15,306 matches
-
Diaconescu, Stelian Vasilescu, Aurel Bădescu și mulți alții, au murit mai devreme decît ne am fi așteptat. Chiar cumpătatul Valentin Silvestru a dispărut stupid, prea devreme. Și Mircea a (ne)murit mai devreme decît era normal. Fără el, suntem mai triști și mai săraci afectiv, căci eram obișnuiți să-l simțim lîngă noi. Într-un interviu, Hausvater crede că „trebuie să revii la forma greacă a criticii: să critici spre lumină!” Corect! Ce frumos sună! Dar nu-i simplu, fiindcă trebuie
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
nume, ce mai!, a montat un Caragiale, la Iași. Cronicarii locali spun că montarea e un eșec. Sau, unii din ei o spun, dar n-o și scriu, fiindcă nu au aflat dacă s-a dat voie la... Înjurat Dabija... Tristă, dar tristă tare mai e experiența regizorului care montează autori români contemporani! Mă conving de asta În timp ce pun În scenă, la Naționalul timișorean, Cleopatra a șaptea de Horia Gârbea. E o piesă scurtă ; și deloc ușoară. Nu e Shakespeare, nu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
mai!, a montat un Caragiale, la Iași. Cronicarii locali spun că montarea e un eșec. Sau, unii din ei o spun, dar n-o și scriu, fiindcă nu au aflat dacă s-a dat voie la... Înjurat Dabija... Tristă, dar tristă tare mai e experiența regizorului care montează autori români contemporani! Mă conving de asta În timp ce pun În scenă, la Naționalul timișorean, Cleopatra a șaptea de Horia Gârbea. E o piesă scurtă ; și deloc ușoară. Nu e Shakespeare, nu e Cehov
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
realiste cu furnale!), C.Treniov, Petru Dumitriu & Sonia Filip, Orlin Vasiliev, N.Pogodin (ca să se reabiliteze, a fost forțat să-l interpreteze pe Lenin, În Omul cu arma!) ș.a. Un lucru pare azi, curios: dușmanii de clasă ai epocii de tristă amintire sunt Înfierați de noua forță conducătoare, sunt cenzurați, dar au... o libertate de acțiune incredibilă! Pe lîngă indezirabilul Ciulei (care-n anul Naționalizării pierde teatrul, dar semnează șase montări - trei din ele cu texte de Shakespeare, Moliere și Miller
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Mmai llămmurit bububu - cînd se enervează renunță să mai pronunțe cuvîntul Întreg; ai cu-cu mva ca-ca-ca-ca - a vrut să spună cartea, dar a optat pentru un cuvînt mai la-nde...gură-vo volumul?”), Nineta Gusti (buruienoasă la vorbă, dar o persoană tristă, care a murit În mizerie, neconsolată de faptul că a părăsit-o Beligan), Dorina Done (mereu bine dispusă, tonică, dar care a murit destul de devreme, prin ...suicid!), genialul Șt. Ciubotărașu (despre care aflăm că după ce s-a mutat, cînd bea
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
simțit că mi s-a blocat scrisul, dar Îmi place atît de mult să scriu, Încît Întotdeauna Îmi croiesc drum prin blocaj” (p.289); „lumea fanteziilor e singura lume locuibilă pentru un artist” (p.350) ș.a.m.d. Cartea acestui trist, nefericit și bolnav dramaturg Îți lasă un dublu regret: față de subiectul preferat al memorialistului (iubirile-i punitive), și față de eludarea adevăratelor subiecte interesante - Întîlnirile-i, celebre, cu lumea teatrului. VI. SPECTACOLE / FESTIVALURI / TEATRE ... Într-o carte despre teatru găsesc o scăpare
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
numai la Iași, În ultimul an, trei dintr-astea. Ei și? Ce contează?... Printre fobiile lumii, una mi se pare pe cît de rară, pe atît de interesantă: frica de clovni (conerofobia)! Nu e rău: Înseamnă că circarii sunt profesioniști. Tristă e soarta celor care nu stîrnesc nici o reacție... Nu de mult, am montat o comedie la Teatrul Jean Bart din Tulcea. Cu ocazia asta, am făcut cîteva drumuri cu microbuzul, Iași/Tulcea. Nostim e că, după ce treceam cu bacul, cu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
numai o formă a aerului dansam, nebun, pe plopi înalți, de carton, de funingine când ți-am dat, pentru prima oară, binețe scriam pentru fete frumoase înalte și scunde, cu carnea tare, hotărâte unele să se bucure altele să fie triste cu mine fiecare zi era o surpriză de chewing gum când te-am cunoscut. tu ai schimbat poleiala mea în armură glumele mele în ode și imnuri praful vieții mele în bazalt vertical locul acela, strâmt, în care eram s-
