2,444 matches
-
gustului zilei”, ceea ce ar constitui o trădare a însăși esenței și vocației sale, ci „să răspundă nevoilor sufletelor care trăiesc în prezent”. Critica lui Daniélou se reduce grosso modo la două puncte. El denunță, pe de o parte, „pierderea sensului transcendenței lui Dumnezeu printr-o teologie raționalizată, care-L tratează pe Dumnezeu ca pe un obiect oarecare al gândirii”, iar pe de altă parte, „mumificarea unei gândiri ce rămâne încremenită în formele sale școlărești și care a pierdut orice contact cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mișcarea filozofică ori științifică actuală” (ambele vizează indirect curentul neotomist, dar nu numai). „Modernismul” de la sfârșitul secolului al XIX-lea văzuse just (întrucât aceleași probleme existau și atunci), dar a propus soluții false, căci, dorind să reacționeze împotriva pierderii sensului transcendenței, el „a căzut în agnosticism”; încercând să împace teologia cu știința, „a ajuns la abuzul exegezei critice”. Pe lângă aceste două critici majore, Daniélou mai face una, derivată: în opinia sa, în teologie s-a produs o ruptură între speculația teoretică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe vizitatori prin atmosfera profund spirituală. Coloana brâncușiană, unică în concepție, este alcătuită din forme romboidale repetabile la infinit, având la capete semiromboide. Alegerea acestor forme, după opinia lui Mircea Eliade, scoate în evidență tocmai simbolismul înălțării, al zborului, al transcendenței. Este materializarea în sculptură al arhetip ului lui axis mundi, pivotul universului. Brâncuși însuși socotea coloana o scară spre ceruri. Există un scop în toate lucrurile. Pentru a-l înțelege, trebuie să te desfaci de tine însuți." - afirma Brâncuși, dar
A doua oară unu by Viziteu Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92957]
-
vedere (Aionos - armonii ale paradisului spiritual, Tritonic, București, 2001) n-au fost concepute în mod deliberat ca poeme horror. Autorul a vrut cu totul altceva: să ni se prezinte ca emițătorul unor adevăruri ezoterice. El pretinde că are acces la transcendență și că de acolo i se comunică secrete ale existenței pe care, la rândul lui, ni le transmite nouă. Semnatarul prezentării de pe ultima copertă a cărții, Alexandru Balaci, chiar așa îl și caracterizează pe poet, pentru a-i face o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
clipe devine o altă / imaginar rânduit în exorcismul ideii / expurgă tabuul deschiderii cheii.“ Lista de neologisme și false neologisme folosite fără justificare estetică în întregul volum este foarte lungă: a retroproiecta, patainfestație, apodictic, autodisciplinar, integritate, identitate, psihodramă, diversiv, metamorfoză, evanescență, transcendență, comprehensiv, aculturație, acribic, fecunditate, multitudine, pinalitate, nemetodologic, multipinalitate, inspațialitate, penetranță, atitudinal, euristic, travaliu, neinstinctuabil etc. etc. Florin țupu nu are instinct de poet. Din acest punct de vedere este - cum ar spune el însuși - neinstinctuabil. Fraze abracadabrante „Poți filozofa - crede
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
că vrea un divorț de toate stările pe care le cunoaște. S-a spus Împotriva creștinului că a vrut să se descotorosească de sine. Cei ce i-au adus acuzația l-au Îndemnat a-și transcende umanitatea nesatisfăcătoare. Dar oare transcendența nu e aceeași tulburare? Nu Înseamnă și a te descotorosi de ființa umană? Ei bine, poate omul ar trebui să se descotorosească de sine. Bineînțeles. Dacă poate. Dar mai are În el și ceva ce consideră important de continuat. Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pentru abordarea orală, mai puțin stilizată, și pentru că era ultimul interviu pe care l-a dat, și pentru că este un interviu amplu, în care el și-a păstrat întreaga acuitate, umorul, opțiunile literare, interogațiile existențiale, felul în care vorbește despre transcendență, despre religie și despre... „plecare“. Textul a apărut și pe video, și ca transcriere. Subtitlul pe care el îl dorea este „Before I Go“, adică „Înainte de plecare“, „Înainte să dispar“. Un fel de ultimă confesiune. Mi s-a părut, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
îi este proprie înainte de toate transcenderea de sine. Cum realitatea sa este libertatea, urmează că repetarea e posibilă acolo unde survine alegerea însăși. Iar mișcarea proprie repetării nu se închide în sfera imanenței, ci „este și rămâne mai departe o transcendență“.<ref id="187">Ibidem, p. 82.</ref> Ea transcende atât mișcarea proprie imanenței, cât și voința singulară a celui în cauză. În una din notele sale, Kier kegaard face o precizare importantă în acest sens. Spune că repetarea este prin
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
id="187">Ibidem, p. 82.</ref> Ea transcende atât mișcarea proprie imanenței, cât și voința singulară a celui în cauză. În una din notele sale, Kier kegaard face o precizare importantă în acest sens. Spune că repetarea este prin definiție transcendență, „o mișcare religioasă în virtutea absurdului; atunci când este atinsă limita a ceva minunat, eternitatea este adevărata repetare“. Paradoxul apare din nou, odată cu acest absurdum în virtutea căruia are loc transcenderea de sine. Semnificația termenului, ne dăm seama, este departe de cea comună
