2,898 matches
-
că nu cinci... Adică ce vrei să spui ? Tocmai vreau să-i dau una cu cămașa când o voce ascuțită sfredelește aerul. — Samantha ? E Trish. Și glasul ei vine din casă. S-au întors ? Îi întâlnesc privirea lui Nathaniel, la fel de uimită. — Samantha ? se aude trilul prea binecunoscut. Ești afară ? O, fuck. Privirea îmi trece cu viteză de la mine la el. Eu n-am pe mine decât fusta și sutienul, și sunt plină de praf și de pete de zmeură. Nathaniel e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
altcineva. Se apleacă nesigură pe picioare deasupra mesei, caută în geantă și scoate un plic. — Ăsta e un mic bonus, Samantha, spune, înmânându-mi-l. Să-l cheltuiești pe ceva care să te facă să te simți bine. — Mulțumesc ! zic, uimită. E foarte amabil din partea dumneavoastră. — Să nu crezi însă că îți mărim salariul, adaugă, privindu-mă cu ochii ușor întredeschiși. Sper că înțelegi că nu e vorba de o mărire de salariu sau ceva de genul ăsta. E vorba doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o fac în viața mea, și prima cu mai mult de două straturi. Îmi dau jos cămașa cea veche, îmi verific mobilul din buzunar, iau prăjitura și ies din apartament. În clipa în care răspunde la ușă, doamna Farley pare uimită să mă vadă. — Bună ziua ! îi spun. V-am adus ceva. Drept mulțumire că ați avut grijă de corespondența mea. — A ! Se uită la prăjitură bulversată. Samantha ! Cred că te-a costat o căruță de bani ! N-am cumpărat-o, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spătar, meditând la spusele ei. Mă bucur de viață mai mult decât o făceam înainte... văd mai multe decât vedeam altădată... — Dar de auzit nu auzi că sună telefonul, mă întrerupe doamna Farley blând, arătând spre buzunarul meu. A ! zic uimită și-mi înșfac mobilul. Trebuie să răspund. Mă scuzați. Îl deschid și glasul lui Ketterman îmi răsună imediat în ureche. — Samantha. Petrec trei ore la sediul Carter Spink, vorbind pe rând cu un tip de la Barou, cu doi dintre partenerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
baza scărilor și mă năpustesc în hol cu Guy ținându-se strâns după mine. Hilary Grant, directoarea de la PR, stă pe o canapea de piele lângă o femeie în taior roșu pe care nu o cunosc, și amândouă ridică privirile uimite. — Samantha, nu poți face asta ! strigă Guy după mine când ajunge în hol. Ești unul dintre cei mai talentați avocați pe care îi cunosc. Nu te pot lăsa să renunți la șansa de a deveni partener senior ca să fii o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
doamnă Geiger... Glasul îmi iese nervos și răgușit. Trebuie... să... trebuie să vă... — Melissa ! mă întrerupe Eddie. Intră grăbit în bucătărie, cu un zâmbet radios cât toată fața. Melissa, scumpa mea ! Pe tine te vor ! Pe mine ? Melissa ridică privirea uimită. Cum adică, unchiule Eddie ? — Sunt de la Daily Mail. Și vor să-ți ia un interviu ! Eddie se întoarce către Trish, radiind de mândrie. Știai că Melissa noastră e una dintre cele mai strălucite minți juridice din țară? O, nu. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că ești o „Iuda pentru femeile de carieră de pretutindeni”. În spatele meu, Melissa a trântit cu zgomot tava pe bufet și a luat în mână ziarul Herald. — Ia uite, tipa asta Mindy Malone e superofticată pe tine. — Ofticată ? o îngân uimită. De ce-ar fi cineva ofticat pe mine ? — Dar în Daily Mail ești o salvatoare a valorilor tradiționale. Eddie se întinde după ziar și îl deschide. „Samantha Sweeting crede că femeile ar trebui să se întoarcă lângă plită de dragul sănătății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Îi aduce nu știu cîte milioane pe an. Nu văd de ce i-ar păsa dacă un angajat de-al lui a luat un nenorocit de zece la mate sau nu. Pe bune, zău ! Îmi scapă un rîs nervos, sub privirea uimită a lui Artemis. — Aș vrea doar să vă spun că Îmi pare foarte bine că v-am cunoscut, spune Jack Harper, privind În jur spre biroul amuțit. De asemenea, permiteți-mi vă rog să vi-l prezint pe asistentul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și a comandat un meniu special doar pentru mine, numai cu lucrurile care-mi plac mie... Înghit În sec. Acum că o spun cu voce tare, pare de-a dreptul ca la carte. — Mi se pare absolut ireproșabil, spune Lissy uimită. De ce zici că... — După care l-a sunat cineva pe mobil. Îmi suflu nasul. Și din momentul ăla abia dacă mi-a mai vorbit. Dispare Întruna să vorbească la telefon și mă lasă singură și cînd vine Înapoi, conversația e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
