5,887 matches
-
visurile lui se împlinesc așa ușor: dacă râde, cu siguranță că au câștigat. Dar portarul îi arătă, în loc de numerele la loterie, o poză mare. Era Calea Victoriei, tocmai pe unde venea în fiecare zi, într-o zi cu soare, cu multe trăsuri și birje și țurțuri lungi la case. Și ceva mai jos de clădirea ziarului Indépendance, un domn, o, îl cunoștea, era conu Costache, mânios, cu bastonul ridicat amenințător. Iar de cealaltă parte, printre trăsuri, un băiat alergând speriat, gata să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o zi cu soare, cu multe trăsuri și birje și țurțuri lungi la case. Și ceva mai jos de clădirea ziarului Indépendance, un domn, o, îl cunoștea, era conu Costache, mânios, cu bastonul ridicat amenințător. Iar de cealaltă parte, printre trăsuri, un băiat alergând speriat, gata să fie lovit de niște cai. Se mai vedea un vizitiu care trage de hățuri, cu gura deschisă. Nicu nu se mai văzuse niciodată în întregime într-o poză și era nemulțumit până la indignare. Arăta
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
când, după o ezitare, acesta îi sărută cu delicatețe mâna, Marioara îi surâse cu un zâmbet seducător cu gropițe, pus la păstrare de o grămadă de vreme, și anume de la divorț: iată că-l regăsise. Urmă, pe la 8 și jumătate, trăsura familiei Margulis, veche, dar cu caii proaspăt țesălați și hamurile cu ciucuri noi, roșii. Nelu, vizitiul, se făcuse bine, dar era tot tras la față. Doamna abia încăpuse, cu poalele rochiei revărsate, pe una din banchete, iar doctorul era flancat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fata să mi-o dee. Se duce baba la - mpăratul, da el tot o purta cu vorba, că nu-i era voia să-și dee fata după d-aiștia. -Apoi, mătușă, de azi într-o săptămână dac-a veni c-o trăsură de aur și cai cari ar mânca jeratic ș-or bea pară, i-oi da fata. Da fata era să se cunune tocma-n ziua ceea dup-un alt împărat. - Iaca, dragul mamei, ce-a zis. - I-oi face mamă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o lași pe vârful casei. Când a adus pe mire dimineața, era țapăn. A strâns toți doftorii, n-a mai avut ce-i face - a murit săracul. Iaca se-mplinește săptămâna. El iar șterge cheea, vin ceia. - Mâne dimineață, o trăsură de aur și cai cari or mânca jăratic ș-or bea pară și mie straiele cele mai frumoase din lume să mi le aduci. Se pune el, ca boerii-n trăsură a doua zi și se pornește cătră-mpăratul. - Cum i voinice
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
săptămâna. El iar șterge cheea, vin ceia. - Mâne dimineață, o trăsură de aur și cai cari or mânca jăratic ș-or bea pară și mie straiele cele mai frumoase din lume să mi le aduci. Se pune el, ca boerii-n trăsură a doua zi și se pornește cătră-mpăratul. - Cum i voinice? Zice-mpăratul. - Am venit să-mi dai fata. El se face că nu știe că i-a murit ginerile. 344 {EminescuOpVI 345} I-o dă-mpăratul. Face-o nuntă strălucită
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
332Ca cu picioroange umblă. 333Ca la Crăciun cu colindețul din casă-n casă umblă. 334Ca melcul, cu casa-n spinare umblă. 335Ca paraua, din mînă-n mână umblă. 336Ca pe pod îmblător umblă. 337Ca cele de pin prejur, când alergi cu trăsura, se pare că ele umblă. 338Ca o umbră de măgar, ca un lucru de nimic (prost de tot). 339Mai aproape dinții decât părinții. 340Milă de silă, dor de zor. 341Nașul botează, nașul cutează. 342Socoteala de - acasă nu se potrivește cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
bucura nespus de ea,făcându-mă fericit chiar până în ziua de azi. După două săptămâni, a avut loc cununia religioasă la biserica ortodoxă din Pașcani. Nu voi uita niciodată acele momente fericite când ne-am îndreptat spre biserică într-o trăsură dată de conducerea atelierului CFR Pașcani,frumos aranjată,trasă de doi cai albi,și ținându-mă prima dată în viață că sunt un prinț însoțit de o frumoasă prințesă. În jur, toată lumea aplauda sorbindu-ne din ochi că eram tineri
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
ochii i s-au închis numaidecât. Rămas singur, Rieux se așează în fotoliul pe care tocmai îl părăsise mama lui. Strada amuțise și tăcerea era acum totală. Frigul dimineții începea să se facă simțit în odaie. Doctorul ațipise, dar prima trăsură care trecu în zori l-a trezit din somnolență. S-a înfiorat și, uitându-se la Tarrou, a înțeles că avusese loc o pauză și că bolnavul dormea și el. Roțile de lemn și de fier ale trăsurii cu cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
