4,112 matches
-
păpușă adevărată. . . Fusese și Lina pe acolo chiar înaintea mea. . . ca medic. Lenora era culcată cu n ușoară indispoziție. Era o vizită specială. Cred că îi luase sânge. . O cunosc eu pe Lina. E ca lipitoarea. Când bea sânge, se umflă. Și Nory trecu 122 123 peste incident, povestind că acum Mika-Le umblă cu alte șantaje: Drăgănescu s-a trezit cu Adolful în chip de advocat ca să-1 previe că, legal, Mika-Le e fiică legitimă și deci are drepturi. . . - Advocați destui
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
au plecat, m-am uitat în oglindă și am spart-o. Îmi rămăsese o față vișiniu-buhăită, de constipat, și în gură îmi mai persista încă un gust metalic de stronțiu dat prin ceară... În scurt timp am observat că mă umflu cam doi centimetri pe oră... și mi-e o foame de înnebunesc! Am mâncat chiuveta și linoleumul. Am cerut un cuțit și, până s-ajung să tai din gratii, l-am înghițit pe nerăsuflate. Și foile astea lăsate pentru declarație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
17. care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos. 18. Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcîndu-și voia lui însuși printr-o smerenie și închinare la îngeri, amestecîndu-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mîndrie deșartă, prin gîndurile firii lui pămîntești, 19. și nu se ține strîns de Capul din care tot trupul, hrănit și bine închegat, cu ajutorul încheieturilor și legăturilor, își primește creșterea pe care i-o dă Dumnezeu. 20. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85075_a_85862]
-
bleazăr, dur ca stînca. La îndemnurile lui repetate, am căutat un exemplar în peștera Bătrînilor și i-am tradus cîteva extrase la întîmplare: "Masculii plesneau din ciocuri: - Înșfac hadașca în zbor și urc pîn' la nor!... Drept răspuns, femelele își umflau penele: - Iui, iui, iui! Hadașca mea, du-mă lîng-o stea!" sau: "I-am dat cu hadașca la venă și am scos primul hohot. Toți au urlat ca unul. - Așa, bravii mei hatelași! Am rîs și ne-am veselit pînă seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
foc pentru a-l face să ardă mai bine, apoi se face din nou frig și întuneric. Picăturile de apă îi cad pe frunte, apoi pe un obraz, pe limbă. Curând, apa se infiltrează neabătut, în șuvoaie. Perdelele ude se umflă și fâlfâie. Începe să bată vântul și, totuși, nu vine nimeni după ea. Nimeni nu i-a spus nici măcar ce se întâmplă. Fără tată, fără mamă, trebuie să-și poarte singură de grijă. Numai de-ar găsi puterea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
promisiunea. Ea susținea că nu are nici un unchi în Agra și că n-are nici un sens să se mărite, pentru că va muri curând. Moti Lal a lovit-o până a început să-l doară brațul. Când fața i s-a umflat de plâns și a început să i se miște un dinte, fata a fost de acord să plece, dar nu cu trenul. În cele din urmă, el a cedat. Și, cedând, a fost forțat să meargă pe jos timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca un cerc în jurul lui.“ — Doamne, salvează-mă! Pronunță corect! Din nou! Și astfel, se continuă recitarea versurilor; Pran începe, apoi se oprește, pentru că maiorul a ridicat vocea la el, începe din nou, fiind admonestat din nou, învățând treptat să umfle obrajii, să celebreze rostirea și în general să interpreteze versurile cât mai bine, cu toată puterea, cu ingeniozitate, cu pricepere, cu pasiune și simțire, fiecare vers fiind rostit cu mai multă convingere și putere, mult mai inspirat ca înainte, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ei. În noaptea asta știe că va fi fantastic. De prima mână. Ierburile îl fac să se exprime vocal. Nu prin cuvinte. Să urle pur și simplu. Descoperă că simte nevoia să ragă, răgete scoase din adâncul plămânilor, care-i umflă maxilarele și-i fac pieptul să răsune. Nu este normal. Cu toate astea, funcționează. Cu adevărat! Cu adevărat! Chiar funcționează! Apoi urmează un urlet final, un orgasm regal și fiecare picătură din el valorează aur. Din punct de vedere politic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ferate. Soldații englezi stau pe linia de tușă și-și trec o sticlă dintr-o mână în alta, încurajându-i pe anglo-indieni. — Haideți feroviarilor! Dați-i înainte! Omorâți-i pe ticăloșii ăia negri! Așa! Echipa de la căile ferate joacă tare, umflându-și pieptul cu mândrie. Bobby îi privește dezgustat. Suporterii i-ar fi părăsit imediat, dacă ar fi jucat cu o echipă de albi. Aceștia sunt corcituri în adevăratul sens al cuvântului, care dau din coadă, bucuroși de resturi. