2,155 matches
-
să devină instrumentele active ale politicii orientale și, poate, chiar general europene, ale Rusiei. Deși amploarea acelei migrații fusese semnificativă în vara anului 1792 2/3 din populația Moldovei cel care a înregistrat-o, probabil cu o oarecare exagerare, anume trimisul extraordinar al Prusiei pe lângă Poartă Otomană, von Knobelsdorff, credea, totuși, că acel demers al Rusiei avea puține șanse de succes 83. Remarcă lui nu era, însă, câtuși de puțin superficială, dacă se are în vedere faptul că Prusia era direct
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Mouradgea d'Ohsson din 4 mai 1796, în Europe and the Porte, Vol. I, p. 215. 90 Cf., loc. cît., p. 185. fi mai eficace, în acele împrejurări. Manevrând cu abilitate și valorificând, la maximum posibil, corupția cercurilor conducătoare otomane, trimisul extraordinar și ministrul plenipotențiar al Rusiei pe lângă Poartă Otomană, Victor Pavlovich Kociubei, a reușit să asigure controlul Rusiei asupra politicii europene a Porții Otomane, prin înlăturarea, la începutul lunii iulie 1796, a lui reis efendi, Ratib Ebu Bekir efendi, apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
capituleze, anume Egiptul 97. În acel context, Rusia a încercat să evite posibilitatea ca Franța să se folosească și de problema poloneză, pentru a-și spori șansele de realizare a obiectivelor politicii sale orientale. Iată pentru ce Vasilij Stepanovich Tamara, trimisul extraordinar și ministru plenipotențiar al Rusiei pe lângă Poartă Otomană a primit instrucțiuni să ceară autorităților centrale otomane să-i expulzeze din Moldova și Țara Românească pe toți emigrații polonezi care se mai aflau acolo, deoarece erau suspectați "de tenter d
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
cărora aderarea Rusiei la "sistemul continental" trebuia să-i înlesnească atât realizarea obiectivelor sale în problema 45 Cf., Ingvar Anderson, A History of Sweden, Translated from the Swedish by Carolyn Honay, Național Kultur, Stockholm, 1962, p. 304. 46 Cf., raportul trimisului francez la Petersburg, generalul Savary, catre Napoleon, din 6 decembrie 1807, în Dimitrie A. Sturdza și C. Colescu-Vartic, op. cît., p. 679. 47 Ibidem, p. 700. 48 Ingvar Anderson, op. cît., p. 304. 49 Cf., Dimitrie A. Sturdza și C.
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
renunțe la anexarea Moldovei și a Țarii Românești 92. Ca urmare, diplomația rusă persistă în a asimilă statutul juridic al celor două Principate Române, ocupate de trupele ruse, cu cel al Finlandei. Căci, potrivit interpretării date de Pavel Andreevich Șuvalov, trimisul special al Rusiei la Viena, există o similitudine evidență între cele două cazuri. Deoarece, "la prise de possession" a Finlandei "avait suffi pour annexer définitivement à la Russie cette province de Suède" (s. Ven.C.)93. În consecință, susținea el
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
annexées à la Russie", acte care, cum se știe, nu existau, la acea 90 Loc. cît., fond cît. 91 Loc. cît., fond cît. 92 Cf., scrisoarea regelui Prusiei, Friedrich Wilhelm al III-lea, adresată, la 10 iulie 1810, lui Werther, trimisul sau la Congresul de pace ruso-turc de la București, în Nicolae Iorga, Acte și fragmente cu privire la istoria românilor adunate din depozitele de manuscrise ale Apusului, Vol. ÎI, București, 1896, p. 454. 93 Dimitrie A. Sturdza și C. Colescu-Vartic, op. cît., p.
