3,448 matches
-
a avut inspirația să-l reangajeze pe grădinar. Clătinîndu-și capul pleșuv, acoperit la tâmple de un soi de puf alb, acesta se plânge mereu că "s-a stricat lumea". Și suferă că, în afara doctorului Luca, nimeni nu-i admiră trandafirii, udați de două ori pe zi, dimineața și seara, în lunile de secetă. De aceea, doctorul se simte obligat, de câte ori vine, să schimbe câteva vorbe cu el, înainte de a se îndrepta, sprijinit în bastonul său cu un scarabeu de argint încrustat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Anotimpuri de indiferență Îți sorb tăcerea și gustul cutremurător al desfrînării ideilor de ieri ce nu pot năvăli peste ziua de azi, când noaptea strănută turbată și-ți pretinde zburdălnicii, udând vestejitele anotimpuri de indiferență. Îneci suferințele de odinioară, când priveam pe-ascuns valurile interminabile ale asfințitului pedant, suprapunând gândurile răbdătoare, din celofan nedesfăcut cu sigilii de carton codificate, să vâneze greșelile viitorului negeluit, vânturat într-o îmbrățișare surdă.
Anotimpuri de indiferen?? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83713_a_85038]
-
nu mai făcea nimic ca s-o Împiedice. Îl luă iar de mînă, Îl duse pînă În camera de baie și Îl spălă pe față cu tandrețe. Apoi Îi spuse că voia să-l pieptene și că trebuia să-i ude puțin părul. Julius acceptă să-l dea cu apă de colonie și-i dădu voie să-l pieptene; Îi Îngădui să-i lege din nou la gît cravata neagră, cu toate că Vilma ar fi putut să se supere, fiindcă ea Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
urmei ce atîta scandal? Ia nu ne mai bateți la cap! Se distrau grozav cînd cineva se frigea la tălpi și se arunca disperat În apă. Străinului Îi presărau drumul cu mucuri aprinse, dar străinul ieșea ud din bazin și uda totul pe unde călca, niciodată nu se fripsese, i se lipeau mucurile de talpă și tipul nici nu simțea, alerga mai departe, se urca iar la trambulină, zbura, saltul mortal Dumnezeu știe ce număr, ieșea mereu din apă sprijinindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și o să-i chemăm doar pe prietenii buni de tot, o, cum o să savureze rotofeiul Luis Martin Romero bucatele pregătite de stîrpitură... Celso apăru spunînd că Anatolio Îl trimisese pe noul grădinar și că avea nevoie de un furtun ca să ude florile. — Care Anatolio? Întrebă Juan Lucas. — Grădinarul din casa veche, Îl lămuri Julius. — Celso, interveni Susan, spune-i lui Carlos, după ce mănîncă, să-l ducă pe grădinar să cumpere un furtun și tot ce mai are nevoie. — Dar de unde știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să ascundeți sticlele de whisky, mulțumesc. CÎnd Își ridică privirea și se uită de jur Împrejur cu aceeași bună dispoziție, văzu că Julius Îl țintuia acuzator. O picătură grea de sudoare se prelinse pe părul lung și negru al Armindei, udînd, cînd căzu lîngă un nasture, mătasea cămășii de culoarea fildeșului. Arminda descoperi picătura, dar, alături de ea, la un capăt al scîndurii de călcat, avea un vas cu apă pentru a stropi mătasea umezind-o și ușurînd călcarea perfectă; Își băgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fereastră și uneori făcea să scapere scîntei În geamuri, acum cînd ea stătea lîngă fereastră și se uita din cînd În cînd, deschizînd și Închizînd mereu ochii... Picături grele de sudoare se prelingeau pe părul lung și negru al Armindei, udînd, În cădere, mătasea albă a cămășii. Ea le vedea, era ostenită; Își ștergea atunci palmele de rochia neagră și apăsa din nou fierul. Începuse să obosească, soarele asfințea, și ea Își ațintea privirile la el din ce În ce mai des, dar nu vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sărite cînd ei se duceau să se spele pentru a se Întoarce la masă fără senzația asta lipicioasă pe care ți-o lasă apa de mare. Ah, asta era o scenă formidabilă! Întotdeauna le cădeau prosoapele la duș, li se udau și, pe drumul de Întoarcere spre mesele de pe plajă, apăreau storcîndu-le, treceau printre mese storcîndu-și fiecare prosopul, toți mușchii se profilau perfect din pricina efortului. „Bună tactică, se gîndea Bobby, văzîndu-i că se apropie; de la toate mesele sînt priviți, sînt admirați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Noaptea, în liniștea aceea desă vârșită, le auzeai uneori miorlăind de plăcere în adâncul palatului. Pe lângă fauna asta, mai era la castel un personaj, Billy, pe care toți îl băteau pe umăr când treceau pe lângă el, un ins ce tot uda cu furtunul tufele de măceș sălbatic de pe lângă ziduri. Purta o salopetă ruptă și prăpădită, uneori căra și vreascuri de foc, era fără-ndoială gră dinarul sau omul la toate, îmi spuneam. Abia la sfârșit aveam să aflu că Billy era
