9,257 matches
-
că nu vor fi vreodată strămutate precum sculpturile în muzee în barca zâmbetul ademenire circe de vise inscripții de iubire pe poduri prescripții de amintiri soarele azi a fost blând reflectat pe chip mari iubiri în micul parc din marele trunchi de copac părinții încă îți cumpăra alvițe și popcorn cu care ademeneai lebede albe frunze tremurând a toamnă la ieșirea din parc amfore imense și turnul cu ziare lipite ce încă își așteaptă cumpărători porumbei mi se așează pe umeri
VULPEA DEŞERTULUI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371851_a_373180]
-
latine? De ce să credem că limba română este un MIX al cuvintelor de proveniență latină cu diferite cuvinte ale neamurilor învecinate, cu care românii au fost în contact? Că limba geto-dacilor a fost apropiată de a romanilor, ambele provenind din trunchiul comun al limbii pelasgilor, care vorbiseră limba protolatină, ne-au dovedit-o mărturiile poetului latin Ovidiu din „Tristele” și „Ponticele” sale, precum și însemnările istoricului Dio Casius citat de N. Densușianu în „Dacia Preistorică”, pag.1065, din care rezultă că dacii
LIMBA ROMÂNILOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371887_a_373216]
-
bătăi de aripi și cârâit. Stăpânul se opri. Cocoșul se zbătea în ogradă de parcă avea picioarele rupte. - Sări, femeie, că ne moare cocoșul! Dădu drumul curcanului și alergă, cu nevastă-sa, spre cocoș. Îl prinseră, apoi fugi cu el la trunchi și smulse securea. În acea clipă, cocoșul întoarse capul spre curcan și-i spuse, pe limba păsărilor: - Îți mulțumesc, prietene, dar nu te puteam lăsa să mori în locul meu! ... În acea secundă, securea se abătu asupra gâtului său. Curcanul înțelese
COCOȘUL ȘI CURCANUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371990_a_373319]
-
Literatura > Eseuri > TOCHITURĂ PLASTICĂ SAU UN COCKTAIL CU LITERE ȘI IDEI? Autor: Mihaela Doina Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 2246 din 23 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Scanând atent motivația unor subiecți, tinzi a vedea ramificațiile cognitive și emoționale, dincolo de trunchi sau de coroana încă embrionară! Vorbesc de motivația ascunsă ce trebuie gâdilată spre a ieși la suprafață, prin ludic, scărmănată cu carioci pătrate , chiar jumulită cu copy-paste-uri interdisciplinare, amuzante. Pe măsură ce conceptul începe să se înfoaie precum un generator, încep a
TOCHITURĂ PLASTICĂ SAU UN COCKTAIL CU LITERE ȘI IDEI? de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372387_a_373716]
-
trei copiii din două căsătorii; din prima cu Odarca Drăgan a avut două fete pe care le-a abandonat total și dintr-a doua pe Roman Patapievici, crescut în puful nomenclaturiștilor comuniști și așchia nu a sărit prea departe de trunchi sau, dialectic spus, din rădăcinile comuniste cresc buruieni comuniste. În paralel, ne întoarcem la Nicolae Breban, care în ultima clasă de liceu este exmatriculat fiind fiul unui dușman al clasei muncitoare decedat la canal. Pleacă la Oradea, unde își găsește
PUŞCAŞ NUMIT BREBAN de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372370_a_373699]
-
domnul referent a venit la nouă și douăzeci, însă Mărășteanu a avut suficient timp să facă acele cumpărături sugerate, după o prealabilă consultare discretă (cu bacșișul de rigoare) a barmanului de la cârciumă. Acum îl aștepta cuminte la punctul fixat, un trunchi uscat, cu o singură creangă căreia îi fluturau frunzele-n vânt, ca o flamură zdrențuită în bătălii. Avusese grijă să-și umple remorca bicicletei cu mai mulți pari ascuțiți, un ciocan mare și doi colaci de sârmă ghimpată. Privi în