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
nu s-a mulțumit, totuși, doar cu asigurările tarului că obținuse și asentimentul Mării Britanii de a colabora la rezolvarea problemei 135 Cf., Stewart P. Oakley, op. cît., p. 173; vezi, în acest sens, și raportul lui Carl Alex Löwenhielm, trimis extraordinar al Suediei la Petersburg, din 6/18 aprilie 1812, în Sveriges Riksarkivet, Kabinettet/UD Huvudarkivet, E2D, 673, Moscovitica. 136 Cf., raportul lui Alex Löwenhielm, în loc. cît., fond cît.; în schimb, tarul evidenția meritele incontestabile ale Suediei care "même dans
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
își putea gasi rezolvarea tocmai într-un astfel de context și, bineînțeles, în conformitate cu interesele Rusiei. Scenariul imaginat de tar era identic cu cel transmis lui Adam Jerzy Czartoryski și a fost inclus în instrucțiunile secrete date lui Gustav (Ottonovici) Stakelberg, trimisul extraordinar și ministru plenipotențiar al Rusiei la Viena, dar fără că acestea să fie cunoscute și de Rumianțev care, la rândul său, îi transmitea altele, tot secrete, deci fără a fi cunoscute și de tar. Cum există certitudinea că Napoleon
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
l'harmonie" (s. Ven.C.) (cf., instrucțiunile transmise de Napoleon I, la 5 aprilie 1811, lui Jaques Alexandre Bernard de Lauriston, ambasador extraordinar, ministru plenipotențiar al Franței la Petersburg, în ibidem, p. 992). 247 Cf., raportul lui Carl Alex Löwenhielm, trimis extraordinar al Suediei la Petersburg, catre rege, din 24 martie/5 aprilie 1812, în Sveriges Riksarkivet, Kabinettet/UD Huvudarkivet, E2D, 673, Moscovitica. ruse aveau un proiect de "rezervă", potrivit căruia, în cazul declanșării războiului cu Franța, tarul urma să se
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
curs somației. Nu s-a ajuns, totuși, la un război suedo-danez, nici una din părțile implicate în criză norvegiană nefiind dispusă la riscuri ce nu puteau fi controlate. Astfel că, la 26 octombrie 1814, Bernadotte a notificat oficial lui Edward Thornton, trimisul extraordinar și ministru plenipotențiar al Mării Britanii la Stockholm, "that the personal union between Sweden and Norway hâd been established" 288. În notă de răspuns, data în aceeași zi, ambasadorul englez a felicitat guvernul englez, cu prilejul acelui eveniment care
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
chiar în anul 1800, cănd apăruseră indicii clare ale unei apropiate pacificări a Continentului care, firește, nu trebuia pierdut. Ideea a fost clar formulată în instrucțiunile redactate la Berlin, între 14 și 16 octombrie 1800, pentru uzul lui Girolamo Lucchesini, trimisul extraordinar și ministru plenipotențiar al Prusiei la Paris. Potrivit acestora, reconcilierea franco-rusă nu numai că trebuia să se producă, în mod efectiv, ci să se fi realizat prin intermediul Prusiei, "afin d'affermir de pluș le système" care lega Prusia de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
teritoriile aflate sub jurisdicția Suediei, ceea ce semnifică ruperea tuturor raporturilor comerciale cu această țară336. Totodată, Napoleon Bonaparte și-a manifestat disponibilitatea de a se reconcilia cu regele Gustav al IV-lea Adolf, disponibilitate pe care Antoine René Charles Martin Laforest, trimisul extraordinar și ministru plenipotențiar al Franței la Berlin, i-a făcut-o cunoscută cancelarului Prusiei, von Hardenberg. Sesizând, probabil, că acel demers ascundea intenția francezilor de a-i implică activ pe prusieni în realizarea obiectivelor lor politice în Nordul Europei
