepție; In-der-Welt-Sein, lifeworld, „lumea trăită de el sau de ea”, este, în consecință, focalizată pe situația biografică (biographic situation) a fiecărui individ. Insul obișnuit nu este conștient (unaware) de „lumea trăită” (In-der-Welt-Sein), de „faptul-de-a-fi-în-lume” el însuși - el se află cufundat în ea112. În situațiile obișnuite, insul („el sau ea”) adoptă atitudinea naturală (natural attitude); aceasta constă în acomodarea concretă la realitatea zilnică și în legitimarea actelor care alcătuiesc viața practică. Limitele
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
naturii”, exterioare conștiinței umane, ci lămurirea unor „fenomene originare ale conștiinței”; ea explorează „lumea dinlăuntrul” fiecărui individ, și nu „lumea din afara” oricărui individ uman113. Care din aceste două lumi este cea „reală”, dacă sunt posibile ambele simultan, dacă numai „lumea trăită” e cu adevărat obiectivă ș.a.m.d. constituie interogații asupra cărora epistemologii nu s-au aplecat încă decisiv. Max van Manen (1984)114 a schițat cinci caracteristici majore ale cercetării fenomenologice: a) focalizarea pe experiența trăită: cercetarea fenomenologică investighează experiența
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
simultan, dacă numai „lumea trăită” e cu adevărat obiectivă ș.a.m.d. constituie interogații asupra cărora epistemologii nu s-au aplecat încă decisiv. Max van Manen (1984)114 a schițat cinci caracteristici majore ale cercetării fenomenologice: a) focalizarea pe experiența trăită: cercetarea fenomenologică investighează experiența trăită (lived experience). Fenomenologul investigator studiază „lumea trăită” (In-der-Welt-Sein, lifeworld) ca experiență imediată (immediately experienced), prezumabilă și previzibilă înainte de a fi conceptualizată; el caută să trăiască și să se raporteze la un nivel mai profund și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
e cu adevărat obiectivă ș.a.m.d. constituie interogații asupra cărora epistemologii nu s-au aplecat încă decisiv. Max van Manen (1984)114 a schițat cinci caracteristici majore ale cercetării fenomenologice: a) focalizarea pe experiența trăită: cercetarea fenomenologică investighează experiența trăită (lived experience). Fenomenologul investigator studiază „lumea trăită” (In-der-Welt-Sein, lifeworld) ca experiență imediată (immediately experienced), prezumabilă și previzibilă înainte de a fi conceptualizată; el caută să trăiască și să se raporteze la un nivel mai profund și nemediat al experienței, pe care
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
constituie interogații asupra cărora epistemologii nu s-au aplecat încă decisiv. Max van Manen (1984)114 a schițat cinci caracteristici majore ale cercetării fenomenologice: a) focalizarea pe experiența trăită: cercetarea fenomenologică investighează experiența trăită (lived experience). Fenomenologul investigator studiază „lumea trăită” (In-der-Welt-Sein, lifeworld) ca experiență imediată (immediately experienced), prezumabilă și previzibilă înainte de a fi conceptualizată; el caută să trăiască și să se raporteze la un nivel mai profund și nemediat al experienței, pe care îl face accesibil, zi de zi, lumea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
putea revoluționa pur și simplu științele educației 124. Cele patru categorii de activități procedurale sunt următoarele: • faza I - investigatorul fenomenolog alege un fenomen care îl interesează, în situația de ins aflat pe calea vieții, care îl împinge inexorabil în „lumea trăită”. Cercetarea fenomenologică autentică nu este nici narcisică, nici idealistă. Cercetarea fenomenologică serioasă pune în rezonanță și împinge investigatorul în profunzimea lumii; • faza a II-a - cercetătorul fenomenolog investighează fenomenul identificat trăindu-l, nu doar teoretic; • faza a III-a - cercetătorul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și structurilor ce caracterizează fenomenul; • faza a IV-a - cercetătorul descrie fenomenul apelând la „arta scrierii” (art of writing). Max van Manen (1984) a propus și o „variantă operațională” a demersului metodologic de mai sus125: I. întoarcerea spre natura experienței trăite: 1.1. orientarea către fenomen; 1.2. formularea problemei fenomenologice; 1.3. explicarea prezumțiilor și preînțelegerilor; II. învestigația existențială: 2.4. explorarea fenomenului - generarea datelor: 2.4.1. folosirea experienței personale ca punct de plecare; 2.4.2. extragerea surselor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
