3,565 matches
-
întoarcere bruscă cu mașina, scrâșnind din pneuri, trecu prin complexul Administrației Veteranilor și ieși pe San Vicente. Mal se gândi la casa lui Mickey Cohen de pe Moreno. Meeks ținea piciorul apăsat din greu pe accelerație, depășind în zigzag mașini și trecători și murmurând „Futu-i, futu-i, futu-i!” Când ajunse pe Moreno, viră la dreapta. Mal văzu mașinile pompierilor, mașinile de poliție și vălătucul de fum deasupra străzii. Meeks trase chiar în dreptul barierei și se dădu jos din mașină. Mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din East L.A.. Pe piatra de mormânt scria: Daniel Thomas Upshaw 1922-1950 Nici un fel de iubit al cuiva. Nici un fiu al cuiva. Nici un crucifix sculptat pe piatră, nici un ”Odihnească-se în pace”. Nimic interesant, nimic care să stârnească interesul vreunui trecător, cum ar fi „Ucigaș de polițiști” sau „Aproape ofițer la Procuratură”. Nimic care să-i dea de gândit cuiva care ar fi citit coloana minusculă din ziar referitoare la decesul accidental al polițistului - o cădere de pe scaun, un plonjon cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
destrămată de toamnă a parcului, toți copacii ning pete de aur: frunze desprinse de crengi flutură viața de o clipă a unui efemer vegetal și, ca-ntr-un basm de Walt Disney, se aștern covor moale sub pașii întîrziați ai trecătorului plictisit de banalul vieții cotidiene! Lacul tremură la fel ca și atunci; și la fel își leagănă bărcile uitate pe sub sălciile plângătoare, ce au surâs cu duioșie la șoaptele îndrăgostiților care și-au plimbat înfiorările pe aici. Cinci și jumătate
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
că nu mai merge cu mine, și eu abia mă stăpâneam să nu săr în sus de bucurie! În sfârșit, acum puteam să privesc în voie la vitrinele care-mi făceau cu ochiul pe drum, puteam să mă uit după trecători și trăsuri, puteam să merg împreună cu băieții de la alte licee, dar care aveau același drum cu mine, și să vorbesc în toată libertatea cu ei. Dar tata parcă-mi ghicise gândurile ce mă năpădiseră înveselitor, unul după altul, că-mi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ghiozdanul, și o pornesc! Așa de scorțos cred că n-am mers niciodată. Uniforma, șapca și ghiozdanul, toate ― noi-nouțe! Puțin lucru, la un băiat de 10 ani și jumătate? Mi se părea că toată lumea se uită la mine. Dacă doi trecători își aruncau vreo privire furișă și neînsemnată asupra mea, din întîmplare, și-apoi își continuau vorba, eram convins că spun: "Ăsta a reușit la liceu! A intrat la "Lazăr"! Vezi ce frumoasă uniformă are?" Iar celălalt completa: "Și șapca... și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
hotărăște să-și facă popasul în București, se oprește în prima zi în grădina Cișmigiu. Vestitorii și i-a trimis cu câteva zile înainte... Pajiștile înverzite sânt smălțate cu violete și ghiocei, ce zâmbesc șăgalnic și parcă fac cu ochiul trecătorilor maturi sau copii, care de-abia se-abțin să nu-i culeagă. Și dacă astăzi ai trecut pe aleile discrete ale Cișmigiului, privind la bobocii de pe crengi, peste noapte Primăvara înfăptuiește minunea: în zori, la fiecare pas, te întîmpină mirese
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mult! Am înțeles ce trebuia să înțeleg... Eram prin dreptul grădiniței din strada Luigi Cazzavillan. Pe străzi, liniște ca într-o zi de sărbătoare... Buchetele de liliac își revărsaseră crengile peste garduri și-mprăștiau cu dărnicie miresmele amețitor de dulci trecătorilor fericiți că trăiesc o primăvară atât de îmbietoare la viață. Simțeam că trebuie să-i spun Veturiei tot ce mă-ndemna sufletul și primăvara să-i spun. Mă agățai de ultimele ei vorbe: ― Zici că ai înțeles tot ce trebuia
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Atac și retragere. Zi și noapte. - Am Înțeles, spuse curierul domnesc, plecând să transmită poruncile. -Comisul Groza să plece la pasul Oituz, continuă voievodul, și să atace din păduri contingentul lui Laiotă. Să dea impresia că avem forțe masive În trecători. Să dirijăm invazia doar spre sud, de unde drumul spre Vaslui e mai lung. Comisul se Înclină și ieși. În câteva minute, două mii de călăreți porniră spre trecătoarea Oituzului. Voievodul ieși din cort, privind frământarea taberei sub ninsoarea fără sfârșit. Atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