virează brusc spre stînga și mă apuc repede de mînerul unui scaun, străduindu-mă să-mi regăsesc echilibrul. De ce o fi făcut la stînga ? Mă uit pe geam, deja enervată la gîndul că poate mă lasă prea departe și clipesc, uimită. Doar nu... Nu se poate să... Ba da, se poate. Mă uit Înmărmurită pe geam. Ne aflăm chiar pe străduța mea. Iar acum oprim chiar În fața casei mele. Pornesc În goană pe scări, aproape scrîntindu-mi glezna și mă uit blocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Doamne. Oricum. Nu contează. N-o să stau acum să-mi fac griji În legătură cu Connor. Am o Întîlnire importantă la care să mă gîndesc. Și, slavă cerului, la sfîrșitul programului am reușit să găsesc și locul perfect. De fapt, sînt chiar uimită că nu m-am gîndit la el pînă acum ! E doar o mică-mică problemuță - dar o rezolv eu cumva. Așa cum crezusem, mi-a luat doar vreo jumătate de oră s-o conving pe Lissy că, atunci cînd i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În spatele meu. — Îhm, Emma, te caută cineva, urgent, spune, cu ușor falset. Vino repede sus... a, bună, Connor ! Din păcate, Lissy nu le are absolut deloc cu minciuna. Încercați să scăpați de mine ! spune Connor, privind de la una la alta uimit. — Ba nu ! spune Lissy, Îmbujorîndu-se instantaneu. Ia stai așa, spune Connor brusc, uitîndu-se la hainele mele. Ia stai așa. Nu-mi vine să... ai o Întîlnire ? Mintea Îmi procesează cu viteza fulgerului. Dacă neg, probabil că o să Începem să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pentru bunăstarea companiei, Emma. Adevărul e, că sînt sigură că, fără tine, toată petrecerea asta ar fi un dezastru. Jack se oprește. Se Întoarce lent spre ea. — Lasă-mă să ghicesc, spune amabil. Tu trebuie să fii Kerry. Da ! zice uimită. Așa e. — Mama ta... tatăl tău... Le scrutează fețele, pe rînd. Iar tu trebuie să fii... Nev, am zis bine ? — Ca din carte ! spune Nev rîzÎnd. — Foarte frumos ! spune mama rîzÎnd și ea. Văd că Emma ți-a spus cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cifrele obținute În urma lui, și, avînd În vedere distribuția destul de slabă a revistei... sînt absolut incredibile ! Rămîn cu gura căscată la el. Deci anunțul meu chiar a avut efect ? — Serios ? spune Nick, făcînd eforturi vizibile de a nu părea prea uimit. Vreau să spun că... e foarte bine ! — Dar de unde naiba ți-a venit ideea de a face reclamă la o ciocolată pentru adolescenți Într-o revistă pentru babalîci ? — Păi... Nick Își aranjează mai bine butonii de la manșete, fără să privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ăă, zic, ferindu-mi privirea. Deci de-aia... Nu voiam decît să nu te trezești vorbind despre asta. Hei, n-a fost În Paris, a fost În Scoția! Și de-aici să iasă cine știe ce nebunie. Clatină din cap. Ai fi uimită să afli ce teorii absolut halucinante sînt În stare oamenii să conceapă, cînd n-au altceva mai bun de făcut. Crede-mă, sînt vaccinat. Că vreau să vînd compania... că sînt gay... că fac parte din mafie... — Ăă... pe bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
spune prietenului său: „Soția mea mă Înșală. - A, da! Și prietenul Îl sfătuiește: „Fă dragoste cu ea În fiecare zi. Cel puțin o dată pe zi. Și fix Într‑un an ai s‑o vezi moartă.” „Nu mai spune! răspunde soțul uimit, ăsta‑i procedeul?” „O dată pe zi, cel puțin. În ritmul ăsta Într‑un an o dai gata...” Pe urmă apare pe scenă o pancartă. Ții minte cum era? Un ușier cu o tichie rotundă și două rânduri de nasturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Aici are loc o plângere... (CĂLĂUL se întoarce brusc pe călciie și dă să se facă nevăzut.) Stai! (CĂLĂUL Încremenește.) Spune, dom’le, cine ești! GARDIANUL (Țopăind.): Cine ești! Cine ești! CĂLĂUL (Timid, rușinat.): Eu... știți... eu sunt călăul... ARTUR (Uimit.): Tu ești călăul? GARDIANUL (Țopăind.): El este călăul! El este călăul! ARTUR: Și asta ce-i? (O coadă de lemn pe care să mișcă lejer o lamă de topor; CĂLĂUL și-o ascunde la spate.) CĂLĂUL: Asta e securea... GARDIANUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în timp ce noi