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Prusiei, von Hardenberg. Sesizând, probabil, că acel demers ascundea intenția francezilor de a-i implică activ pe prusieni în realizarea obiectivelor lor politice în Nordul Europei, cancelarul s-a limitat doar la a comunica "ces notions" lui Maxim Maximovici Alopeus, trimisul extraordinar și ministru plenipotențiar al Rusiei la 332 Ibidem, p. 296. 333 Ibidem. 334 Ibidem. 335 Ibidem, p. 298. 336 Ibidem. Berlin, și le-a inclus în depeșa trimisă lui August Friedrich Ferdinand von Goltz, trimisul extraordinar și ministru plenipotențiar
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
lui Maxim Maximovici Alopeus, trimisul extraordinar și ministru plenipotențiar al Rusiei la 332 Ibidem, p. 296. 333 Ibidem. 334 Ibidem. 335 Ibidem, p. 298. 336 Ibidem. Berlin, și le-a inclus în depeșa trimisă lui August Friedrich Ferdinand von Goltz, trimisul extraordinar și ministru plenipotențiar al Prusiei la Petersburg, "parce qu'elles aideront à calmer leș résolutions du cabinet de Pétersbourg"337. Adică, de a oferi Rusiei un argument în plus, pentru a o determina să nu intre în război împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
în continuare, PRO), fond Foreign Office, 353, 64. 5 Eliot Anchieri, Costantinopoli e gli stretti nella politică russa ed Europea dal trattato di Qüciük Kainargi alla convenzione di Montreux, Milano, 1948, p. 15. 6 Cf., scrisoarea adresată de Robert Liston, trimisul extraordinar al Mării Britanii la Stockholm, lui Francis James Jackson, secretarul Legației britanice la Berlin, care coordona acțiunile anglo-prusiene împotriva Rusiei, la 1 februarie 1791, PRO, Foreign Office, 353, 64. 7 Cf., scrisoarea lui Robert Liston către Francis James Jackson
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
care l-a înmânat, dar cu titlu personal, demnitarului otoman 59. O măsură care a fost dictată de rațiuni de 56 Cf., loc. cît., doc. nr. 47. 57 Cf., loc. cît., doc. nr. 48. 58 Friedrich Wilhelm Ernst von Knobelsdorff, trimisul extraordinar al Prusiei pe lângă Poartă Otomană, care îl informa pe rege despre acele zvonuri, nu a putut să se pronunțe în ceea ce privește autenticitatea sau lipsa lor de consistentă (cf., raportul său din 24 martie 1795, în Europe and the Porte. New
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
care să se ghideze în discuțiile sale cu înalții demnitari otomani pe această temă, cu scopul de a le risipi temerile "sur l'asservissement de la Suède à la Russie" (s. Ven.C.)88. Abia după 13 mai 1796, cancelarul 85 Trimisul extraordinar al Prusiei, von Knobelsdorff, afirmă că regele sau îi comunicase știrea, pe care el a notificat-o, oficial, Porții Otomane, "ajoutant que S. M. Prussienne avait vu avec satisfaction, que la querelle du Nord etait heuereusement assoupie" (cf., raportul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
loc. cît.). 110 Loc. cît. 111 Cf., rapoartele lui John Borlase Warren, ambasador extraordinar și ministru plenipotențiar al Mării Britanii la Petersburg, din 22 aprilie și 5 septembrie 1803, în PRO, fond Foreign Office, 353, 67. ficarea Porții Otomane, de către trimisul extraordinar al Prusiei, a recunoașterii de către regele sau a lui Napoleon Bonaparte că împărat al Franței, "à l'Exemple de l'Empereur d'Allemagne", a fost prompt adusă la cunoștința superiorilor săi de către Carl Gustaf König112, date fiind implicațiile pe
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
au determinat să decline recunoașterea și de către ei a demnității de împărat lui Napoleon Bonaparte. Și nu întâmplător, reprezentantul diplomatic al Suediei la Istanbul reținea faptul că reis efendi, Raif Mahmud efendi, a încercat să afle de la Andrej Iakovlevich Italinski, trimisul extraordinar și ministru plenipotențiar al Rusiei, care ar fi fost poziția Curții sale, în cazul în care sultanul l-ar fi recunoscut că împărat pe Napoleon Bonaparte 113. Reacția Franței la reticentele Porții Otomane riscă, însă, să producă ruperea raporturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