el, de ce te piepteni atât de mult În fața oglinzii. Devii mai deșteaptă. Fata izbucnise În râs, iar mișcarea capului pe spate făcu să alunece gluga, lăsându-i părul negru și lucios să cadă În valuri peste umeri. Nu se aflau trecători În apropiere, căci altminteri drumul unei fete pe acele meleaguri ar fi trezit suspiciuni. Tânărul fu străfulgerat de frumusețea ei, niciodată dezvăluită, mereu sugerată de un gest sau o privire. Avea ochi negri, ca și părul, și, deși era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
secretă, sau era un vis? - Din câte am văzut, continuă căpitanul, ești neîntrecut În realizarea portretelor. Vei fi Pictorul. Vei aștepta pe străzile Istanbulului, În locurile indicate de ceilalți Apărători. Vei picta lucruri inofensive, pe care le poate vedea orice trecător. Vei spune că ești un pictor genovez, și nu venețian. Vei vorbi doar În italiană. Ceilalți te vor proteja din umbră. La semnalul lor, vei picta, cât de repede vei putea, portretele unor personaje care urcă sau coboară treptele Palatelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Însemna desenarea rapidă a portretului unui personaj care intra sau ieșea din palat. Stinsul ei cu scuturatul mâinii Însemna apropierea unei patrule. În restul timpului, nici unul din ei nu se comporta altfel decât de obicei. Pictorul realiza peisaje, admirate de trecători, iar bătrânul conversa cu clienții obișnuiți ai tavernei din colț. În acea dimineață, Însă, În apropierea palatului sosise un personaj nou. Era un cerșetor. Fața Îi era ascunsă de glugă, straiele sărăcăcioase și Îndelung peticite. Întindea, din când În când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Apărătorilor Înainta amenințător. Aceeași zi, ora 15.30, Istanbul Cerșetorul reveni la locul lui, iar Alexandru observă că marginea veșmântului vechi și peticit era ruptă. Pesemne că, pe unde umblase În căutare de hrană, bătrânul fusese din nou lovit de trecători sau de vreo patrulă de ieniceri. Avea parcă gesturi mai Încete, ca și cum ar fi suferit de o boală grea. Gluga Îi acoperea Însă chipul, iar pictorul nu reuși nici acum să distingă nici o trăsătură. Simțea, Însă, o nemărginită milă față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mii, dar se avânta spre turci cu siguranța unui Hannibal care știe că poate distruge Roma dintr-o singură mișcare. Odată ajunși În munți, fostul voievod a redevenit ceea ce fusese: un extraordinar comandant. Grupuri de cercetare au fost trimise spre trecători. Din câte am aflat chiar de la el, situația lui Ștefan era critică. Încerca să elibereze Moldova doar cu o mână de oameni. Vlad era furios, iar furia Îi stătea bine. Se potrivea cu mișcările lui iuți, cu vocea lui ridicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
asemănare hotărâtă, erau flămînziți: de pâine, de carne, de oameni, de viață. . . flămînzi! Nebunia lor era aceea a foamei. Unul la un colț de stradă, voinic, întreg, muntean, nu târgoveț, deși în straie de oraș rupte, se uita la fiecare trecător cu ochi negri, mari, aprinși, lacomi. Se apleca neașteptat și te speria. . . Un lup de prin tranșee, hămesit dar neistovit, venit de spaima pustiului spre miezul orașului la zgomot și lumină, strângând dinții neputincioși, dar mâncând cu ochii prada frumoasă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Pe când Mini locuia câmpiile largi, sufletul ei trebuia să taie drumurile care aveau să o aducă aci, la Ierusalim. Atunci își dura existența numai în spațiu și acuma în timp. Rămase tăcută. Nory întrerupse și ea vorbăria ei neisprăvită. Acum trecătorii erau numeroși și căutau a se strecura printre ei, pe canalul central al Cetăței, acel parcurs de confluență între Palat și bulevard. Se opriră un moment la colțul Eliseului pentru a-și pregăti traversarea. Teatrul Național sta vechi și încă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
sau de cine știe ce alte bizare roade ale grimpantelor delicate. Viziuni de case după care te întorceai la colț de strade albe, ca după o femeie elegantă și parfumată fin; balcoane suspendate în verdeață și flori, cii un decor, în fața cărora trecătorii, pe care nu îi zorea goana traiului, se opreau visători o clipă, așezîndu-și acolo, în cuiburile frumoase, odihna iluziei. Abia de curând bulevardele căpătaseră gravitatea edificiilor netede, înalte, impunătoare, aliniate, dar prezentând diversitatea fațadelor noi; iar pentru un viitor poate
