2,849 matches
-
de unul singur, să întruchipeze o familie? Nici profele noastre n-ar fi descâlcit misterul. Felicia se dovedea un companion agreabil. Își spăla mereu mâinile și-obrajii cu săpun „Fa“, după care turna cu entuziasm tone de deodorant „Impulse“ sub tricou (două rarități, pe vremea aia). Când își făcea apariția în Facultate, roză de bucurie și-alergătură, mirosea curat, a lămâie și mosc. Ne iubeam simplu, prietenește. Schimbam bilețele în timpul orelor, prin care aranjam întâlniri seara, în Grozăvești. Ignoram tabla încărcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care aranjam întâlniri seara, în Grozăvești. Ignoram tabla încărcată de diateze bătrânești sau transformări ale grupurilor fonetice și săream peste ore și portari direct în cămin, la etajul doi, ușa 207, pe dreapta. Acolo ne mângâiam și ne ridicam puțin tricourile, sub privirile colegei de cameră sau ale papagalului Coco, pe care Felicia îl primise din Obor și îl căra cu ea peste tot, inclusiv la Constanța (în România, toți papagalii se cheamă Coco sau Cocuța și sunt transportați într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dresuri negre și lucioase, până la glezne (bănuiam că se lipeau ca prenadezul de picior, altfel nu le-ar fi zis „colanți“), ba jachete scurte, din imitație de blugi, ba fuste trei sferturi, umflate ca un gogoșar furios, ba câte-un tricou de bumbac cu litere sclipicioase (adus de la sârbi), sub care stătea, cuminte și obligatoriu, sutienul, ba niște bentițe împletite, rotunde, strânse șmecherește în jurul părului. Gloria venise cu toate, mai puțin sutienul. Îi vedeam de departe sfârcurile, parcă ar fi tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
etern sperjur. Țin cronici sobre la palat cu președintele în pat. „ -E-o lume de nebuni!“, îi spun, și-apuc povestea să mi-o spun: „Prin ’55, eram șofer - căram cadavre pe șantier. Aveam o șapcă grea, de pâslă, iar sub tricou un toc de vâslă. Misiuni primeam de la Partid - dușmanii țării să-i lichid. Discret, le deschideam cabina: -Vă scap de ăștia, merg în China! Naivi, ei se urca pe scaun și admira motor ce miaun. Bătaia o-ncasa deplină, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
acolo. Încă o dată, puteam să răsuflu ușurat. Eu rămăsesem la adăpost, departe de micul mecanism al nenorocirii. Sau cel puțin așa credeam. M-am ridicat de pe scaun și m-am lipit de tocul ferestrei. Am șters aburul cu mâneca de la tricou, ca într-o telenovelă; doar soarele lipsea și parcă și-un cactus. Aproape de geamul meu, în blocul vecin, alt geam. Dincolo de el, familia Protase îl culca pe Petrișor, liniștit, ca în fiecare seară: mâinile băiatului de 45 de ani se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
studenții tăi. Acum, amicii mă luau peste picior, întrebându-mă cum e cu „deontologia profesională“? Era simplu: o încălcasem. Mai devreme sau mai târziu, toți ajungem în faza asta. „Nu răspunzi?“ Maria a apărut pe neașteptate din dormitor, doar în tricou. Îmi venea s-o iau în brațe pe loc, fără nici cea mai mică întârziere. O iubeam plăcut, nemțește, ca un contabil. La 38 de ani, nu-ți mai arde să riști (aveam de fapt 37, dar îmi plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
partea lui, dar blocul nostru fusese construit într-o piațetă și nimerise exact la mijloc. Când îi chemai, strâmbau din nas. Întrebau mereu unii de alții, să nu intre peste lucrarea rivalilor. Pe Moiceni, îi recunoșteai ușor, toată familia, după tricourile cu „Vieri“ și „Del Piero“ și tenișii chinezești, cu șiret scurt, cu care apăreau de la fotbal; înainte să coboare în subsol sau în canal, îi lăsau la ușă și trăgeau cizmele înalte de cauciuc. Furau fonta și orice semăna a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bănuiască ce-mi trecea prin minte. Atunci mă simțeam cel mai bine, când controlam situația, despărțit de realitate printr-o pojghiță subțire și rece. „Nimic prin ziare. Nu suflă o vorbă despre cutremur.“ În timp ce mă asculta, Maria a îmbrăcat un tricou alb. O piesă simplă, cuminte, fără inscripții; i se lipea de sfârcurile ude. „Hmm...“, am zis, aplecându-mă respectuos, „Miroși proaspăt, a șamponuri alese.“ „Ylang-ylang, avocado și merișor. Mulțumit?“ Nu i-am răspuns, în schimb am sărutat-o pe gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