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tu trebuie să pregătești gră dinile suspendate ale dragostei tale pentru dulcea sosire a ființei iubite, pentru contopirea ta cu prințul tău, multîncercat de călătoria sa lungă către tine. șase în al treilea loc: vine și timpul în care ești tristă, trebuie să îți accepți tristețea, multe necazuri s-au abătut asupra ta până să te apropii prima oară de cavalerul tău, cel priceput în strategie și navigație, multe nefericiri ai avut înainte și te-ai simțit mereu irosită, nefericirile acelea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pe jos se transformă în taur, și te întristezi tare, bine că măcar ai apucat să faci costumaș cavalerului tău, te rogi să se vindece fluturii, adormi cu fluturii în gând. nouă deasupra: prin visele tale bat aripi, te trezești tristă, e necinstit ca o făbricuță atât de ingenioasă să fie dusă de râpă, după o singură zi, de o biată molimă, te întrebi revoltată de ce trebuie ca până și fluturii să sufere de boli, viața este în continuare plină de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în dragostea ta, care trebuie să poarte efigii pentru a ajunge dragostea ta pe care ceilalți nu o văd, dragostea cea schimbată și limpede, de la izvorul întregii dragoste, de la buzele lui dumnezeu, la care de la început a fost cuvântul. ești tristă s-au prăbușit atomii de hidrogen peste privirea ta verde, țâșnind din ochii căprui atomii de carbon peste povestea noastră din beijing, unde oxigenul lua forme de dansatori pe străzi ultimele stive de toamnă, ruginii și cu miros proaspăt de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de pe spatele țestoaselor cu-cap plat, care au luat naștere odată cu lacul, lumina portocalie a fost rănită acum în partea stângă a abdomenului de corbii cenușii ai oștirilor dușmanilor tăi. tu păzește numai inima luminii portocalii, nu plânge, nu fi tristă, păzește inima luminii tale portocalii, căluții de mare, căluții-de-mare-anvergură din lac, hipocampii tăi dragi vor alunga amintirea corbilor cenușii, tu ocrotește cu trupul tău inima luminii tale portocalii. șase în al cincilea loc: strălucirea prințului ji este rănită, prințișorul ji
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
copilul nostru. un bulgăre de frumos, rece, fierbinte, amețitor Țca atunci când amesteci înghețată cu măr copt) o umbră a străzii târzii, care umblă pe noi o ploaie cu bulbuci de cuvinte rostite în același timp o trăire de sex feminin, tristă și frumoasă ca o cariatidă care susține acest templu de uimire. nu e complicat, nu e postmodern, dar îmi seamănă ceea ce scriu ce scrijelesc pe acest bob de orez - viață a mea timp al meu, prin care înot la mare
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și se aud întotdeauna tobele sălbatice făcute din piele de rinocer șchiop cu psoriazis. șase în al cincilea loc: yi are două fiice, mânecile celei mai mari sunt mai puțin împodobite decât mânecile celei mai mici, așa că tu nu fi tristă, că mai durează puțin, vezi că în familia lor este deja zâzanie, când iubitul tău va ajunge în grădina suspendată a dragostei tale vei începe să îți construiești viața fără nici un pic de zâzanie, te vei îmbrăca doar într-un
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
îmi găsesc un loc pe plac, să mă întâlnesc cu mine, cea fericită. am stat dreaptă, cu o carte pe cap, mi-am păstrat echilibrul fragil am mâncat politicos, cu cărți la sub braț am citit povești despre alții, la fel de triști ca mine, trăind prin alte ținuturi amare m-am plimbat aiurea prin pagini pe care le-am ars să îmi dezmorțesc mâinile și fața de foame, am mâncat pagini cu cerneală, pagini grele, de plumb dimineața și seara târziu pe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ocazia conferinței de pace de la Paris. Prin conferință pe problemele legate de Dunăre s-a făcut marele pas în direcția asigurării libertății de navigație. În baza tratatelor de pace, dispunându-se de libertatea de a lua în seamă constatările experienței triste a trecutului în privința libertății de navigație pe partea fluviala a Dunării proclamata în 1856, experiențe datorate amestecului intereselor particulare ale diverselor state, aceasta conferinta a avut capacitatea de a realiza o operă conformă cu noua configurație politico-teritorială din bazinul Dunării
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
poate fi îmblânzit împotriva voinței sale. VULPEA: E adevărat! MICUL PRINȚ: Și, totuși, ai să plângi când am să plec. VULPEA: Da, așa-i, am să plâng! MICUL PRINȚ: Atunci nu dobândești nimic din asta. Înainte nu plângeai, erai doar tristă. Nu-ți era mai bine înainte? VULPEA: Nu. Am dobândit ceva de neprețuit culoarea grâului. Să mergem lângă fântână. Acolo am să-ți dărui o taină. (merg spre fântână) Îți place? Simți răcoarea? MICUL PRINȚ: Ciudată fântână! Seamănă mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