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
Nilului - Dalida, adică într-un teritoriu cu un bogat istoric al asimilării de-a lumgul timpului al feluritelor etnii venite de pretutindeni, așa cum e Franța. Trăim parcă într-o istorie care își ucide istoria, cu o identitate pierdută, undeva, în trunchiul ancestral al facerii sale, motiv pentru care cu greu se mai poate înfiripa acum un elogiu al toleranței și bunei conviețuiri. Societatea constant traumatizată de azi e sclava narațiunilor defăimătoare despre propriul său tipar unic de a fi. De aceea
MODELUL HIPERREALITĂŢII MULTIPLE ŞI CRIZA DE IDENTITATE A MESAJULUI TRANSMIS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372816_a_374145]
-
învelesc pe genunchi c-o fâșie de lună și-ți pun gându-n buzunar. ALERGĂM Alergăm ca două cuvinte înlăuntrul odăii năuce, ne cântăm zornăitul și muritul atârnate pe cruce mai înainte de Înainte... AM SUFLETUL Am sufletul un trotuar cu trunchiuri de floare. Chipul tău cu gust amar trece ca un ciob de întâmplare cu inima în buzunar. NU MĂ-MBRĂȚIȘA Nu mă-mbrățișa, că sunt orb, trăiesc la subsol murdar de finit și număr rănile ostașului ce sunt între cer
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
inima și te așez ca-ntr-un balansoar,te învelesc pe genunchi c-o fâșie de lunăși-ți pun gându-n buzunar.ALERGĂMAlergăm ca două cuvinteînlăuntrul odăii năuce,ne cântăm zornăitulși muritulatârnate pe crucemai înainte de Înainte...AM SUFLETULAm sufletul un trotuarcu trunchiuri de floare.Chipul tău cu gust amartrece ca un ciob de întâmplarecu inima în buzunar.NU MĂ-MBRĂȚIȘANu mă-mbrățișa, că sunt orb,trăiesc la subsol murdar de finitși număr rănile ostașului ce suntîntre cer și pământ,în Dumnezeu proptitde iubire-mbătat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
uman al lui este statuia antică. Închipuindu-se împietrit de apropierea Laurei, el se vede statuie „ o di diamante, o d’ un bel marmo bianco” și pe Lăură însăși o vede, nuda, la marginea râului sprijinindu-se statuar de un trunchi: „Creangă gingașa din care/( Cu suspin mi-aduc aminte)/ A binevoit a-și face coloana din trupul ei.” Femeia e surprinsă într-un moment familiar, abia ieșită din apa în care se scăldase, rezemându-se de un pom a cărui
MADONNA LAURA ŞI PETRARCA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373019_a_374348]
-
peste toate, în tot și în toate, pulsează misterul: “Ochii magici/ deschiși în scorbura/ măslinului sacru/ duc prin rădăcini/ spre centrul pământului/ oricum m-aș apropia/ vederea mea se-nchide/ aș vrea/ să-mi ating/ obrazul/ în gest iubitor/ de trunchiul pământiu/ al copacului/ adânc ridat/ de parcă/ râuri/ s-ar scurge/ și-ar plânge căzute din cer/ o sevă demiurgică”. Avem a face cu o trăire esențialmente mistică. Sublimul suprarealității (ori, mai degrabă, al adevăratei și singurei realități: Ehyeh Asher Ehyeh
EUGEN DORCESCU, CALEA INIŢIATICĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373033_a_374362]
-
ziua în care avea să o abordeze. Balanța priorităților i se dezechilibrase destul de mult de la vizita la sediul partidului, așa încât era necesar să o echilibreze de urgență. Nu se prefăcu că se afla în preajma facultății din întâmplare. Se desprinse de trunchiul pomului sub care o așteptase mai bine de douăzeci de minute, abordând-o direct: - Raluca Radu, ai câteva minute libere? Obrajii fetei se îmbujorară de surpriză. Își luă rămas bun de la colege și îi permise să o însoțească în parcul
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]
-