podea. Călcai pe sticlă și urmăreai morunii și nisetrii fugărindu-se printre alge și bolovani. N-am intrat, doar ne-am lipit nasul de geam: vreo cinci sau șase marinari stăteau la un rom. Îi recunoșteai imediat, după cicatrici și tricourile alea cu dungi, ca la pușcărie: le purtau și vara, și iarna, și probabil și noaptea în pat. Pielea se sudase pe ele, ca o hartă vie pusă la uscat. Îți trebuia timp și răbdare s-o citești; noi n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mă fac profesor, să pot și eu peste ani să inventez povești și să dau cu ele după loaze, să le bag mințile-n cap (sau poate, dimpotrivă, să le scot). Bineînțeles că, în realitate, nu mi-am pus costum. Tricou, o cămașă curată, descheiată la gât. Sacou pe deasupra. Blugii bleumarin închis, de la Steilmann. O pereche de ghete: de fetru bineînțeles. Mă simțeam liber în ele, sportiv. Pieptănătura, umerii sacoului scuturați de scame imaginare, ca Otilia pe reverele lui Pascalopol. Gulerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu tot cu chitări. Următoarele 10 minute erau dedicate directorului, care mi-i aducea înapoi pe scandalagii, cerându-mi explicații. Acuma, dacă vine vorba de mine, nici eu nu eram ușă de biserică. Apariția prin cancelarie în blugi bufanți și cu un tricou lălâu pe care scria Hello USA! nu mă califica foarte tare nici ca profesor, nici ca membru al asociației de prietenie româno-germane; cunoștințele vagi de gramatică, nici atât. Așa se face că, la a noua, predam ceea ce trebuia făcut la a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
încă neatinse de oboseala vieții, coborau din apartamentele descojite și se plimbau la braț pe-alei. Îți luau imediat ochii cu părul negru lăsat să fluture pe spate și fundurile micuțe tresăltând prin blugii prea strâmți. Și mai erau și tricourile albe, cu mânecă scurtă, lipicioasă. Mâinile se-atingeau firesc, molatic, într-o doară. Trebuia să fii anormal ca să nu-ți imaginezi lucruri. Maria crescuse acolo, printre „lucrurile“ din zonă. O parte le bănuiam, o parte mi le povestise ea, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Cu timpul, tabla s-a spart și-a ruginit în mii de epave, abandonate de trecători. Mai trebuia să pui și soarele la socoteală: ardea ca un reactor nuclear. Înainte, ieșeai liniștit la începutul lui iulie, dimineața îmbrăcai și-un tricou cu mânecă lungă. Stăteai la plajă lejer, care pe unde putea: la mare, la rude la țară, pe-acoperișul blocului (cele mai frumoase apusuri de soare sunt și astăzi cele din Pajura, de pe D9; se poate verifica). Mergea să rămâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să se lipească de tine la un atac prin alunecare sau o săritură la cap. Astăzi, când trag cu ochiul la homosexuali, nu văd mare lucru, nici măcar femeia pe care pretind că o întruchipează dincolo de espadrilele din piele sau de tricourile largi, colorate oranj. Desenul a explodat, din umerii lui Loup-Noir și pulpele lui Antonio au ieșit oameni în toată firea, albiți, osoși, grăbiți și ei (ca noi toți) spre-o moarte firească și așteptată. Nimic nu se mai potrivește, intensitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se-amestecau răutăcios, voluptatea pulsa în creier ca și cum chiar aș fi ajuns acolo, spectator invizibil, dar activ, al evenimentelor. O descopeream pe Maria așezată în patru labe pe covor, pătrunsă de sexul potrivit de mare al unui tânăr suplu, în tricou, în timp ce prietena lui îi privea absentă de pe canapea. Din când în când, fata se mai ridica și se-apropia de cuplul împreunat pentru a-i atinge sfârcurile Mariei sau a-l mângâia pe tânăr pe fese. Totul se desfășura în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scoteam pompițele din baie și stropeam florile de pe balcon: începeam cu urzica roșie, turnam apoi câteva picături la violete, continuam cu trandafirii și regina nopții și, la sfârșit, udam bine mușcatele și kalanchoe. Seara, zăceam în trening pe canapea, cu tricourile atârnând din pantalon. Rutina existenței domestice, plăcută și calmă, ne garnisea deja zilele și nopțile, oricât de mult am fi încercat s-o ignorăm: ne învățasem săruturile, cunoșteam locul alunițelor (Maria purta una chiar pe Bismarck, sub buricul lui deocheat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