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în întoarcerea la sine a conștiinței apare o distanță care este un neant. Noica: între eu și sine nu există identitate, sinele fiind ceva mai cuprinzător decât eul; omul este o continuă mișcare de la eu la sine. Sinele transcendental și transcendență în același timp. Amândoi se îndreaptă spre aceeași idee: nu suntem perfect identici cu noi înșine. Acesta este motivul pentru care ne căutăm continuu. Heidegger: Dasein-ul poate să afle cine este abia odată cu moartea; doar atunci el este la modul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
manifestările organizate în spațiile publice, la care cetățenii participă cu entuziasm, relansând ideea de comunitate. În condițiile mondializării, când tot mai multe națiuni își fac intrarea în "spațiul public mondial", fiecare aducând cu sine Istorii naționale ori comunitare, Istoria, ca transcendență pe orizontală (ca promisiune de nemurire), își pierde treptat din atractivitate: este foarte greu să te remarci în puzderia de personaje istorice. Acest declin este contrabalansat de ascensiunea "istoriilor domeniale", respectiv cele ce se desfășoară pe diversele domenii ale vieții
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
a numărului de invenții (vizibile în avansul tehnicii) scade un pic din atractivitate. Sunt în plin avânt sportul și câteva sectoare din domeniul artei. Oare ce-o să mai avansăm în prim-planul vieții publice pentru a potoli dorința noastră de transcendență? Ceea ce-i lipsește lui Heidegger este existențialul credință. Se anunță vremuri de secetă intensă și guvernanții lansează proiecte de sisteme de irigație, asta după ce am distrus tot ce se realizasem tot noi în acest domeniu în perioada comunistă. Lipsa noastră
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
să spui că-L iubești pe Dumnezeu fără să fii mult mai atent la sensul acestui cuvânt), a uitării sensului tare al acestuia. Prețul pe care trebuie să-l plătească bărbații pentru modul lor de-a fi, pentru preocuparea pentru transcendență (varianta bună) sau pentru prinderea la nivelului cotidianului sub forma "pasiunilor", îl constituie indiferența afectivă față de ei a propriilor copii. Există o filieră de puternice legături afective realizată pe linia mamelor. Paradoxul mamelor: sunt în același timp sursă a binelui
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de-a fi. În orientarea descoperirilor noastre intervine, într-o oarecare măsură, și absența Raiului pe care ne-a produs-o lipsa credinței, dublată de dorința de a-l reconstitui pe Pământ. Astfel, inovațiile sunt (și) rodul vechilor aspirații către transcendență, reproiectate în imanență. Poate că sensul tare al progresului îl constituie căutarea paradisului pierdut. Ceea ce o bună parte a intelectualilor nu-i iartă lui Heidegger, respectiv adeziunea acestuia la nazism, e mai degrabă teama fiecăruia de decizii similare către ceea ce
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
pedepsiți. Cele două războaie mondiale fac parte din logica raționalității pragmatice, ce poate fi înțeleasă și ca dorință de putere. Putem astfel să le sesizăm drept una din formele posibile la care conduce centrarea pe rațiune, deci pe subiect. În lipsa transcendenței tot ce-i rămâne de dorit subiectului e puterea; de aceea se lasă prins cu ușurință în plasa oricărui ideal de putere (spre exemplu: al națiunii, al clasei etc.). Uneori cuvintele pot crea deschideri către domenii ireale, ne pot împinge
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
se află în fiecare moment într-o stare de nevoie, chiar dacă subiectul nevoii fiecăruia poate fi altul. Satisfacerea unei nevoi reprezintă deschiderea către o alta. Ceea ce înseamnă că suntem continuu orientați către un proiect fundamental (Sartre); adică esența noastră este transcendența. O fugă de sine care e de fapt fugă după sine. Din punct de vedere formal creștinul și filosoful (consider că un filosof creștin este de fapt un teolog) se apleacă asupra aceluiași obiect: cartea; diferența e dată de faptul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
sunt de acord cu un existențialism creștin așa cum nu pot fi de acord nici cu o bioetică creștină, decât într-un sens slab al acestor concepte (care fundamentează stiluri de gândire). Consider că existențialismul are drept caracteristică o despărțire de transcendența pe care o reprezintă Divinitatea, accentul căzând pe existența persoanei; în sens tare cred că existențialismul este ateu. La fel stau lucrurile și în cazul bioeticii: o etică a viului exclude morala creștină, fiind fundamentată pe supraviețuire și nu pe
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Acterian • Rebecca și Rowena, William Thackeray • Reîntoarcerea fiului la sînul mamei rătăcite, Dumitru Țepeneag • Sărbătoarea nebunilor, Istvan Ráth-Végh • Simptome, Virgil Nemoianu • Trei rîuri și-un ocean de poezie, Valeriu Stancu • Treptele nedesăvîrșirii, Pavel Chihaia • Zece eseuri, Mihai Pricop În pregătire: Transcendența activă, Marius Cucu LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile editurii Institutul European (selectiv) ALBA-IULIA Librăria Humanitas, str. 1 Decembrie 1918, bl. M10, tel. 0258.826007 ARAD Librăria Corina, str. Mihai Eminescu nr. 2, tel. 0257.284749 BACĂU Librăria Alexandria, str.