puși în borcane și duși acasă. Îi vizitam mai des acolo unde îi puneam, le mai dădeam câte o fărâmă de mâncare să nu moară de foame. Odată i-am pus în știubei, un puț de apă făcut dintr-un trunchi scobit în interior, de brad, îngropat doi metri în pământ. I-am văzut multă vreme acolo, chiar și în primăvara următoare. Găseau mereu ceva de mâncare, nu mureau de foame, chiar dacă noi mai uitam să le dăm. Odată mi-a
PĂSTRĂVUL MEU de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371070_a_372399]
-
noi năvăliră Mulțime nomadă de aspri vulturi, Verzile cetini spre pământ prăvăliră În templu-Ți de liniști azi urlă securi. Nu-i bucium, nu-i soare, e ploaie și vânt Padurea sluțită se tânguie-a moarte Rădăcina despicată-i de trunchi Ce blestem ne calcă, ce soarte? Cu urși și cu lupi ascunși prin hogeacuri Trăirăm în pace trecând peste veacuri, Din vârfuri spre vale alergară izvoare, Arbori bătrâni Te slujiră-n altare. Păcatele grele, ce ciumă se-abate, Cad sub
ACASĂ LA IANCU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371227_a_372556]
-
-a-ntunecat, ești numai tu cu tine S-a tras cortina, te simți obosit Te-ntrebi de comedie: Cât mai ține? Și cum arată scena de sfârșit? RUGĂCIUNEA UNUI COPAC Un copac cu ramuri brune Și cu semne lungi pe trunchi Murmură o rugăciune Și smerit, cade-n genunchi. Fă-mă Doamne, de mă taie, Casă pentru un sărac Fă-mă pat într-o odaie Și-nvelește-mă cu sac. Fă-mă Doamne foi de carte Hrană pentru minți să fiu
CURRICULUM VITAE (POEME) de VALI ZAVOIANU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344762_a_346091]
-
rugăciune Și smerit, cade-n genunchi. Fă-mă Doamne, de mă taie, Casă pentru un sărac Fă-mă pat într-o odaie Și-nvelește-mă cu sac. Fă-mă Doamne foi de carte Hrană pentru minți să fiu Și din trunchiul meu o parte Fă-o nai în cânt să-nviu. Fă-mă Doamne o icoană Oamenilor să te-arat Și de mă taie la toamnă Fă-mă plug pentru arat. Doamne fă-mă blid și linguri Să hrănesc pe cel flămând
CURRICULUM VITAE (POEME) de VALI ZAVOIANU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344762_a_346091]
-
fondatorul PURNA Yoga Academy - prima școală de yoga din România acreditata de Yoga Alliance Internațional UȘA • Yoga dezvolta celulele creierului. Sistemul nervos central poate fi împărțit, din punct de vedere anatomic, în două părți importante: măduva spinării (legată direct de trunchiul cerebral) și encefalul, sau creierul așa cum îl cunoaștem cu toții. Encefalul controlează cele mai multe dintre funcțiile organismului: de la respirație, mișcare, gânduri, emoții, bătăile inimii, la secreții ale glandelor etc. „Studii americane au descoperit că, după două luni de tehnici yoga și meditație
DANA ŢUPA CUM NE INFLUENŢEAZĂ YOGA CREIERUL? de DANA ŢUPA în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344859_a_346188]
-
pe drum... Fusese ultimul drum făcut în țara mea...Era seara unui anotimp care-și dezbrăcase frumusețea, arătându-și goliciunea stranie... Strada avea trotuarele înguste, mașinile parcate înghesuit, nereglementar, îngustând și mai mult aspectul străzii, arborii desfrunziți, cu crengile ciunge, trunchiurile răsucite, totul dând impresia de boală, de sfârșit de viață... Și fulgii albi căzând din cer ca o compensație a urâtului din preajmă... Ningea în acea lună a iernii... Era haosul ninsorii, asemeni haosului din inimile semenilor, iar după acest
SENTIMENTUL VIETII NEIMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344952_a_346281]
-
Și parcă efectiv stă să apară sau să reapară ceva. Făptura e adunată asupra ei înseși, dar nu și încovoiata. Linia spatelui ei este perfect dreapta. În animalitatea ființei, rectitudinea vine să aducă o formă de trezie, aproape de inteligență viitoare; trunchiul perfect vertical da parcă ființei o putință de frumusețe, oricît ar lipsi orice aluzie la ea; iar întrucît făptura e strînsă, dar nu și încovoiata, o vagă posibilitate de faptă este totuși prezenta în ea. Aici e o ființă vie
