2,979 matches
-
să recunosc că nopțile petrecute alături de ele, atunci când aveau febră și trebuia să le veghez, erau, într-un fel, folosite la maxim, pentru că profitam de liniștea din casă și citeam sau scriam până la primul scâncet, până la prima mișcare ce anunța trezirea. Mai târziu, pe măsură ce au crescut, am preferat să le iau alături de mine, în biroul-bibliotecă, unde aveau colțul lor și unde puteau să deseneze, să asculte muzică sau să citească în voie. Cu Georgia, dialogul de la un birou la altul a
Substanța zilelor și nopților unei mame. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Carmen Mușat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1777]
-
nu ca să scap de primejdie, Într-un fel sau altul, ci pentru că, pur și simplu, mă atrage primejdia și vreau să-mi Încerc puterile. Sunt cam optimistă. Și nu știu dacă e chiar așa de bine. Ar fi prea bruscă trezirea la o realitate prea dură (e vorba doar de o frică omenească!). Mi-a fost vreodată frică? Ei bine, nu, pentru că n-am avut ocazia. Ce va fi acum? Ce-mi rezervă oare ziua de mâine și stânca aceea obsedantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
până când clipa (acea falie, acel gol, acea absență) nu mă va readuce În cotidian, recuperându-mă banalului din care mă smulsesem, datorită unui eveniment hazliu, ce putea să mă coste viața. (azi) Tot o activare din absență a fost și trezirea mea către matematici; În primele clase, aveam strania impresie că cifrele abstracte, Înșirate În carte, În acele simetrii goale de orice conținut, reprezintă ceva periculos; de fapt, nu Înțelegeam nimic, problemele mi le rezolva sora mea cu doi ani mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În fibra secretă Îmi scapă În acel nechezat al ei, care Îmi spune că ea este tot atât de puternică, tot atât de liberă ca și mine și În acea clipă aș vrea s-o strivesc, s-o stăpânesc numai eu. (azi) Dimineața, orice trezire Îmi procură o mare dezamăgire. Lumina diurnă mă lovește violent În retină, mă scoate din Învelișul plăcut al Întunericului, Învăluitor lichid amniotic. Nu deschid ochii imediat, ci mai Întâi pândesc printre gene obiectele evanescente ale camerei. Dacă mai păstrează manșonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că s-a schimbat ceva esențial În Însuși raportul de forțe: cel care pune condiții este romancierul, nu cititorul. Li s-ar putea reproșa la amândui că au o mentalitate de critic. Șansa adevărată a lui Marin Mincu e că trezirea vocației de romancier coincide cu momentul de vârf al biografiei scriitoricești („Nel mezzo del camin di nostra vita“). De aici se Întoarce el În trecut, asupra anilor de adolescență și studenție, anii formației spirituale. Intenția e de a sonda În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
timp. Începi să inventezi propoziții circumstanțiale de timp. În secret tu de fapt vrei să dai la liceu pentru a deveni om de știință și artă, nu la profesională ca să te faci strungar și lăcătuș). Dimineața a sosit Înainte ca trezirea mea din somn să se fi produs. Gândul de a Învăța pentru examenul de absolvire a șapte clase primare m-a cuprins Înainte să fie gata masa de dimineață. A venit o veste. Vestea a venit, În timp ce Învățam, prin intermediul radioului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu colagen, i-a atins brațul. — În locul tău, n-aș intra acolo, a spus cu un accent american gutural. Bunica a dat afară pe toată lumea pentru că vrea să Îl culce pe bebeluș. Dumnezeu știe de ce. O să aibă parte de o trezire tare urâtă peste-un minut. Femeia a râs și apoi a făcut o serie de mișcări exagerate din buze, care au făcut-o să arate ca un pește tropical dubios. — Murăturile alea de pe masă arată mortal, nu crezi? De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
dintre autor și personaje și, mai cu seamă, între ființele umane și Dumnezeu. Dacă rațiunea, „dușmană a vieții“, după vitalistul Unamuno, periclitează și chiar distruge viața, imaginația, dimpotrivă, produce viață, viață capabilă de a visa și de a fi visată, trezirea din visul nocturn nu înseamnă decât reînceperea căutării unui tărâm în care visul să-și poată regăsi potențialul creator. Visul vieții devine voință imperioasă de a trăi, așa cum se manifestă ea în exclamația tragică a personajului Augusto în dialog cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