4.4. obținerea descrierilor experiențiale de la subiecți; 2.4.5. localizarea descrierilor experiențiale în literatură, arte etc.; 2.5. consultarea literaturii fenomenologice; III. reflecția fenomenologică: 3.6. realizarea analizei tematice; 3.6.1. dezvăluirea aspectelor tematice în descrieri ale lumii trăite; 3.6.2. izolarea relatărilor tematice; 3.6.3. compunerea transformărilor lingvistice; 3.6.4. spicuirea unor descrieri tematice din surse artistice; 3.7. determinarea temelor esențiale; IV. scrierea fenomenologică: 4.8. îngrijirea atentă a limbajului; 4.9. alegerea unor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
-o doar ca ghid pedagogic pentru studenții începători care doresc să-și investigheze propriul drum parcurs în curriculumul educațional și curriculum vitae 126. Dar, așa cum aprecia Robert Burch (1989): ...fenomenologia urmărește o înțelegere (understanding) teoretică transcendentă care pornește dinlăuntrul experienței trăite pentru a o situa, a o judeca și a o înțelege cuprinzător (comprehension), conferind experienței trăite un nou înțeles 127. * Dacă educația este, prin definiție, un proces conștient, atunci nu există nimic mai absurd decât repudierea conștiinței și a subiectivității
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a ascultării” (phenomenology of listening). „Fenomenologia ascultării” pare a avea legături profunde cu teoria „dublei întrupări” (double embodiment) descrisă de Merleau-Ponty143. Conform teoriei lui Merleau-Ponty, noi, oamenii, dispunem simultan de două corpuri: „corpul biologic” și „corpul” alcătuit din structurile fenomenologice trăite (extensiile fenomenologice extracorporale, intenționalitatea). Davis a sesizat efectele „dublei întrupări” în școală și în învățare. Ele se pot constata, cel mai clar, în relația educator-educat și în procesul „ascultării”. Există o „ascultare profundă”, ca eveniment fenomenologic originar, aflat la baza
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
necesită unele lămuriri: a) Richness definește profunzimea curriculumului: de a fi un layer of meanings, un incubator al posibilităților multiple și al interpretărilor multiple. Curriculumul postmodern trebuie să aibă dreptul de a valorifica indeterminarea, anomalia, haosul, dezechilibrul, disiparea și experiența trăită. După Doll jr., „dezvoltarea îmbogățirii” (developing richness) se poate realiza prin dialog, interpretări, generarea unor ipoteze și furnizarea unor jocuri și modele aplicative; b) Recursion este procesul de reflecție asupra muncii de explorare, discutare și căutare a sensurilor experiențelor de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sa). La Heidegger însă, Dasein devine conceptul central pentru „ontologia fundamentală”, însemnând simultan esența și sensul, adică fenomenologia (în accepțiunea lui Heidegger, fenomenologia este însăși existența „dezvăluită”, ontologia). 112. Termenul lui van Manen Lifeworld traduce conceptul de Lebenswelt („lumea vieții trăite”) lansat de Wilhelm Dilthey în Die geistige Welt. Einleitung in die Philosophie des Lebens (1911), pe care l-a folosit și Husserl în Ideen zu einer reinen Phänomenologie und phänomenologischen Philosophie (1913), dar cu sensul conferit de Heidegger, în Sein
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
toți oamenii, cum ni-l înfățișează Homer. Adică un om prins în vârtejul vieții, acumulând experiențe de viață, trăind bucurii, îndurând suferințe și, în cele din urmă, întorcându-se acasă pentru a medita în liniștea căminului conjugal asupra rostului celor trăite. Acesta este Dasein-ul, în ipostază umană, descris de Heidegger în secolul XX: „omul cotidian”, ființa privilegiată din „luminișul” (Lichtung) pădurii ontologice, dar și „ființa-întru-moarte” (Sein-zum-Tode). Ne interesează acest Ulise matur și calm de după nostos. Nu știm cursul ulterior al vieții