abandonează. E de-al lor. Trebuie să ajungă cu ei în lagăr. Trebuie! Altfel... Costăchele! Ce-i cu tine? De ce stai la geam? - l-a smuls din tenebre Măriuca. Costăchel și-a trecut palma peste ochi și, cu un zâmbet trist, i-a răspuns: Ascultam urătorii și... -Te-au năpădit iar amintirile din lagăr? Când ai să scapi de ele, Costăchele? Când?! - a întrebat Măriuca disperată. Când le voi termina de povestit și altora, cum spunea inginerul Cicoare... Atunci poate... Până atunci
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
oamenilor. Dar grijile celor mai mulți locuitori, care de fapt ocupau locul prioritar, era aprovizionarea cu alimente. Prin vecini, rude, gestionari ori vânzători, oamenii se interesau când anume se vor aduce adidași (copite de porc) sau tacâmuri. Unii dobândiseră deja o experiență tristă; deși se sculau cu noaptea în cap, când ajungeau la boxa de carne, nu reușeau să zărească fruntea cozii și erau nevoiți să plece acasă cu sacoșa goală. Circula ideea că fericiții cumpărători își petrecuseră toată noaptea în preajma magazinului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
boxa de carne, nu reușeau să zărească fruntea cozii și erau nevoiți să plece acasă cu sacoșa goală. Circula ideea că fericiții cumpărători își petrecuseră toată noaptea în preajma magazinului cu pricina. Nu trebuia să fii psiholog ca să deslușești pe fețele triste, obosite, ridate, că zâmbetul și bucuria de plinătate fugiseră pe alte meleaguri, dincolo de fruntariile orașului și chiar ale țării. În școală domnea o atmosferă de bună-ziua, fără a fi sesizată cimentarea unor relații care să depășească preocupările didactice obișnuite. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cea mai cumplită dintre toate: pierderea mamei sale. Refuzul tatălui său de a-i îngădui să o însoțească pe mama ei pe ultimul drum îi sporiră și mai mult mâhnirile. Ajunse în sfârșit la garsoniera ei, care părea acum mai tristă și mai întunecată ca înainte. Frânt de oboseală, Răducu adormi așa îmbrăcat cum era. Îl dezbrăcă de hăinuțe, îl așeză în culcușul patului, îl sărută pe frunte, îl mângâie și-i zâmbi cu înțelesuri numai de ea știute și, deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
colegială. Acum, în seara aceasta, se gândi, se tot gândi și parcă noua veste i se răsuci din nou în rana deja arzând de durere. Teo era totuși soțul ei. Greșise, dar ar fi fost cumplit ca din această întâmplare tristă să se și îmbolnăvească. Adormi târziu. Dimineață nu-i sună ceasul și întârzie la seviciu. Fetele bănuiau de ce, dar toate se prefăcură a nu observa. * Nici Simona nu se putea lăuda că i-au înflorit crinii în poartă. Primi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Nu le făcea nici o plăcere să detalieze tot ce aflaseră de la asistentă, și de la doctorul ei curant care, deși manifestau un oarecare optimism privind revenirea la o viață normală a Simonei, nu se pronunțau privind durata spitalizării. * După un timp tristă, împuținată și marcată de suferință, dar conștientă de starea ei generală Simona se adresa medicului de salon: Domnule doctor, dacă mai stau aici, înnebunesc! Să știți că eu nu sunt nebună! Doctorul o privi cu interes și o compătimi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ei se contura a fi chipul lui Răducu. părea a fi Răducul ei. Unde l-o fi ducând, de ce mi-a luat copilul, copilul meu...?" Cum nu-l putea ajunge, cu ochii înlăcrimați, neputând suporta scena, se întorcea acasă mai tristă și mai împovărată de gânduri de cum plecase. Își jurase de multe ori să nu mai vină la malul râului pentru a nu mai vedea scena care o tulbura cumplit. Dar nu-și putea ține jurământul. Chiar a doua zi îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
așa fel purtându se, Eugen a fost curând părăsit și renegat de propria sa familie, în legătură cu care doar pâlpâirile amintirilor au continuat să mai existe, amintiri care, ce i drept, chiar îi zgândăreau sufletul din timp în timp, dându-i triste remușcări. Cât de mult ar fi vrut el, totuși, să vorbească cu cineva, să se lepede de poverile ce apăsau, cu toată greutatea lor, peste inima sa, numai pentru a-și ușura și el conștiința câtuși de puțin. Însă deloc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]