ne uitam după el în sus. Ia încercați să vi-l imaginați-pe Grubi, ieșind de aici și spunând „pământul e rotund”... și arătând așa cu mâinile... Nu? Ar fi fost ceva... Și noi toți să rămânem o clipă uimiți, nemișcați și atunci să se deschidă din nou ușile, să năvălească din nou clovnii... noi să-l ridicăm pe Grubi de umeri, să ne rotim iar prin sală, să aruncăm confetti și să spargem baloane și să ne jucăm așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să nu râdeți. vă conjur să nu râdeți, Trebuie să vă spun, dumneavoastră trebuie să vă spun totul... Totul! Știți... eu... dintotdeauna... toată viața mea.... mi-am dorit... să fiu... (Repede, șoptit, conspirativ.) călător prin ploaie! CĂLĂTORUL PRIN. PLOAIE (Ușor uimit.): Adevărat? ȘEFUL GĂRII (Cu răsuflarea tăiată.): Adevărat, adevărat! Mi-am dorit acest lucru încă din copilărie, încă de pe când ascultam acele povești minunate... despre... călătorii prin ploaie... Mi-am dorit, o, mi-am dorit atât de mult... atât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pe evrei. Una din rugăciunile părintelui Keeley la o întrunire a clubului a fost notată de reporterul unui ziar și publicată integral în dimineața următoare. Rugăciunea făcea apel la un Dumnezeu atât de crud și neîndurător, încât a atras atenția uimită a Papei Pius al Xl-lea. Keeley a fost răspopit, iar Papa Pius a trimis o lungă scrisoare înalților prelați din America în care spunea printre altele: „Nici un catolic adevărat nu trebuie să ia parte la persecutarea compatrioților săi evrei. Orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
wollen nicht verderben! Nun ist’s vorbei! - Wir sehn mit Erbleichen die Opfer der Walze, verfaulte Leichen. În engleză? O umbră crește-n soare, vai! Gigantul tăvălug, Să fugă nimeni nu gândea Cu toții jos se pun. Iubita mea și eu, uimiți, Priveam acel infern. „Jos, la pământ!“ ne strigau toți „Istoria-i ce vedeți!“ De noi n-a dat, căci am fugit, Iubita mea și eu, În vârf de munte-am alergat În urmă s-o lăsăm. Să nu plecăm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
nostru din Berlin. Dar toate prăvăliile erau închise. Nu era duminică și nici vreo sărbătoare de care să fi știut. Când am ajuns pe Fifth Avenue, cât vedeai cu ochii fâlfâiau zeci de steaguri americane. — Dumnezeule, Doamne! am exclamat eu uimit. — Ce înseamnă asta? se interesă Helga. Poate că s-a declarat război în timpul nopții, mi-am dat cu părerea. Și-a încleștat convulsiv degetele de brațul meu. Nu vorbești serios, nu-i așa? zise ea. Chiar credea că așa ceva era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
te-au știut tot drept cine erai, zise el tăios. — Acela nu eram eu, i-am ripostat surprins de duritatea lui. — Indiferent cine era, adăugă Wirtanen, a fost unul din cei mai abjecți ticăloși care au trăit vreodată. Am rămas uimit. Wirtanen era sincer înverșunat. — Mă condamni pentru asta... când știi ce știi? i-am reproșat eu. Cum altfel aș fi supraviețuit? — Asta a fost problema dumitale, zise el. Foarte puțini oameni ar fi putut s-o rezolve atât de perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
a fost găsită dimineața în vârful vechiului turn de apă a orașului, pe Aliorului 29 bis. Avea agățat de ea și un steag albastru cu stelele roată, al Uniunii Europene. Pompierii de la descarcerare, care veniseră să dea jos mașina, povesteau uimiți cum, în tot timpul operațiunii, o pasăre albă, mai mică decât o vrabie, zbura în jurul lor. Părea atârnată de o rază de soare sângerie. Dănțuia în jurul mașinii și ciripea într-una „Pardalian! Pardalian!“ Aurel Trocaru a fost scos, pe la prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
înainte de triumful Revoluției de la Județeană. Președintele Casei, Timotei Pancovici, fost director al Direcției Financiare, suferise un infarct chiar în dimineața când se declanșase revoluția. Pancovici urmărise la televizor fuga Ceaușeștilor de pe acoperișul Comitetului Cental, năvala mulțimii revoluționare în clădire, ascultase uimit vacarmul revoluției și începuse să tremure, să transpire și să-l ruineze o diaree groaznică. Recunoscuse între cei care intraseră printre primii în sediu pe o veche cunoștință din vremea când fusese, pentru trei ani, instructor al ceceului pe probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]