7,855 matches
-
munca nepregetată pentru valorificarea bogățiilor pământului, s-au dăruit cu aurul din adâncimi, pentru rodirea ogoarelor și pășunilor, pentru păstrarea cu sfințenie a credinței străbune, a datinilor, a identității naționale, mereu amenințate de veneticii năvălitori - peste toate s-a așternut uitarea, nepăsarea sau reaua voință, pentru a nu rămâne în continuare pe lista localităților cu trecut istoric. Orașul Zlatna în decursul timpului, până la evenimentele din decembrie, a fost considerat o localitate importantă în Transilvania, din punct de vedere istoric-economic și social
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93455_a_94747]
-
Sibiu, a sosit cu două apariții ale sale recente, Lucian Blaga și ultima lui muză, o contribuție la istoria literaturii române contemporane, și Radu Stanca. Profil spiritual, completare esențială a exegezei acestui genial dramaturg român, amenințat pe nedrept de umbrele uitării. În mod neobișnuit pentru cele 30 de cărți la care a lucrat până în prezent, aceste două apariții recente au fost lansate mai întâi în America, respectiv din California și Colorado până în statele Michigan, Ohio din S.U.A., apoi în Windsor și
CÂND ARTELE ÎȘI DAU MÂNA LA BISTRIȚA [Corola-blog/BlogPost/93508_a_94800]
-
în genunchi se stă doar în fața lui Dumnezeu. Ei nu mai au nevoie de iertare, căci demult sălășluiesc în Grădina Raiului. Eroii, prin sacrificiul adus la Altarul Neamului, și-au ispășit demult toate păcatele”. De iertare avem nevoie noi pentru uitare și indiferență. Lacrimile neuitării au picurat la Panteonul Eroilor din s. Mahala și prin cântările divine ale coriștilor, susținuți de preoteasa Livia și prin vocile îngerești ale tinerelor Elena Petriuc, Maria Hostiuc, Irina Ivaneț, și prin elogierile profesoarei de istorie
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
Așa cum nu se poate trăi fără Uitare (Vergessen), nu se poate trăi nici fără Memorie (Erinnerung) scria unul din marii gânditori ai lumii moderne, Fr. Niezsche. Cunoașterea trecutului devenea, în considerațiile lui, condiție esențială pentru realizarea a ceea ce se înțelege prin Educație, iar aceasta, la rândul ei
Despre Educaţie, Memorie, Uitare…et quibusdam aliis.. [Corola-blog/BlogPost/93525_a_94817]
-
accent deosebit pe latura lui educativă, cultivând valorile dimensiunii identitare, apartenența românilor din Ardeal la conștiința națională. Tot ceea ce este cuprins în cele două lucrări acumulează valențe speciale de pildă și îndemn, înscriindu-se într-o exemplară etică a ne-uitării. Ele cultivă, în esență, tocmai fenomenul fragil și evanescent, astăzi aflat în gravă eclipsă, Memoria! În istoria românilor au fost, nu puține, momentele în care deținătorii puterii au instrumentat o concertată manipulare a Memoriei și a Uitării. Într-un memorabil
Despre Educaţie, Memorie, Uitare…et quibusdam aliis.. [Corola-blog/BlogPost/93525_a_94817]
-
etică a ne-uitării. Ele cultivă, în esență, tocmai fenomenul fragil și evanescent, astăzi aflat în gravă eclipsă, Memoria! În istoria românilor au fost, nu puține, momentele în care deținătorii puterii au instrumentat o concertată manipulare a Memoriei și a Uitării. Într-un memorabil eseu, Paul Ricoeur abordează problema „memoriei instrumenta lizate” subliniind că „... își găsește aici locul potrivit categoria weberiană a raționalității conform unui scop (Zweckrationalitätät) opusă celei de raționalitate conform unei valori (Wertraditionalität); la fel categoria folosită de Habermas
Despre Educaţie, Memorie, Uitare…et quibusdam aliis.. [Corola-blog/BlogPost/93525_a_94817]
-
scop (Zweckrationalitätät) opusă celei de raționalitate conform unei valori (Wertraditionalität); la fel categoria folosită de Habermas, și anume rațiune strategică opusă rațiunii comunicaționale. Pe acest plan se poate vorbi de abuzuri de memorie, care sunt în același timp abuzuri de uitare.” Ceea îl preocupă pe eseistul francez - și ne servește nouă în situația de față - este tocmai aspectul în care se produce întretăierea „...problematicii memoriei cu aceea a identității, atât colective cât și personale”. Și Paul Ricoeur amintește de teoriile în
Despre Educaţie, Memorie, Uitare…et quibusdam aliis.. [Corola-blog/BlogPost/93525_a_94817]
-
arunce în pierzanie valorile trecutului. Peste șaizeci (60 !) de muzee sunt în primejdie să dispară cu toate semnele trecerii noastre prin timp ca popor! Mai putem vorbi oare despre o evaluare a prezentului ca probă a Viitorului? Semnul fatal al Uitării, incultura, neputința „aleșilor noștri” de a pricepe și apăra valorile ființei românești ne așează sub anatema poetului: „...De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii/ Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și irozii....” Memoria, Educația, Învățământul rămân gravele noastre întrebări