săruturile, cunoșteam locul alunițelor (Maria purta una chiar pe Bismarck, sub buricul lui deocheat), exersam din ce în ce mai rar schimbul de haine și identități (cum procedam la început, eu purtându-i vestuțele, ea îmbrăcând cămășile mele lungane), știam pe de rost alinierea tricourilor, pantalonilor și puloverelor, pe culori, materiale și anotimpuri. Contemplam rafturile cu lucruri și stări comune, cu mult înainte să deschid dulapul sau uneori chiar ochii. Replicile se repetau blând, nimeni nu le mai ținea socoteala. Când alunecam primăvara în câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de curse; alții vitamine sau cutii de chibrituri. Eu îmi păstram anii în care fusesem cel mai fericit, inconștient de fericit; nu i-aș fi dat pentru nimic din lume. Mergeam înainte ca la 14-15 ani, sportiv și iresponsabil, cu tricouri, adidași, blugi și nelipsitele col-roulé-uri (studenții râdeau tot timpul de mine: în fiecare semestru, defilam la catedră cu două-trei noi). Mă simțeam bine, comod și invizibil. Cezar și-a întins picioarele fără jenă: cu unul mă împingea; pe celălalt, încălțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o centură frântă de castitate. Rujul mov, căpșuniu sau caramelizat strălucea de poftă și gloss. Li se vedeau buricul gol și sexele strânse de materialul supraelastic. Unele purtau inel pe degetul mare (minunat de impertinente, cum nu puteam suferi), altele tricouri albe, înnodate sub sâni: sfârcurile țâșneau cuminți prin țesătura fleșcăită de transpirație. Nu le observam picioarele, dar puteam să pun pariu că sunt încălțate în cizme înalte, cu tocul cui, subțire ca un fir de oțel. Îl simțeai împungându-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
greu de refuzat. Cu temerile, mergea chiar mai ușor, trebuia doar să știi când să apeși pedala și să iei piciorul de pe ea. Am mai sărutat-o o dată. Apoi am scos apa minerală din sacoșă și m-am dezbrăcat în tricou. Era și cald, și frig, cum numai pe tren ți se poate întâmpla. S-a auzit un fluierat. Cu-o smucitură clasică, vagonul s-a pus în mișcare. Sau poate noi stăteam în continuare pe loc, și doar peronul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu clopoțelul desenat pe el, prin care puteai să-l chemi, ca-n filme. Asta nu înseamnă că și venea. „Aoleu, ce incomod...“, s-a auzit vocea lui Mihnea. Își aruncase hainele pe chiuvetă și rămăsese în izmene și-n tricou, îi vedeam picioarele balansându-se la geam. Dacă se rupea patul cu el, ne-omora pe-amândoi. „Când kilu’ meu se mai termină cu zdruncinăturile astea?!“ „Când s-o termina România. Și-asta nu va fi prea curând.“ Am coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
portocale“. „Ai emoții?“, m-a luat Mihnea la rost. „Decât puțin!“, i-am răspuns agramat, ca la reportaje. La o adică, puteam și eu să vorbesc pe înțelesul mulțimii, doar nu crescusem degeaba alături de Doru, Țurel și ceilalți. Leneveam în tricou lângă Mihnea, cu nasul în calculatorul lui. Rula niște algoritmi, ca de-obicei, bombănind câte-un „băi, nene“ sau „ce kilu’ meu“ printre dinți. Maria îl suporta cu eleganță și înțelepciune, preferând să nu-i răspundă. „Robane, știi, cât ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aveau șef. Entitatea Borg era un singur macro-organism, compus din milioane de cyborgi interconectați. Ca Blocatarii noștri.“ „Terminați cu prostiile!“, s-a enervat Maria. „Și tu, Mihnea, spune odată ce-ai de zis!“ De iritare, i se întăriseră sfârcurile sub tricou. „Am deschis o mică investigație despre Blocatarii ăștia. Vecini, prieteni, administratori de scară. Și ghici ce-am aflat? Sunt toți pe Net, ascunși după caiete sau jurnale. Și-nvârt tone de bani. Dacă știi unde să cauți, dai de sume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-te puțin: 128 000 de cartele, la nivelul lui 1833! Chiar dumneata ai spus-o: 15 kilometri de bandă perforată, pusă cap la cap. Efectul se dovedea instantaneu, la scară industrială: Economiștii puteau difuza drogul fără probleme, ca astăzi un tricou cu reclame sau o emisiune comercială la televizor! Nu mai era nevoie nici de filiera cafelei, nici de cea a cărților impregnate.“ „Marele Imperiu Britanic și-a protejat supușii.“, am observat. „Le-a administrat amintirile după bunul plac al câtorva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Trăim într-o lume globalizată, și totuși nu există încă un consens cu privire la ceea ce înseamnă globalizare. Pentru unii, înseamnă accesul la Internet; pentru alții, posibilitatea de a munci în străinătate. Pentru mulți, globalizarea înseamnă să poți cumpăra din România un tricou făcut în China de o multinațională franceză cu acționari americani. Pentru investitori, înseamnă să-ți muți capitalul dintr-o țară în alta, de la o zi la alta. Pentru muncitori, poate însemna fie un salariu peste media națională, fie șomaj. Tocmai
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]