culca niciodată înaintea de-a se fi dus el la culcare și-l lăsa în pat cu un sărut. N-a putut prin urmare niciodată să-și petreacă noaptea în altă parte. Și prima persoană pe care o zărea la trezire era mama. Și la masă, din ce nu mânca el, nu mânca nici dânsa. Ieșeau deseori împreună la plimbare și mergeau așa, tăcuți, sub bolta cerului, ea gândindu-se la răposatul ei, iar el gândind la ce apuca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu trup; durerea cea mai dureroasă, cea care ne smulge strigăte și lacrimi ale lui Dumnezeu este umbră a plictisului: timpul nu e corporal. Kant spunea că e o formă a priori a sensibilității. Ce somn cel al vieții...! Fără trezire? [Și citesc în acel număr, aici, în munții mei, că Góngora a numit „del Prineo la ceniza verde“ (Soledades, II, 759) și văd că acei tineri „mucho Océano y pocas aguas prenden“ (II, 75). Iar oceanul fără ape e poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Și Noe, după ce se trezi din vin, înțelegând ceea ce îi făcuse fiul său cel mare, zise: Blestemat să fie Canaan!” „...Cred că blestemul lui Noe se împlinea și nerostit de dânsul, în cumplită mânie și mahmur, așa cum se găsea după trezire. Moștenită mai departe prin Ham și Canaan, otrava vinului, trecută din sânge în sânge, curge și în zilele noastre, în vinele celor condamnați să ispășească blestemul. Dovada certă o prezintă moșul Isidor, zis și Trotzki, din pricina asemănării ce o are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe o targă pe roți. Nasul i se ascuțise și mai mult. Niciodată până atunci nu-l văzusem nebărbierit. Un trunchi împachetat, fără picioare, așa a trecut pe lângă mine îngerul meu păzitor. Dormea și lăsa în urmă întrebarea dacă o trezire din somnul său adânc era de temut sau de dorit. Era dus pe targa cu roți de-a lungul unui coridor pe ai cărui pereți atârnau arme din Evul Mediu: halebarde, arbalete, securi cu două tăișuri, săgeți, ghioage și săbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de-acum ai celebrității, În care Anglada, Întovărășit de o guvernantă și de versiunea chiliană a lui Lawrence, nu șovăia să frecventeze bălțile din Palermo, Îmbrăcat Într-un pueril costum de marinar și Înarmat cu un cerc și o trotinetă; trezirea nietzscheană, care și-a făcut apariția În Imnuri pentru milionari, operă bazată pe un articol de Azorín, cu care Anglada s-a afirmat aristocratic și de care popularul catehumen al Congresului Euharistic avea să se căiască mult mai târziu; În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fac să te adaptezi mai ușor antinomiei structurale a existenței și bruștelor schimbări! Nu sîntem noi cei care transpirăm și care ne scărpinăm în cur. Femeile noastre n-au fețe buhăite și pungi sub ochi înainte de a se machia, la trezirea din somn. Noi nu greșim niciodată și nu sîntem niciodată umiliți. Nu ne împiedicăm pe stradă și nu ne pătăm costumul cu untură. Noi nu sîntem niciodată ridicoli. O spaimă viscerală ne-a interzis asta de mult. Și de ce am
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
tînăr, înot pînă la sufocare să mă abstrag șuvoiului ultimei categorii. Poți străbate mlaștina și rămîne curat? Dar nici așa n-am fost și nu sînt mulțumit căci, deopotrivă, raționalitatea de ghiață sau visceralitatea emotivă mi-au repugnat. Din clipa trezirii mele în această viață, gînd și emoție, au însemnat aceeași continuă, de neînlăturat, cutermurare. Și nu odată încordarea aceasta avea să mă stingă, mirîndu-mă cum am reușit s-o iau, iar și iar, de la început. Dar odată mușcat de îndoială
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
amorțeală și nu mai pot strînge. Vîntul mă sperie și zgomotele lui sînt clopotele singurățății finale. Adorm mereu și mă trezesc după o clipă și mai înspăimăntat: „-E moartea Uite-o! Acum!“. Somnul se întrerupe lucid de inutilitatea visului dar trezirea amorțește în visare. Și adorm și tresar și tot așa.... Și dacă întunericul mă învelește cu veninul liniștii, la vederea luminii apar cadaveric. Ochii mei se dilată și obiectele se transformă, devin îngrijorate, vibrînd și ele parcă îmbibate de moarte
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