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se simte. Au o scurtă conversație, la sfârșitul căreia Jonathan rămâne convins că l-a judecat greșit. Este o persoană foarte decentă. Fluierând, își perie jacheta, strecurând cu grijă inelul de logodnă într-un buzunar interior. Micuța cutie pătrată îi umflă pieptul, așa c-o transferă în buzunarul din stânga. Se simte calm și proaspăt, gata pentru orice. Star îl așteaptă în holul hotelului, îmbrăcată cu o rochie de seară, gri, sclipitoare. Poartă brățările Fotse. Părul îi încadrează figura, făcând-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un coș cu figurine de lemn. Îi fac semn să plece și el se duce să-l deranjeze pe Bridgeman. — Doriți păpuși, domnule? Jonathan se uită la păpușile sculptate. Sunt englezi, mici coloni pictați în uniforme albe, cu topi-uri umflate pe cap. Trăsăturile lor par distanțate de chip, ochii, gurile și nasurile sunt ascuțite și supradimensionate. Aerul rigid le conferă calități hieratice formale. — Cât costă? Omul spune un preț. Jonathan negociază cu el și după câteva minute două din acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de a-și pierde răbdarea de tot, se aude o voce gravă din direcția camioanelor. — Hei! Hei! Albilor! Veniți încoace! De fapt, sunt doi bărbați acolo și chiar dacă Eino are părul blond spre alb, iar Martti negru, fețele le sunt umflate și pline de bășici din cauza arsurilor soarelui. Prenumele lor desfid orice regulă lingvistică; se află de o săptămână în acest haos și-și doresc mai mult ca orice să afle dacă englezii le-au adus pește. — Pește? întreabă profesorul. — Hering
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vrea să mă laud, n-aș fi nebun, căci aș spune adevărul; dar mă feresc, ca să n-aibă nimeni despre mine o părere mai înaltă decît ce vede în mine, sau ce aude de la mine. 7. Și, ca să nu mă umflu de mîndrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un țepuș în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, și să mă împiedice să mă îngîmf. 8. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
vinde codină în loc de grîu." 7. Domnul a jurat pe slava lui Iacov: Niciodată nu voi uita niciuna din faptele lor! 8. Nu se va cutremura țara din pricina acestor mișelii, și nu se vor jeli toți locuitorii ei? Nu se va umfla toată țara ca rîul, ridicîndu-se și coborîndu-se iarăși ca rîul Egiptului? 9. În ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi face să asfințească soarele la amiază, și voi întuneca pămîntul ziua în amiaza mare. 10. Vă voi preface sărbătorile în jale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
ta! — Te-ai dus singură? Eram trei rebeli mai zgomotoși: Ion Ghica, Maria Brătianu și cu mine. Mai erau și alții, dar noi păream cei mai periculoși. În presa românească au apărut ime diat articole în care antimanifestația noastră era umflată într-un fel nemaipomenit. Ce crezi că s-a scris? „Iliescu se plânge că nici în Franța n-are liniște. Val de arestări la Paris.“ Noi trei eram valul. — Unde v-au dus? — Năstase era la ambasadă și ne-a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
două fete își trimit neîndemânatic mingea răspunzând la telefoane adresându-și câte-un cuvânt la răstimpuri. Ploaia După zile caniculare, începe ploaia ... picături străvezii se scurg pe geamuri, ca niște lacrimi, cerul se învinețește și plouă, plouă perdelele s-au umflat, parcă se feresc de șiroaiele fierbinți, primii stropi sunt dulci ca laptele fiert, lalelele mai păstrează mult timp, după ce ploaia încetează, perle aurite pe florile arcuite ca niște cupe în care se îneacă cerul întreg și nopțile încețoșate de vise
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, și n-aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic. 4. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă, 5. nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mînie, nu se gîndește la rău, 6. nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, 7. acopere totul, crede totul, nădăjduiește totul, sufere totul. 8. Dragostea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