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
fericită a unei specii de drogați ? Subiectul e cel ce se bazează (pe el însuși). Este cel cu temelie lăuntrică, cu cer lăuntric, altminteri nu ar avea ideal, nu ar tinde spre perfecțiune/autoperfecțiune, nu s-ar plasa pe dimensiunea transcendenței lui a fi mai bun, mai adevărat, mai frumos. În orice cădere, insuficiență proprie, insul îl percepe pe „celălalt”, încearcă un dialog cu autorul Autorul. Educația, edificarea omului nu se face atât prin reguli, regulamente, tehnică informațională de ultimă generație
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Crailor de Curtea-Veche de snobism. Fiindcă Matei Caragiale desfășoară în dâra personagiilor lui pompa a două mari împărății? Matematicienii și poeții vor înțelege, singurii, taina acelui procedeu de "exhauțiune", de epuizare a calităților unei figuri - generoasă și liberă construcție a transcendenței. Lumile matematice sunt vizibil exterioare; numai elanuri somatorii virtuale, acumulări de operații le leagă. Extremele bogății, onoruri, frumuseți și viții atribuite de Matei Caragiale personagiilor sale sunt de aceeași natură cu infinitatea de operații care ne dezleagă de o lume
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
virtuale, acumulări de operații le leagă. Extremele bogății, onoruri, frumuseți și viții atribuite de Matei Caragiale personagiilor sale sunt de aceeași natură cu infinitatea de operații care ne dezleagă de o lume de ființe algebrice, pentru un grad superior de transcendență. În literatură, idealitatea personagiilor se obține printr-un exces de dărnicie. Revelațiile sunt multe în cartea "Crailor" și ca săgetate din cununile Sfintelor Locuri. Criticul Radu Dragnea îmi spunea, nu de mult, că Năpasta e singura scriere românească modernă în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Harrarului să-i fi uscat piciorul - pretutindeni același sfârșit pripit îi răpește pe-acești semizei ochilor noștri nevrednici. Presupunem că viața lui Rimbaud este cunoscută. În ciuda enigmei și a dramatismului nu ne lămurește câtuși de puțin asupra ciudățeniei și-a transcendenței mesajului său. Căci, pe drept cuvânt, ne putem întreba, ca și Claudel, dacă acest glas singular între toate n-a fost un strigăt de înger? Și asta chiar în temeiul câtorva pasaje din poetul nostru. Ne gândim, mai cu seamă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de evlavie pasionantă, care cuprindeau mereu poporul în mod spasmodic” Existența popoarelor din Estul Europei a stat sub semnul cultului ortodox care alături de cultul catolic și cel protestant întrețineau comunitatea creștină europeană a Evului Mediu. Spiritualitatea creștină este orientată spre „transcendență”. În raport cu acesta categoriile realității umane și ale mediului intrauman poarta pecetea „vremelniciei”. Din această cauză doctrina creștină a fost supusă de-a lungul timpului mai multor concesii pentru a putea fi accesibilă maselor neinstruite iar acest lucru era posibil doar
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
scrierea Bibliei (Vechiul Testament), întruparea Mântuitorului, apariția Bisericii și a Sinoadelor Ecumenice. Apare o nouă orientare a spiritualității creștine spre categoriile „vremelniciei”, așa cum le numea Lucian Blaga, ceea ce determină caracterul bipolar actual al religiei creștine: la un pol se află principiul transcendenței, iar la celalalt pol se află valori ce iau forme particulare în funcție de regiunea geografică cu specificul ei etnic și spiritual care s-a infiltrat sub acțiunea factorului istoric. Un exemplu concret al caracterului bipolar al religiei creștine este chiar dualitatea
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
tutelare îi sunt în acest sens Dante și Mazzini (citat fiind, pe lângă ei, și Victor Hugo), mari proscriși pe care-i evocă solidar la tot pasul. Iar fundalul îl constituie același creștinism agonic născut din lupta cu istoria și cu transcendența, creștinismul care „nu e nici doctrină, nici filozofie, încă și mai puțin politică“, creștinismul care „se adresează conștiinței celei mai intime“, celor care au o viață interioară, „celor care suspină, celor pe care incompletitudinea lor îi face să sufere“ (Michel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]