Despre Educaţie, Memorie, Uitare…et quibusdam aliis.. [Corola-blog/BlogPost/93525_a_94817]
-
Unbildung) triumfătoare. Altfel spus la violența, grobianismul, mârlăniile și explozia analfabetismului în raport de care, la noi, nimeni nu se mai alarmează. Trecutul nu mai are loc în preocupările noastre căci, incontestabil, epoca pare tot mai dispusă să se abandoneze Uitării (Vergessen). Deloc întâmplător istoricul englez Tony Judt (profesor la New York University) își mărturisea surprinderea în fața insistenței perverse cu care contemporanii încearcă „..din răsputeri mai degrabă să uite decât să-și amintească.5” Iată așadar problemele la care a devenit imperios
Despre Educaţie, Memorie, Uitare…et quibusdam aliis.. [Corola-blog/BlogPost/93525_a_94817]
-
Judt (profesor la New York University) își mărturisea surprinderea în fața insistenței perverse cu care contemporanii încearcă „..din răsputeri mai degrabă să uite decât să-și amintească.5” Iată așadar problemele la care a devenit imperios necesar să reflectăm profund: Educația, Memoria, Uitarea! Dan Anghelescu / UZPR
Despre Educaţie, Memorie, Uitare…et quibusdam aliis.. [Corola-blog/BlogPost/93525_a_94817]
-
s-a pornit să dea Un ocol prin țară cu suita sa... Și-a cernut zăpada din cerul lumină Peste tot pământul îngerii să vină. A bătut din clopot ruga deșteptării, Tot ce-i rău și trist să mai dăm uitării În strana de veghe candela-i aprinsă Să ne întărim cu toți prin credință! În cămașa albă a îmbrăcat câmpia, Doar în amintire-i cântă ciocârlia Peste munții cărunți a trecut în grabă Brazii s-au pornit cu toți să
IARNA GRĂBITĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383179_a_384508]
-
nu te aud, mă doare vremea când te ascunzi în iarna viselor. Probabil că o să mă scurg spre izvorul tăcerii să nu mă mai tulbure cerbii de dor, colindând pădurea cu sania retragerilor în crângul inimii. Ma îngrop într-o uitare de sine. Să nu mă întrebi de unde răsare zâmbetul! (30 nov-1 dec 2015) Referință Bibliografică: Nelămurire / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1797, Anul V, 02 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Iulia Dragomir : Toate Drepturile Rezervate
NELĂMURIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383197_a_384526]
-
Acasa > Poeme > Emotie > INIMĂ DE MAMĂ Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1876 din 19 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Văl de uitare se așează pe toate. Într-un colț de odaie un păianjen își țese pânza cu spor. Nu pot să-l omor, să fac șapte păcate, mai bine în liniștea din mine cobor. O lacrimă mare stă să cadă din ochii
INIMĂ DE MAMĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383278_a_384607]
-
ca un gânditor original printr-o etică fenomenologică originală centrată pe figura Celuilalt și a alterității. Realizând mediul în care ne ducem traiul alături de ceilalți, adică într-o lume a singurătății și alienării, a indiferenței și egoismului, a prezentului dând uitării trecutul, Lévinas a propus deci, redescoperirea Celuilalt, a unei lumi fundamentate pe grijă și altruism. Unii au spus că Lévinas a făcut literatură în filozofie. Temele cărților sale sunt cele ale libertății în general, adevărului, dreptății, libertății de expresie, afectivității
EU ȘI CELĂLALT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383271_a_384600]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > LUNTREA Autor: Nastasica Popa Publicat în: Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016 Toate Articolele Autorului Luntrea Cantul iubirii tace-n uitare. Gândurile obosite curg Pe-o luntre, pe ape amare, S-ajungă în tainicul amurg. Iubirea valsează sihastra Pe marea ce-i dăruie viața, În vise pe-o geana albastră Ea cheamă din zare speranța. Iar vântul mângâie norii Și Luntrea
LUNTREA de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383297_a_384626]
-
mii de ani, a rămas păzit cu mai multă strășnicie decât toate comorile Pământului. Nu se mai știe cum a fost el aflat și de către cine, nu există o istorie oficială a Centrului, fiecare misiune, odată Încheiată, este Împinsă În uitare și se șterg toate urmele care ar putea oferi cel mai mic indiciu asupra detaliilor celor Întâmplate. Tot ce mai rămâne și se transmite peste ani sunt acele scurte istorisiri neutre și seci, de genul celei pe care ai citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
