130,170 matches
-
și nu și-au crezut ochilor. Două lucruri extrem de importante realizează cu acest roman Radu Pavel Gheo. În primul rând, iată, în sfârșit un povestitor pur sânge cu o frazare încântătoare. Îmi e tot mai teamă că tinerii scriitori au uitat să povestească, interesați excesiv de experimente, de fracturisme, de secvențialisme, de notații fragmentare, diaristice sau hiper-realiste de tip proces-verbal, preocupați exclusiv de autobiografic, de banal și subiecte derizorii, de realismul domestic minimalist ș.a.m.d. Dezavantajul acestui tip de literatură care
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
și alt loc. Durerea este înfățișată decent, cu discreție, fapt ce o face cu atît mai impresionantă: "Mi se face un iremediabil dor de mama. Cîte ștersături n-a produs timpul în aducerea-aminte! Acum îmi dau seama, de pildă, că uitasem cum scria și cît de bine. Am o poftă nebună să stau de vorbă cu ea, măcar un ceas, două. Cum adresa ei pe procesul verbal e Ťstrada Wilson nr.13ť, de ce nu acolo? Fotoliile erau lîngă un radio (un
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
directorului Editurii Univers enciclopedic, Vlad Popa " ceea ce dovedește o legătură eficientă foarte strânsă. Să mai menționez că la toate volumele figurează ca redactoare de carte Elisabeta Simion " al cărei merit de ultim supraveghetor al corectitudinii editoriale trebuie subliniat. Să nu uit încă o observație importantă privitoare la instituțiile colaboratoare: toate aparițiile editoriale din cadrul colecției "Opere fundamentale" din anii 1999-2002 beneficiază de subvenții obținute de la Ministerul Culturii " ceea ce explică prețurile mai mici ale acestor volume; însă din 2003 aceste subvenții nu mai
Edițiile Eugen Simion by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12759_a_14084]
-
e și ea în Portugalia, să-și arate mușchii. Asta în timp ce în prima divizie autohtonă se vînd și se cumpără jucători, la prețul fabricilor privatizate de Mușetescu. Adică jucătorii noștri ar merita ei mai mult, dar nu sunt bani și uite așa ajung ei în străinătate, în loc să țină steagul sus pe meleagurile patriei. Nu zic că echipa noastră n-a avut și ghinion, de a rămas să se uite la televizor, dar să nu ne facem că uităm că ai noștri
Noi și restul Europei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12767_a_14092]
-
jucătorii noștri ar merita ei mai mult, dar nu sunt bani și uite așa ajung ei în străinătate, în loc să țină steagul sus pe meleagurile patriei. Nu zic că echipa noastră n-a avut și ghinion, de a rămas să se uite la televizor, dar să nu ne facem că uităm că ai noștri și-au risipit șansele pierzînd meciuri pe care ar fi trebuit să le cîștige fluierînd. Ne amintim de calificarea pierdută, chipurile, în meciul cu Danemarca, la Copenhaga, cînd
Noi și restul Europei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12767_a_14092]
-
sunt bani și uite așa ajung ei în străinătate, în loc să țină steagul sus pe meleagurile patriei. Nu zic că echipa noastră n-a avut și ghinion, de a rămas să se uite la televizor, dar să nu ne facem că uităm că ai noștri și-au risipit șansele pierzînd meciuri pe care ar fi trebuit să le cîștige fluierînd. Ne amintim de calificarea pierdută, chipurile, în meciul cu Danemarca, la Copenhaga, cînd am fost egalați în prelungiri. Dar meciul de București
Noi și restul Europei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12767_a_14092]
-
Dar există o perioadă în an, pe la sfârșitul primăverii " și anul acesta s-a întâmplat între 28 mai și 6 iunie " când Cluj-Napoca se transformă, când hotelurile se supraaglomerează, când clujenii sunt nevrozați din pricina valurilor de intruși și, oriunde te uiți, nu mai dai cu ochii de stegulețe, ci privirea ți se izbește întâi de toate de citylight-uri, bannere, panouri mobile, toate purtând același mesaj: dă năvală peste Cluj Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF, pentru apropiați). Nu este tardiv să
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]
-
zic imediat și fără nici un efort... stai, stai că parcă mi-aduc aminte,...nu, direct, pe loc: Pavel Chihaia !... Autorul Blocadei, întâiul roman românesc, apărut numaidecât după război, un pontic, un dobrogean, în a cărui voce mai sună, era să uit! firele de iarbă pârlite, dobrogene, bătute de vânt, cu șfichiuirile lor muzicale. În căminul de pe strada Mătăsari, de la mătase, care și ea, nu știu cum, abia acum îmi dau seama că intra în compoziția sunetelor lui Chihaia, erau mulți studenți deosebit de înzestrați
Fiul Dobrogei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12777_a_14102]
-