lui Stedingk către rege, din 21 octombrie/2 noiembrie 1809, în loc. cît., E2D, 671, Moscovitica, 1809. 157 Cf., loc. cît. Nord-Est, prin crearea unor posibile puncte de sprijin, poate fi subscrisa și opinia unui alt diplomat suedez, Carl Alex Löwenhielm, trimis extraordinar al Suediei la Petersburg, referitoare la o posibilă creare, de către Alexandru I, a unui Regat al Poloniei. Căci, potrivit acesteia, "la Suède me pârâit ne devoir considérer le rétablissement précité de la Pologne, si jamais îl a lieu, que comme
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Diplomatic Reports 1795-1797, Edited by Veniamin Ciobanu. Introduction and Notes translated by Lucian-Dumitru Dîrdală, The Center for Romanian Studies, Iași, Oxford, Portland, 2001, p. 36; la 16 aprilie 1795, Friedrich Wilhelm al II-lea, regele Prusiei, l-a autorizat pe trimisul sau extraordinar, von Knobelsdorff, să comunice, în secret, Porții Otomane tratatul de pace de la Basel ( cf., Geheimes Staatsarchiv Preussischer Kulturbesitz, I HA, Geheimer Rât, Rep. 11, Auswärtige Beziehungen, No 275d Tïrkei, fasc. 80, f. 28, 28v) (în continuare, GSt.APK
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
balancer l'alliance de l'Angleterre avec leș deux Cours Imperiales, et à mettre un frein aux vues ambitieuses de ces trois Puissances" (s. Ven.C.)69. Pe această bază, reis efendi a început tratativele cu Raymond Verninac de Sainte-Maure, trimisul extraordinar al Republicii Franceze pe lângă Poartă Otomană, la începutul lunii noiembrie 1795. Lipsa de apetenta a Porții Otomane de a se aventură într-o întreprindere de genul celei preconizate de diplomația franceză, de constituire, firește, sub egida ei, a unei
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
G.St.APK, I.HA, Geheimer Rât, Rep. 11, Auswärtige Beziehungen, No 275d, Türkei, fasc. 81, f. 53-54v. care Poartă Otomană ar fi consimțit să încheie alianță cu aceasta, ceea ce constituia, de fapt, un contra proiect la cel prezentat de trimisul extraordinar al Republicii Franceze, Raymond Verninac de Sainte-Maure, si care, în esență, reflectă decizia otomanilor de a păstra, în continuare, neutralitatea și de a crea o uniune "federativa" al carui unic scop era "la sûreté et le repos de l
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Este vorba de decesul Ecaterinei a II-a, în luna noiembrie 1796, si preluarea domniei de către fiul ei, Pavel I. Iar semnele acelei posibile limpeziri a orizontului securității Imperiului Otoman nu au întârziat să se manifeste. Căci, Viktor Pavlovich Kociubei, trimisul extraordinar și ministru plenipotențiar al Rusiei pe lângă Poartă Otomană, nu înceta să dea asigurări despre dispozițiile pacifice ale noului țar111. Afirmații ce păreau confirmate de însuți Pavel I care a făcut un gest oarecum surprinzător, trimițând un cadou "magnific" lui
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
rege, din 10 iulie 1798, în loc. cît., f. 101v). Prima care s-a grăbit să profite de nouă conjunctură politică, pentru a-și crea noi mijloace de realizare a politicii sale orientale, a fost Rusia. De aceea, Vasilij Stepanovich Tamara, trimisul extraordinar, ministru plenipotențiar al Rusiei, l-a asigurat pe reis efendi că Paul I nu avea să admită că Franța să fi distrus Imperiul Otoman, "dont l'existence etoit nécessaire" și că, dacă turcii o vor cere, flotă rusă din
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]