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și femeile zăceau pe nisip carbonizați, fu megând... Prin pielea crăpată le ieșiseră coastele acoperite de sare. Marea însăși se umpluse de alge băloase, mucuri de țigări și hârtii. Am rătăcit pe plajă ore-n șir, lăsând valurile să-mi ude tălpile goale. Seara, am găsit la bar o femeie oarecare și am iubit-o apoi întreaga noapte, udând-o cu lacrimi și cu salivă. Plângând peste mizerul corp de muiere (Mădă sau Cătă), în care intrasem nu ca-ntr-un
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
însăși se umpluse de alge băloase, mucuri de țigări și hârtii. Am rătăcit pe plajă ore-n șir, lăsând valurile să-mi ude tălpile goale. Seara, am găsit la bar o femeie oarecare și am iubit-o apoi întreaga noapte, udând-o cu lacrimi și cu salivă. Plângând peste mizerul corp de muiere (Mădă sau Cătă), în care intrasem nu ca-ntr-un templu, ci ca-ntr-o cofetărie, am știut că niciodată de-atunci încolo n-aveam să revăd știma
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
plânge. Să îmbrăcăm fetița, pregătește-te și tu și hai. A venit doamna Apostol, ne duce dumneaei cu mașina la spital” “ Haideți, doamnă Alexandrescu, să vă ajut să vă pregătiți copilul. Dați-mi niște scutece curate. Pe astea le-a udat. Nu-i nimic, ajungem curând la spital” ... “Ia, uite-o, cum dă ochii peste cap. Dacă moare?” “Fetița tatei, dacă-l iubești pe tăticul tău, să nu pleci de lângă el...” “Țineți-vă firea, dom’ profesor! Cum puteți să vorbiți așa
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Rățușca Un rățoi mai năzdrăvan Făcea baie într-un lighean, Vărsa apă peste tot Cu al său aprig înot. Când trecu un șoricel Îl udă pe mititel: -Hei rățușcă năzdrăvană Dute-n lacul din poiană, Acolo poți înota Fără a mă mai uda! Dar rățoiul curios A sărit în iarbă jos, Privindu-l pe șoricel Spuse: -Uită-te la el! Eu sunt mare înotător, Aici mă antrenez
R??u?ca by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83583_a_84908]
-
Un rățoi mai năzdrăvan Făcea baie într-un lighean, Vărsa apă peste tot Cu al său aprig înot. Când trecu un șoricel Îl udă pe mititel: -Hei rățușcă năzdrăvană Dute-n lacul din poiană, Acolo poți înota Fără a mă mai uda! Dar rățoiul curios A sărit în iarbă jos, Privindu-l pe șoricel Spuse: -Uită-te la el! Eu sunt mare înotător, Aici mă antrenez de zor Făcând salturi în piscină. Crezi că eu am fost de vină C-ai trecut tu
R??u?ca by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83583_a_84908]
-
nou pe Mark. Las-o mai moale cu limba. Dă-te jos de pe mine, da? Poate cineva să-i pună lesa ăstuia, vă rog? Așa-zisa soră se agață de ușa șoferului, cu fața ca o ghirlandă de-aia festivă udă fleașcă. Ai zice că femeia a încasat una în stomac sau așa ceva. Iar începe să-l toace la cap. Mark! Uită-te la ea! Ce alt animal de pe lumea asta te-ar putea iubi astfel? Câinele începe să scoată scheunatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de a se ridica în picioare. Mark își ridică privirea, chicotind în mijlocul ploii torențiale. Mai încearcă o dată! Te provoc! Cerul se despică, iar el căzu din nou la pământ. Când ajunseră în sfârșit la mașină, deja începuse să bată piatra. Uzi leoarcă, se strecurară pe scaunele din față. Se porni o salvă de pietre mari cât pastilele de naftalină, explodând și izbind mașina închiriată suficient de tare încât să lase urme. Mark își întinse gâtul, uitându-se în sus prin parbriz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vechiul ogor al tatălui lor, fără să știe cine-l lucra acum. Simți, în fojgăitul miriștii de sub picioarele lor, acele dimineți de vară când se trezea înainte să se lumineze de ziuă și ieșea să plivească plantele de soia încă ude de rouă, retezând buruienile cu o săpăligă atât de ascuțită, încât o dată aproape că-și tăiase degetul mare de la picior, chiar și prin pielea ghetelor de lucru. Mark se ținea după ea, cu capul în jos. Simțea că se chinuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ridică ochii spre ea, schimbat într-un mod pe care nu-l poate numi. Se strâmbă. —De ce-ai întârziat atât? Ea se aruncă pe el, trăgându-i capul spre fața ei. Între ei se revarsă torente. Să nu mă uzi, spune el. Am făcut deja baie pe ziua de azi. Îi împinge capul de lângă al lui și i-l ține cu amândouă mâinile. —Doamne. Ia să te văd. Unele lucruri nu se schimbă niciodată. Abia când stă o clipă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