CUMINŢENIA PĂMANTULUI de DALELINA JOHN în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345802_a_347131]
-
degrabă niște suflete încă pâlpâind, decât niște trupuri destinate să clădească abataje în celebrele mine ucrainene. Cei doi frați Pintilii au fost repartizați în formații de muncă diferite. Truda lor de prizonieri trebuia să se consume la suprafața minei, cărând trunchiuri de copaci, preluate dintr-un loc unde tulpinile din codri erau lepădate aici de alți nefericiți. Pentru a-l putea transporta, sub un trunchi de vreo 400 de kilograme se chirceau între opt și zece prizonieri. Până la stivă îi pândeau
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
formații de muncă diferite. Truda lor de prizonieri trebuia să se consume la suprafața minei, cărând trunchiuri de copaci, preluate dintr-un loc unde tulpinile din codri erau lepădate aici de alți nefericiți. Pentru a-l putea transporta, sub un trunchi de vreo 400 de kilograme se chirceau între opt și zece prizonieri. Până la stivă îi pândeau capcane care zdrobeau zilnic trupuri aproape stinse de foame, frig și boli. Deși era doar un schelet, Manole nu era omul care să se
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
fiindcă, mai mult decât alții, îl luase pavăză pe Dumnezeu și credea cu tărie în ziua cea mare a întoarcerii acasă. Frate-său mai vârstnic îl ocăra mereu că nu se cruță. Îl vedea întruna la capătul din față al trunchiului, acolo unde primejdia strivirii se dovedise a fi mai frecventă. Într-o zi, bădița Nică scăpă din nou de sub pază și dădu fuga pe la frate-său, cu grija încuibată, încă din copilărie, în sufletul fratelui mai mare față de cel mic
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
pe Manole, o grămadă de umbre îmbrăcate în mantale zdrențuite făcuse un fel de cupolă asupra unui trup neclintit, cu tâmpla brăzdată de linii sângerii. Își făcu loc și Nică Pintilii în acea adunătură de trupuri, după ce pășise peste un trunchi rostogolit nefiresc în preajma acelei grămezi de oameni. Simți deodată cum i se taie picioarele, căci recunoscu acolo, jos, trupul fratelui său. Cu mâinile nesigure, începu să-i frece fața cu zăpadă, în speranța că Manole zace doar într-un leșin
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
ascund în nici un halou mă arăt întreagă în umbra blocului care se vrea copac geometria ei are un unghi ascuțit înțeapă verdele mărul a îmbobocit e bătut de minuni alb-roz mă duc să-i fac o fotografie apoi îi mângâi trunchiul știam eu că mă înțelege i-am mai scris un poem l-a citit prin geam bucurie... Referință Bibliografică: măr îmbobocit / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 837, Anul III, 16 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
MĂR ÎMBOBOCIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345902_a_347231]
-
Autorului CĂLĂTORIE ÎN SALENTO, ITALIA O călătorie în sudul Italiei și mai precis în regiunea Salento te poartă într-o zonă cu multe și senzaționale vestigii istorice, cu formațiuni geologice inedite, cu sălbăticia și liniștea peisajului cu măslini seculari, cu trunchiurile contorsionate, palmieri, cactuși și leandri viu colorați, cu răcoarea mult căutată a unei pineta, cu albastrul captivant al mării și cu aerul blând și odihnitor sub un cer vesnic senin, cu numărul mare de fortificații, cu oameni harnici, modești și
CĂLĂTORIE ÎN SALENTO, ITALIA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347734_a_349063]