o treaptă. Vrei să te pășești. Sigur, avem dreptate că sîntem unici dar asta-i important doar în economia noastră. E singura armă ce sfîșie plictisul. Și ar trebui să ne facă frenetici atît în durere cît și în bucurie. Trezirea aceasta, chiar individualistă, e menită să ne scoată din egoism. Mai toți trăiesc călduț, alungînd orice teroare sau suferință, cuibărindu-se în anestezia plictisurilor, pulsînd, doar, cînd și cînd în cîte-o satisfacție organică. Dar ejaculările astea intermitente sînt departe de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cuvintelor. Mergînd înspre moarte, pășești încet într-o tăcere plină. Doar ea te silește să speri cu adevărat.” Să speri? Închis în limpezimea înghețată a vitraliului, V. din spital îmi pare că toată lumea pînă la mine, într-un efort de trezire la moarte, se modifică. Că fiecare acces la viață este ieșirea la un terminal de templu. Toți sînt oficianți. Fiecare specialist e conștient că știe tot. Mai puțin, misterul. Și toți sencolonează în fața unei imense porți închise. Se îmbrîncesc, izbesc
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
e? De ce ești demn cînd în halat le numeri clipele rămase și le sedezi crampele înnebunindu-i, trimițîndu-i în somn cînd moartea-i vizitează? Suprimi esențialul. Durerea supremă ce ne sperie face ca trăirea noastră să fie grotescă. E o trezire prea mare care se petrece în noi și spaima ne face hidoși. Ne-ar trebui un liant care să unească luciditatea cu conștiența pentru ca bucuria născută astfel să înflorească pe fața muribundului o exaltare de îndrăgostit. Să nu se mai
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
acelea poate credea că nu este în stare sau că e imposibil să fie în stare. Gândul și planurile lui nu puteau fi decât nebunie, orgoliu, inconștiență și visuri adolescentine. Cândva trebuia să se trezească și probabil se apropia clipa trezirii. Realitatea e dură și nemiloasă, trebuie să fii în stare să duci la capăt o opțiune și să ai vârtoșenie să reziști, nu oricine realizează ceva numai pentru că așa a visat, într-o noapte sau într-un an al adolescenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
făcut-o în primul rând cu speranța că mă va ajuta să iau o anumită hotărâre, pe care, ca multe alte lucruri din viața mea, o amânasem mult prea mult timp. Dar se părea că în noua mea stare de trezire la realitate nu mai eram capabil, ca înainte, să ignor lumea din jurul meu și am descoperit că începea să mă atragă acest parc, care nu mi se păruse niciodată până atunci unul dintre cele mai frumoase ale Londrei. Iarba era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
bat bine perna Înainte de a o pune În șifonier pentru restul zilei. Își revenise din comă Înainte ca eu să cobor din avionul cu care sosisem de la Paris și, după Alex, eu fusesem prima persoană pe care o văzuse la trezire. I‑au făcut un milion de teste de tot felul pe tot corpul dar, cu excepția câtorva cusături pe față, pe gât și piept și a gleznei fracturate, era perfect sănătoasă. Arăta ca dracu’, firește - cum te și puteai aștepta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
îți scufunzi scrisul ermetic în cochiliile pietrificate ale melcilor pierduți prin încâlceala prăbușită a gândurilor noastre lăuntrice. Sunt visător îmi place să-mi arăt urâțenia și să ascund frumusețea zilei numai în tine! Ți-ai ales un nume potrivit cu trezirea inconștientă a unor lacrimi, bizare reflecții curgând la nesfârșit. Căzut cerului prizonier, tăcut, revoltat tu rechemi în mine amintiri făcute dar nedezlegate, promisiuni uitate prin mahalale răvășite. Ți-ai ales un nume potrivit cu mâhnirea din suflet și ochi înlăcrimați
Singurei by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83907_a_85232]
-
Emily? Aici, În New Jersey? Îmi ia câteva secunde să-mi dau seama că vocea vine de la ceasul deșteptător de călătorie, cel cu mesajul lui Emily Înregistrat, pe care l-am primit de la ea de Crăciun. Pesemne e ora de trezire În Londra. „Hai, mami, puturoaso, o să Întârzii.“ Vocea lui Emily are o notă de mândrie față de misiunea ei: când face pe șefa, are exact vocea mamei ei. Scrutez camera În căutarea semnelor de adulter. Rochia e pe umeraș, pantofii sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
capabilă să reziste inevitabilei ispite. Atunci cînd oamenii nu-și pot ascunde păcatele măcar nu mai continuă să păcătuiască. Obligația de a prezenta înaintea credincioșilor și a tuturor o dare de seamă asupra modului de administrare ar da impulsul necesar trezirii multor conștiințe adormite și ar plasa serviciile bisericești în mîinile unor persoane oneste, sincere și devotate. 163. În cele din urmă, aș vrea să mă refer pe scurt la cel de-al șaptelea principiu care este: "Bunurile Bisericii trebuie administrate
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]