candele nestinse și îndreptate mereu spre noi au îmblânzit timpuri apăsătoare și au întărit nădejdea în inimi încercate de valurile vieții. Câte ar putea povesti o astfel de icoană !? Câte rugăciuni fierbinți au fost așezate în fața ei, câte lacrimi au udat-o și câte suflete i-au îngenuncheat înainte ca la o ultima scăpare, numai Dumnezeu știe, căci El le-a și primit. A ascultat nenumărate șoapte, a văzut credința arzătoare a închinătorilor și ar putea depăna întâmplări ce le știm
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
trăit nenumărați frați întru credință; de la simpli călugări la episcopi și mitropoliți. Tot aici s-au format nu numai o seamă de cărturari dar și mulți părinți duhovnicești cu viață sfântă. Pașii lor au binecuvântat aleile mănăstirii, rugăciunile lor fierbinți udate cu lacrimi în miez de noapte au sfințit chiliile, iar faptele lor minunate au rămas ca pildă de urmat pentru generațiile de monahi ce vor veni. Tăcuți, smeriți, neștiuți de nimeni, dar uniți cu toată lumea prin rugăciune, călugării din Mănăstirea
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
putere multă”. În toate timpurile, dar mai ales în societatea secularizată, unde totul se vinde și se cumpără, cuvintele curg zilnic pe buzele tuturor și orchestrează relații. Uneori sunt aducătoare de pace și bucurie, alteori sunt înveninate și tăioase. Unele udă obrajii, iar altele înseninează chipuri. Oricum ar fi aranjate, acolo unde sunt semănate, mai devreme sau mai târziu vor da rod, uneori chiar însutit. Cuvintele oamenilor au adus pace, dar au purtat și războaie, au hrănit orgolii dar au smerit
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
ton acuzator și Înspăimîntat. Da, noi - stimate domn, mare amator de ironii - noi, bătrînul Whittaker, inventatorul, și Maud nebuna, fiica sa cea mare care bombăne cînd se sparge o farfurie și pe urmă te Îndoapă cu o masă sățioasă, care udă cu răbdare douăzeci de metri de pămînt În curtea din spate, din aprilie pînă-n august, pînă ce iarba crește frumos, iar apoi dă drumul la douăzeci de copilandri slăbănogi, negricioși și zdrențăroși s-o calce În picioare și s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti... A fost odată o grădină înfloritoare în partea de nord a continentului numit Africa. Găseai acolo de toate: flori, arbori, fructe, legume, pomi roditori, câmpii mănoase... Oamenii lucrau pământul, udau și îngrijeau vegetația, aduceau apa prin canale de irigații. Plantele se simțeau excelent, recoltele erau mari, oamenii aveau de toate și erau fericiți. Aceasta era Sahara. Ce s-a întâmplat, însă? La un moment dat, au apărut și acolo zmeii
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
cfr. In 10,10). Din forța Spiritului se descătușează „puterea cuvântului lui Dumnezeu” (In 1,14). Este cunoscută expresia profetului Isaia care elogiază eficacitatea Cuvântului: „Căci așa cum ploaia și zăpada coboară din ceruri și nu se întorc acolo fără să ude pământul și să-l facă să rodească, să încolțească și să dea sămânță semănătorului și pâine celui care mănâncă, la fel va fi cuvântul meu care a ieșit din gura mea: nu se va întoarce la mine zadarnic, fără ca să
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
neajutorării noastre. Imprevizibilitatea lemnului și a metalului nu era nimic decît lipsa de control asupra propriilor noastre corpuri și lipsa de coordonare a acestora cu celelalte. Din cînd în cînd, cîte un val înalt pătrundea în barcă. Picioarele mi se udaseră de tot în pantofii mei noi de tenis, puloverul se îmbibase cu apă, iar apa împroșcată peste mîinile mele făcea să-mi fie și mai greu să împiedic lemnul să-mi fugă dintre degete. Simțeam cum nesiguranța în propriile-mi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]