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Acestea îi asigură persoanei un loc în structura socială existentă, în raport cu diferite coduri și norme de clasament care fondează ordinea simbolică. Identitatea se afirmă ca o instanță de referință între imaginar și real, între timpul cronologic al istoriei și cel trăit, între personal și social. În plus, identitatea profesională produce un sentiment de apartenență la colectiv, la contextul apropiat. Așadar, subiecul social nu poate fi un produs izolat, coerența identitară nu înseamnă invarianță, unitatea și stabilitatea sinelui nu reprezintă un nod
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de Maria Jarymowicz (1996), invocat de Jean-Claude Deschamps și Dario Paez într-o carte despre construirea identității sociale: identificarea socială a individului parcurge cinci etape, cinci instanțe până la obținerea unei autonomii negociate cu alți actori sociali. Prima este etapa eului trăit: individul caută contacte, dorește afiliere și securitate, manifestă empatie emoțională cu ceilalți. A doua este etapa eului public și e legată de socializare, manifestându-se prin conformarea la normele interne ale grupului (adesea obținută prin recompense și pedepse). Eul colectiv
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
le groupe, la société, Édition Sciences Humaines, Auxerre. Scott, W.R. (2004), Instituții și organizații, Polirom, Iași. Seca, J.-M. (2001), Les représentations sociales, Armand Colin, Paris. Slama-Cazacu, T. (2000), Stratageme comunicaționale și manipularea, Polirom, Iași. Vultur, S. (1997), Istorie trăită - istorie povestită. Deportarea în Bărăgan, 1951-1956, Amarcord, Timișoara. Zavalloni, M. (1972), „L’identité psychosociale, un concept à la recherche d’une science”, în S. Moscovici (ed.), Introduction à la psychologie sociale, Larousse, Paris. Între descriere și analiză. Repere ale unei
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
revină în viața psihică conștientă, punând mereu refularea la încercare. Gama de mecanisme de apărare este mult mai mare, dar efectele lor sunt mai mult sau mai puțin asemănătoare cu cele ale refulării. „Au toate drept scop diminuarea tensiunii interne trăite ca angoasă sau culpabilitate, evitând astfel să fie recunoscută prin menținerea ei în afara câmpului conștiinței.” (Ey et al.,1960) Din această perspectivă, descrierea și enumerarea lor nu este necesară, mai ales când e avută în vedere funcționarea mentală colectivă. În
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
al analizei structurale este tocmai surprinderea „dramei discursului”, adică a sensurilor povestirii, putem schematiza pe baza codurilor și relațiilor descoperite în interviurile analizate anumite teme și structuri specifice ale discursului foștilor deținuți politici: • prezintă o trăire acută a nedreptății celor trăite (referitor la oportunitățile pierdute și la dificultățile avute). Astfel, în discursul acestora apare foarte des problema „Ce ar fi fost dacă...” (nu ar fost închiși, ar fi avut posibilitatea unei vieți normale, fără constrângeri); • se consideră izolați și marginalizați social
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
m-a înșelat niciodată, dimpotrivă, m-a salvat de multe ori. Am adoptat o atitudine foarte rezervată și m-am hotărât să studiez comportamentul fiecăruia. Comportamentul oamenilor, în mare măsură, este dictat de circumstanțe, el se pliază exact pe realitatea trăită. Într-un context de viață anormal, și comportamentul oamenilor, în majoritatea cazurilor, este anormal. În ziua de 6 decembrie 1950, în camera noastră s-a produs dezastrul. S-a dezlănțuit masacrul. A fost o acțiune-fulger, bine pregătită și condusă profesional
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]