dar prima trăsură care trecu în zori l-a trezit din somnolență. S-a înfiorat și, uitându-se la Tarrou, a înțeles că avusese loc o pauză și că bolnavul dormea și el. Roțile de lemn și de fier ale trăsurii cu cal se auzeau încă îndepărtându-se. Fereastra era încă neluminată. Când doctorul s-a apropiat de pat, Tarrou îl privea cu niște ochi fără expresie, ca și când se găsea încă sub imperiul somnului. \ AI DORMIT, NU-I AȘA ? L-A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
toată lumea. În timp ce doamna Levy își acoperea ochii cu straturi succesive de fard acvamarin, ca să pornească în misiunea ei de binefacere, el scoase mașina sport din garajul monumental pentru trei automobile, construit ca pentru a fi un șopron rustic de ținut trăsurile și așteptă, privind spre apele calme, ușor încrețite ale golfului. Din când în când, mici săgeți de arsuri stomacale îi străbăteau pieptul. Reilly trebuia să facă vreun fel de confesiune. Avocatul lipsit de scrupule al lui Abelman îl putea șterge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din acei fermieri care au fost unchii mei din partea bunicilor. Mama Îmi va spune poate că de fapt mergeau cu unchiul ei, canonicul, Într-un automobil ultimul răcnet, pe drumurile prăfoase ale cîmpiei din Basse-Durance. Să fi luat cumva o trăsură ca să se ducă la Fontaine-de-Vaucluse? Pe la mijlocul anilor treizeci, mai existau oare trăsuri care ieșeau din Avignon prin poarta Limbert și te lăsau la cafeneaua Pétrarque-et-Laure, așa cum citit el Într-un ghid tipărit În 1914: „Birjarii din stațiile de trăsuri fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
va spune poate că de fapt mergeau cu unchiul ei, canonicul, Într-un automobil ultimul răcnet, pe drumurile prăfoase ale cîmpiei din Basse-Durance. Să fi luat cumva o trăsură ca să se ducă la Fontaine-de-Vaucluse? Pe la mijlocul anilor treizeci, mai existau oare trăsuri care ieșeau din Avignon prin poarta Limbert și te lăsau la cafeneaua Pétrarque-et-Laure, așa cum citit el Într-un ghid tipărit În 1914: „Birjarii din stațiile de trăsuri fac traseul pentru suma de 12 pînă la 15 franci“? Nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o trăsură ca să se ducă la Fontaine-de-Vaucluse? Pe la mijlocul anilor treizeci, mai existau oare trăsuri care ieșeau din Avignon prin poarta Limbert și te lăsau la cafeneaua Pétrarque-et-Laure, așa cum citit el Într-un ghid tipărit În 1914: „Birjarii din stațiile de trăsuri fac traseul pentru suma de 12 pînă la 15 franci“? Nu cred că cei doi tineri și-ar fi putut oferi un asemenea lux, dar Îmi place imaginea părinților mei sorbindu-se din priviri Într-o trăsură care strălucește În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
din stațiile de trăsuri fac traseul pentru suma de 12 pînă la 15 franci“? Nu cred că cei doi tineri și-ar fi putut oferi un asemenea lux, dar Îmi place imaginea părinților mei sorbindu-se din priviri Într-o trăsură care strălucește În soare, printre duzi, stejari mediteraneeni și levănțică sălbatică, pe drumuri care Îi aduc mai aproape de locul unde poetul Petrarca a avut geniul de a lega amintirea unei iubiri de permanența unui peisaj. Puteți avea deplină Încredere În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lux făcută din textile În care se introduc petale de flori și care e vîndută unor turiști convinși că e tot ce poate fi mai fin În materie de papetărie. Dar nu hîrtia cu filigran sau cea velină și nici trăsurile Îl interesau pe tata cînd venea să-și vadă logodnica În Sud. Ce Îi plăcea lui era să regăsească imaginea mamei În viitoarea lui soție. În paginile În care retrăiește acea perioadă a vieții lor, se adresează astfel logodnicei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe sfânta icoană. ă Dar Zoia, nu vezi? ă Asta e o avere, strigă Zoia cu disperare. șase mii de ruble! Destul ca să cumpărăm proprietăți. Am putea avea un apartament la stradă. Cu camere. și chiriași proprii. Am putea avea trăsură, cu servitori în livrea. Am putea face paradă pe Nevski Prospect, cu capul sus. Nu ne-ar mai fi frică să îi privim pe alții în ochi. Gândește-te la haine, blănuri, bijuterii. Ce admiratori ai avea, Lilia! Oh, Lilia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