noaptea de 30 mai a.c. Era o duminică, orele 22,35, - am notat. Tot așa: cum de-i recunosc eu imediat vocea... Ar trebui să știe că el este o epocă, și că o epocă, atât de spirituală, nu se uită. între timp, prin poștă, mi-a sosit un plic. în el, Lumea liberă tipărită la N.Y. pe o coală de scris îndoită, - o fițuică, însă fierbinte de atâta imaginație. Director, năstrușnicul meu drag, Pavel, numărul 814 din 7-13 mai
Fiul Dobrogei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12777_a_14102]
-
acela un card, maistrul i-a arătat cum funcționează, chit că nu mai avea bani pe el. Iar pînă diseară mai e mult, nici nu știe ce îl mai poate aștepta într-o asemenea zi. Aurora doar tricotează și se uită pe geam. O vede pe Milica, personajul din capitolul întîi care intrase - prima de pe stradă - în casa colonelului. A avut ce povesti după, în mai multe variante. Dar asta în capitolul întîi. Oricum, zvonul e legea suverană pe Strada Salcîmilor
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
spectatori obișnuiți, țăranii din Ocna, uimiți și bucurați la propriu de magia teatrului, fastuos, care le întinde mîna și care le arată că viața înseamnă și poveste. Am coborît în Sibiu și curtea teatrului gazdă s-a umplut. M-am uitat cum muzica maramureșenilor-artiști din Iza, inepuizabili, intră în noi, în fiecare. O curte plină de oameni de peste tot, ruși, nemți, români, camerunezi, irlandezi, americani, abkahasieni, armeni, evrei, canadieni aduși acolo de teatru și pentru teatru se mișcau și jucau pe
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
nemți, români, camerunezi, irlandezi, americani, abkahasieni, armeni, evrei, canadieni aduși acolo de teatru și pentru teatru se mișcau și jucau pe ritmurile noastre cele mai autentice. Poate doar zongora lui Ion Pop din Maramu să mă fi făcut să mai uit amarul lăsat de comportamentul regizorului Andriy Zholdak față de spectatori și de Festival. Un regizor pe care, repet, îl apreciez enorm și de care mă simt artistic apropiată. N-am înțeles nici pînă acum, și nimeni din partea Festivalului nu a oferit
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
care poate ușor deveni o formă de complicitate cu vinovăția: "Nu credem să existe un colț pe pămînt unde suportarea unei crime naționale să fie mai comodă decît la noi. La noi se iartă pe toată linia. La noi se uită". Nu în ultimul rînd sîntem îndemnați a semnala actualtiatea unor linii ale poetului ce vituperează apatia și lîncezirea conștiințelor, retorica sterilă a parlamentarilor, egotismul lacom, parazitar al noilor privilegiați, pe fondul unei degringolade axiologice: Spiritul curent arată semne de slăbiciune
Cazul Goga (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12776_a_14101]
-
gen Creangă, Sadoveanu, Velea, scriitori gata oricând să spună o poveste, o întâmplare, povestitori de meserie, nu romancieri, scriitori cu mai mult de un singur volum de povestiri (de obicei, de debut) și acelea textualiste sau cam experimentale. Dacă ne uităm la colecțiile de proză cu autori străini care fac vânzările adevărate pe piața noastră de carte, vom vedea că majoritatea acelor scriitori sunt, înainte de toate, niște foarte buni povestitori. Indiferent că e vorba de Yourcenar, Kawabata, Cortázar sau de Coelho
Povestiri pe 16 mm by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12771_a_14096]
-
Paris, el ascultă alături un C.D. cu Fuga pisicii a lui Domenico Scarlatti, în timp ce-și perie pe gânduri aripa dreaptă vopsită într-un albastru Giotto, ultima modă de pe malurile Senei. Așa că, auzindu-l doar, e ca și cum m-aș uita într-o oglindă; pot să spun, în acest caz, una fermecată... După cum dreapta se face stânga, în procesul oglindirii, se schimbă și sensul imaginii propriu-zise, - întâi chipul, ființa ta, cu instincte cu tot, bestială, eventual, uneori, pentru o supraviețuire oarbă
Autoportret cu lumina stinsă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12795_a_14120]
-
un mod de a fi folositor și pentru cel ce minte și pentru mințiți, gata să fac o carieră politică grozavă. Dar neavând destulă forță, forța necesară. Pentru că și lipsa de caracter cere o forță negativă pe măsură... Omicron se uită acum pe fereastră. Se întunecă. Momentul când de obicei se aprinde lumina. Plouă rar. Curios, cu fulgere... Când s-a întors cu ochii spre interiorul odăii, a mai spus, probabil trecînd la a doua imagine reflectată... Ambiguitate,... numele tău este
Autoportret cu lumina stinsă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12795_a_14120]
-