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mânie, nici să se teamă. Vroi să se supună și, de subt resemnarea ei, dorința șoptea încet o rugăciune timidă spre înseninare. Ploile de vară nu întristau niciodată orașul, zâmbitor prin toate vitrinele lui gătite ca niște femei cochete, cu trecători sprinteni, mulțumiți de belșugul irigației, pe când răsuflarea proaspătă a Cetăței, trecută peste grădini, îmbălsămată și aburită din căldura de sin a pământului copt, era delicioasă de respirat. Totuși, azi ploaia răsturna la fiecare zece minute o găleată nouă și nu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe care Mini îl refuză, apoi reîncepu vorbăria <A isteață. Privind prin geamurile largi, aburite de ploaie, lumea care se perind-i, Mini nu o putea vedea deslușit și atunci răsfrângea în afară chipurile vederei interioare. Identifica grupurile, perechile de trecători, cu ființele pe care le privea în panorama minței, pe când Nory flecărea despre cunoscuții lor: . . . Era pictorul Greg, malt, încovoiat, cu Mika-Le, lemnoasă și mică, și disproporția lor se proiecta izbitoare. 104 . . . Apoi prințul Maxențiu, livid, cu făinăreasa neagră ca
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Cerșetorul îl privește uimit, apoi începe să rostească o rugăciune. Pran consideră că acesta este răspunsul, probabil nu are nimic de mâncare. Și atunci, cum să fac să găsesc ceva de mâncare? întreabă el. Cerșetorul râde atât de tare, încât trecătorii se întorc să-l privească. Se lovește cu palmele de coapse și bate cu cioturile în țărână. — Îi e foame! strigă. Ăstuia îi e foame! Trecătorii râd sau zâmbesc, doar. Când se întoarce unchiul... începe Pran, dar cerșetorul râde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fac să găsesc ceva de mâncare? întreabă el. Cerșetorul râde atât de tare, încât trecătorii se întorc să-l privească. Se lovește cu palmele de coapse și bate cu cioturile în țărână. — Îi e foame! strigă. Ăstuia îi e foame! Trecătorii râd sau zâmbesc, doar. Când se întoarce unchiul... începe Pran, dar cerșetorul râde și mai tare. Ce să fac? îl întreabă Pran direct. După ce se oprește din râs, cerșetorul își țuguie buzele disprețuitor. — Du-te să mănânci la cei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
elaborate pentru mâncare și samovarele, acestea din urmă în mijlocul unor fortificații de valize din pai. Când un grup dornic de aventură se desprinde și pleacă la plimbare, hijra trebuie să meargă înainte cu fluiere și steaguri mari, roșii, semn pentru trecătorii din partea locului să țină ochii în jos, cât trec femeile palatului. Ele nu poartă văluri, iar țăranii sunt gata să-și dea și viața, doar ca să le zărească. Toată după-amiaza, hijra sunt în astfel de misiuni de recunoaștere, dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Falkland Road este la momentul transformărilor de fiecare seară, al trecerii de la haosul de peste zi, la cel de noapte. Schimbarea ritmului este subtilă, poate chiar imperceptibilă unui ochi necunoscător. Vânzătorii ambulanți încă mai trec în sus și-n jos, oferind trecătorilor apă cu gheață, fructe, gustări și bidi. Roabele, tonga-urile și bicicletele, mașinile negre care claxonează nervos, își croiesc drum prin mulțime și prin praf. Mirosul de ceapă prăjită râncedă și cel de ulei de lampă plutește peste tot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
scoțian! Vă implor! Voi trăi printre voi, fiind un exemplu de cinste și dacă veți veni la biserica mea, atunci când vă veți întoarce înapoi în lume, se va spune despre voi: este un bărbat de treabă, o femeie bună... Uneori, trecătorii se opreau să-l asculte. Dar pentru că li se adresa în engleză, mesajul lui nu ajungea la cei pe care voia să-i atragă. Cu toate că Elspeth îi atrase atenția asupra acestui lucru, el refuză să învețe limba și să predice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
depus plângerea. Intervenția lui Spavin a rezolvat problema și Carson a acceptat scuzele. — Ce te-ai fi făcut fără mine, băiete? — Sincer, nu știu, domnule. Pagină separată La Londra, străzile sunt pavate cu aur - lumina electrică reflectată pe dalele ude. Trecătorii lasă urme puternice în urmă, aminitirea fulgurantă a impermeabilelor și picioare stropite care se grăbesc. În piața Piccadilly se încrucișează puteri moderne, cu un scop bine determinat, ca acela al mașinilor într-o fabrică și chiar și porumbeii grași, cenușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o rupe la fugă pe strada Broad, cu o detentă demnă de un atlet, înainte ca cei unsprezece să realizeze c-a dispărut. Fug după el cu strigăte incoerente agitându-și bâtele și genuncherele deasupra capetelor, ca pe culorile regimentului. Trecătorii se feresc din calea lor, recunoscând o ceată pusă pe harță. Jonathan se îndreaptă spre Turl, făcându-și loc printre cumpărătorii uluiți, împingând un bătrân și decrepit profesor de la universitate în ușa unui croitor. Bătrânul se dezechilibrează, apoi își recapătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]