clădirilor imense îi făcea bine, la fel cum îi făcea și crucea de lemn din jurul gâtului pe care o simțea pe piept. Cu toate că era o dimineață târzie, perspectiva sumbră a iernii nordice atârna peste oraș. Vitrinele prăvăliilor străluceau, iar luminile trăsurilor licăreau în aerul umed. Cum pe alocuri mulțimea se îmbulzea pe trotuar, Porfiri se simțea împins înainte și trebuia să își potrivească pașii cu al celor din jur, fapt care îi făcea pe trecătorii care se îndreptau spre el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
îi erau de mare folos pe suprafața lunecoasă. Le simțea afundându-se bine în zăpadă, dar intuia la fiecare pas punctul sensibil care l-ar putea doborî, astfel încât își măsura atent mersul pentru a rămâne pe picoare. Apoi, pe măsură ce o trăsură se apropia de el, venind din direcția opusă, Virginski se întoarse brusc și o luă la fugă în urma acesteia. Puterea de a rămâne în picioare îl uimi, iar manevra îl surpinse, dar în același timp îi oferea și un oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
din direcția opusă, Virginski se întoarse brusc și o luă la fugă în urma acesteia. Puterea de a rămâne în picioare îl uimi, iar manevra îl surpinse, dar în același timp îi oferea și un oarecare comfort. Nu neapărat fiindcă dosul trăsurii îl proteja de vremea rea, ci fiindcă aceasta îl va împiedica să-l privească pe vagabond, dacă acesta se mai afla încă pe partea cealaltă a străzii. Cum ajunse la primul colț, o și luă pe Strada Morskaia, în timp ce trăsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
trăsurii îl proteja de vremea rea, ci fiindcă aceasta îl va împiedica să-l privească pe vagabond, dacă acesta se mai afla încă pe partea cealaltă a străzii. Cum ajunse la primul colț, o și luă pe Strada Morskaia, în timp ce trăsura își continua drumul drept înainte. Virginski mai alergă câțiva pași și apoi se abandonă unei lunecări care îl duse, cu mâinile în vânt, câteva sazhen de-a lungul trotuarului. Apoi se porni într-un mers alert, aruncând încă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
striga și îi descuraja pe voaieurii încăpățânați care refuzau să se împrăștie. Se uitau cu disperare fixă la un punct de pe pod, dincolo de marginea ascuțită, încă ascuns lui Porfiri și Salitov. Un al polizieski putea fi văzut dirijând traficul. O trăsură privată, cu cai albi, era trasă chiar în fața podului. Caii neghezau și fremătau, cu ochii măriți de indignare sălbatică. Vizitiul în livrea luă o dușcă dintr-o sticlă, iar înăuntru, o figură întunecată și indistinctă stătea nemișcată și retrasă. Imediat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
decât ei. Cu toate astea, în ochii lor se putea citi sentimentul comunității și chiar al solidarității. Deși victima le era mai mult ca sigur străină, toți păreau să ia moartea acestuia personal și aruncau priviri neputincioase și resentimentare înspre trăsura care aștepta. În același timp, totuși, un licăr de triumf pe care nu-l puteau reprima, dar pe care nu îndrăzneau să îl conștientizeze le apăru în ochi. Era triumful viilor asupra celor morți, iar pe moment erau stăpâniți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
dacă nu și pentru cel mort, și părea să aibă mai multă înțelegere pentru cai decât pentru omul pe care acești îl călcaseră. Porfiri nu prea îl băgă în seamă pe ofițer. Se trezi uitându-se la figura obscură din trăsură. După o vreme, se apropie. Vospeau neagră și atent lustruită a cabinei lucea impenetrabil. Reflecta tragedia acelei zile, fără însă a-i permite să ajungă la persoana dinăuntru. Porfiri se uită prin fereastră. O fată de aproximativ nouăsprezece sau douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nouăsprezece sau douăzeci de ani se uita la el dintre blănuri răsfirate care îi anulau frumusețea clasică a feței sale. Expresia sa comunică silă la insolența lui Porfiri de a o privi. Pe moment, vru să o tragă afară din trăsură și să o ducă la locul unde știa că zăcea mortul. În schimb, se înclină simplu și se uită la balzonul familiei încrustat într-o frunză aurită pe ușa trăsurii. Se întoarse și, în sfârșit, trecu peste creasta podului. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]