nimic spectaculos, țin de starea de normalitate, de firescul relațiilor umane: "...Eram puțini și liniștiți, noi eram tineri, viața ni se părea simplă...(...) și credeam că o să dureze veșnic. Așa crezi la douăzeci sau la treizeci de ani, probabil, ne uitam cum trece timpul și nu ne păsa, eram chiar bucuroși. Necazuri - ca la toată lumea, dar le uitam repede. Eram fericiți fără să știm" (p. 209). O lume întreagă se prăbușește în paginile romanului Acasă . Catastrofa fizică a omului ajuns la
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
tineri, viața ni se părea simplă...(...) și credeam că o să dureze veșnic. Așa crezi la douăzeci sau la treizeci de ani, probabil, ne uitam cum trece timpul și nu ne păsa, eram chiar bucuroși. Necazuri - ca la toată lumea, dar le uitam repede. Eram fericiți fără să știm" (p. 209). O lume întreagă se prăbușește în paginile romanului Acasă . Catastrofa fizică a omului ajuns la o anumită vîrstă este dublată de drama orașului transformat în ruine. Reperele ambientale ale fericirii de altădată
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
-lea, pe la 1770. Am dovezi că dinainte de 1780 erau deja în țară. Și în Muntenia, și în Moldova, unde și-a scris numele cu J, Juvara, asta din cauza pronunțării leneșe a moldovenilor, care spuneau domnule jeneral, mă doare jenunchiul, mă uit pe jeam... Așa Giuvara devenit Juvara la moldoveni. Și încă o dată, noi nu am apucat în }ara Românească sau în Moldova să fim mari boieri, niciodată. Dacă au avut ranguri de boieri de clasa a treia sau a doua, au
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
fi putut avea. - Vreau să știu de unde pasiunea pentru istorie. Știu povestea aceea că în timpul Revoluției din Octombrie erați la Sankt Petersburg" - Da, e o poveste fantastică într-un sens. Adică în momentul cînd, după Mărășești, în fine,să nu uităm totuși că în lunile care au urmat situația în Moldova a devenit absolut dramatică, și taică-meu s-a temut că murim de foame, ca să zic așa. Și cum tatăl lui era ministrul României în Belgia, și deci refugiat cu
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
și fiica dvs. a învățat românește, ceea ce nu se prea întîmplă în familiile mixte din străinătate. - Da. Mulți"Chiar e destul de dureros. În cazul nostru, era cu atît de meritoriu că s-a apucat să reînvețe românește, pe care o uitase după atîția ani, pentru că nevastă-mea e franțuzoaică. - Dumneavoastră ați învățat-o ? - Era greu să zici că înveți pe"Copilul la 7 ani vorbea foarte bine românește, că a stat în țară pînă la 7 ani ! Ea războiul l-a
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
în țară pînă la 7 ani ! Ea războiul l-a făcut în România, și primii ani de școală i-a făcut la București. Pe urmă cînd s-a aflat cu mine în Suedia, și pe urmă la Paris, a cam uitat, fiindcă, din păcate, limba între mine și nevastă-mea, era franceza. Fiindcă ea e franțuzoaică, cu toate că învățase foarte bine românește, dar nu am schimbat. Să vă spun ceva, astea sînt chestiuni inconștiente, nu schimbi limba unei perechi, unui menaj. Dacă
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
cînd ne-am cunoscut și ne-am iubit și ne-am căsătorit, nu era dintr-odată să spun, acuma sînt în exil, să știi că nu mai vorbesc decît românește. Nevorbind românește în casă, sau prea puțin, aia mică a uitat. Mai cu seamă că se ducea la școală, eu încercam s-o silesc să-mi povestească pe românește".Ei, după cîteva luni, cîțiva ani"Ei și de ajuns, a fost bolnavă, la vîrsta de 12 ani a trebuit să o
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
ne bucure. Cei care prosperă sunt producătorii români, pentru că la puterea actuală de cumpărare a valahului ne paște pe toți un faliment mai ceva ca-n '29-'33... Măcar de-am învăța ceva din această lecție de supraviețuire. Ce mai uită să spună ziarele de la București e că, până la granița românească, ungurii vin pe drumuri impecabile, trecând prin localități îngrijite, curate și civilizate. Abia ultimii kilometri, cei de după Borș, Vărșand sau Nădlac, aduc nenorocirea: gropi neastupate cu anii, prăfăraie ca după
Convalescența cu damf de paralizie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12769_a_14094]
-
era prea târziu, Ștefan Baciu, care îi publică postum, în 1975, la Madrid, volumul Vi-l prezint pe }eavă. Adevărul este că, deși situat la capătul lumii față de agitația europeană a exilului românesc, totuși Grigore Cugler nu a fost complet uitat, apărând în 1951-1952, în revista "Înșir´te Mărgărite", în Brazilia, la Rio de Janeiro, iar în anii 1965-1972 în "Revista Scriitorilor Români" de la München și în revista "Destin" de la Madrid. Un eveniment al vieții personale a fost călătoria din 1972
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]