țin toată ziua și încep să putrezească. Tufele sunt bolnave, au pete maronii pe toată suprafața frunzelor. Peste tot sunt băltoace. Renunț să mă mai plimb pe afară după ce An-te-hai calcă pe un scorpion de apă. Călcâiul lui s-a umflat cât o ceapă. Petrec fiecare zi după aceeași rutină. Mă machiez și mă îmbrac dimineața, pentru ca apoi să dau totul jos seara. Îl aștept pe Majestatea Sa și nu fac nimic altceva. Sunetul greierilor devine din ce în ce mai trist în urechile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și nu un băiat. Nu aștept cu nerăbdare ceea ce o să urmeze, pentru că mă tem de numeroasele capcane care îmi vor fi întinse. E cât se poate de natural să fiu urâtă de celelalte concubine. Pe măsură ce burta mea începe să se umfle, îmi sporește teama. Mănânc foarte puțin de acum, pentru a micșora riscul de a fi otrăvită. Visez trupul fără blană al pisicii, care plutește în puț. An-te-hai mă avertizează să fiu atentă de fiecare dată când beau un castron de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
răsucește spre prințul Kung, ca și cum ar vrea să-l încolțească. N-ai încheiat târguri cu dușmanii noștri? Nu ți-au promis barbarii că atunci când vor pătrunde în Orașul Interzis, te vei alege cu și mai mult? Prințului Kung i se umflă venele de pe gât și sprâncenele i se încruntă, semănând, răsucite cum sunt, cu o rădăcină de ghimbir. Sare la Su Shun, dărâmându-l la pământ, și începe să-l lovească cu pumnii încleștați. Unde vă sunt manierele? strigă împăratul Hsien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a scăpat informația în mod accidental, Su Shun a negat totul și a anulat în secret complotul. Îmi acopăr obrajii cu pudră din belșug și apoi îmi pun rochia de doliu. Bag de seamă că fața lui Nuharoo s-a umflat. Pielea ei, de obicei strălucitoare, s-a făcut de un alb tern, fără viață. Lacrimile i-au trasat două linii șerpuite sub ochi. Suntem gata să ne întâlnim cu prințul Kung, dar aflăm că nu poate să treacă de eunucul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
noaptea aceea, când An-te-hai a venit la mine, l-am dat la o parte. Eram furioasă și dezgustată de mine însămi. An-te-hai s-a lovit peste față cu ambele mâini până când i-am ordonat să înceteze. Obrajii i s-au umflat ca niște chifle coapte. Nu putea suporta suferința mea, mi-a zis. Și a insistat să înțeleagă prin ce trec. I-a mulțumit Cerului că îl făcuse eunuc și a zis că viața sa era destinată pentru a-mi împărtăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fa, Dumnezeu nu bate cu ciomagul!” Cum toți se îmbătaseră, nimănui nu-i mai păsa acum de noi. Ca doi copii nevinovați, am pornit-o peste cîmp cu Ieduț de-a dreptul către gară. Plin de mușuroaie, șesul era mlăștinos. Umflat de sloiuri, un pîrîu se revărsase pe deasupra. Tîrziu după miezul nopții, cu pantalonii sunînd ca niște burlane înghețate, am ajuns la gară. Trecuse însă și ultimul tren. Între a petrece noaptea într-o sală de așteptare fără sobă, cu ușa
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de manevră pentru politicieni. Dă-le haleală, nu scaune în parlament. E specie fără tradiție, care o să dispară. Nu flutura unor dobitoace steagul. Orăscu călca cu pași de ostaș din regimentele de gardă. Verzui, raglanul său părea o pelerină aristocratic umflată de vînt; sclipea de parcă ar fi avut solzi. Dintr-un fund de gang, un individ se repezi deodată către noi. Smulgîndu-și basca de pe cap, i-o întinse lui Orăscu cu gest teatral și scrîșni răgușit: - Maestre, v-o las în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pînă atunci la ea. Îmi păru banală ca orice altă fată. Aveam o slăbiciune pentru blonde. Oxigenîndu-se, Patricia exagera această însușire. Coloarea aurie îi punea în valoare trăsăturile fugoase dar și transparența epidermei, în vreme ce un fel de dulceață avidă îi umfla buzele și sînii neastîmpărați. Ca o cascadă de izvor, trupul fetei părea unduitor. Pentru a-și admira pulpele, o inocență vinovată o făcea să-și răsucească capul la spate. Pe culoarul unde mișunau studenții, Patricia rezema în fiecare zi fereastra
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]