uniformă. Oamenii sunt incrustați În țesătura lui invizibilă - nu se mișcă nici Înainte, nici Înapoi. Ceea ce numim trecut este partea care s-a desfășurat și care se Întinde În urma noastră. Contururile sale se atenuează treptat, până la marginea firească de unde Începe uitarea. Sau istoria. Ceea ce numim viitor este partea Înfășurată a sulului - enigmatică și indescifrabilă, ca orice necunoscut. Evenimentele, faptele, Întâmplările nu aparțin oamenilor - ei sunt doar marionetele care intră În scenarii prestabilite, asumându-și volens-nolens roluri de asemenea aprioric concepute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
membrilor săi rămâne intactă. Clement al V-lea, suveranul Bisericii de la Roma, Își poate permite să respecte habotnic legea, fiindcă Sfântul Scaun se va clătina, cel mult, dar va rămâne În picioare, pe când tronul Franței se va prăbuși În pulberea uitării odată cu celelalte dinastii europene. Argumentele lui Guillaume de Nogaret Îl conving pe Filip cel Frumos. Sau poate doar Îi oferă impulsul de care mai avea nevoie pentru a se decide să treacă la aplicarea soluției radicale. Va sfida, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nici nu se joacă de-a doctor Jeckyll mister Hyde. Lozincă-ozincă, dar adevărată: nu se poate știință fără conștiință. Cel puțin nu În imaginarul meu hrănit cu mitologia - recunosc, romantică, și ce-i cu asta? - savantului bun, nobil, dedicat până la uitarea de sine fericirii și propășirii umanității, nicidecum a distrugerii ei. Or, ăștia de-aici... Mă mai intriga și Eveline cu comorile ei, mă deruta și tristețea gânditoare și tăcută a lui Roger Howard și, În general, așteptarea Încordată a tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de metri, nu existau peisaje care să atragă, și nimeni în afară de ei nu descoperise resturile vreunei culturi din trecut. Dar nu-și puteau închipui nici că îi căutau pe ei după atâția ani, când, probabil, trista lor poveste fusese dată uitării; de aceea, la un moment dat, nu se mai gândiră la avionetă și își reluară viața lor pașnică și într-un fel monotona lor existență. Până când, într-o după-amiază liniștită, la fel ca atâtea alte după-amiezi liniștite, un nor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Intru În drepturile lui. Îi ocup fotoliul. În bloc e liniște și beznă deplină. N-a mai venit nimeni să mă cheme. Coșmarul s-a sfîrșit. Întunericul nu este totdeauna semnul catastrofei, el poate fi și blînda, binefăcătoarea nevoie de uitare după Încetarea alarmei. Fără Îndoială că doamna Oprișan a scăpat. Vecinele s-au dovedit Încă o dată la Înălțime și eu nu eram firește atît de necesară cum mi-am Închipuit. M-a părăsit și frica. Aproape că-mi dă tîrcoale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și iute ca o floretă. În această biserică ochiul lui Dumnezeu nu te ocrotește, te ucide. Un lăcaș care adăpostește straturi de ciment, de nisip, de pietriș, nu poate fi decît un loc al morții, un loc unde memoria și uitarea se macină laolaltă pînă la confuzie. Pe la amiază, În fața acestei stranii biserici, se adună și azi, după datină, nuntașii. Convoaie Întregi se revarsă din ulițele Învecinate. În față, mirele țeapăn și mireasa frumoasă ca un crin de hîrtie, ținîndu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
senzația unei Învieri. Nimic nu este mai minunat decît să fii din nou la Început. Pe cine ați vrea să pedepsiți prin moartea dumneavoastră? Ar trebui să cred prea mult În sentimentele oamenilor, or, cum eu Însămi am cunoscut binefacerile uitării, această Întrebare mi se pare, În ce mă privește, fără noimă. Dacă, de pildă, nu vă este teamă să muriți, este pentru că acum viața vă este o povară sau dimpotrivă pentru că gustați din plin clipa de față? Cred că În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sensibile, Îmi pare rău că nu pot identifica stelele prin care am cutreierat cîndva - cred că cea mai dureroasă pierdere a omului este pierderea memoriei. CÎnd am fost izgoniți din paradis Dumnezeu ne-a pedepsit nu cu moartea, ci cu uitarea. Dar poate totuși există o eternă reîntoarcere. Alt pom lăudat, alt somn În care visezi ce nu mai ai - un fotoliu verde, un bărbat care-ți citește povești cu spioni, undeva, În cartierul după-amiezelor calme. Mi-ar fi plăcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În trup cum seuri de animale sacrificate dorm stratificate În carnea nouă a unui săpun, celule ale desfrîului, ale crimei, celule ale delațiunii și lașității, celule lacome, celule timide pecetluite În exilul lor ca și cînd ar fi fost date uitării, ca și cînd nu ți-ar fi aparținut niciodată, pînă cînd cineva aruncă o vorbă la Întîmplare despre un asemenea săpun și simți În clipa aceea că toate păcatele care te alcătuiesc Îți sînt restituite. Te regăsești intact și atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]