10,305 matches
-
și trecutul nazist, slăbiciunile mamei, ruptura de lumea rurală, hărțuirile Securității, exilul și scrisul. Oricât ar relua episoadele cunoscute, Herta Müller rămâne egală cu sine însăși, într-un dispozitiv glacial. Așa se face că niciodată nu utilizează caricaturalul, comicul sau umorul, pentru că ar însemna să abdice de la un fel de-a fi și să accepte o distanțare de trecut. „Când scrii, nu poate fi vorba de încredere, ci mai degrabă de onestitatea înșelăciunii”, spune ea în Orice cuvânt știe ceva despre
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
Thedrel și intitulat "Românii au decis soarta președintelui".Publicația îl prezintă pe Băsescu drept "un produs pur al culturii comuniste", citându-i afirmațiile dintr-o dezbatere electorală televizată de la alegerile prezidențiale din 2004, cu Adrian Năstase, când a admis "fără umor" acest lucru. " În vârstă de 60 de ani, președintele României a manifestat întotdeauna un apetit solid pentru putere. În 2004, la dezbaterea televizată cu Adrian Năstase, contracandidatul său de atunci la alegerile prezidențiale, acest vechi căpitan de marină a admis
Le Figaro despre Băsescu: "Impulsiv, cu gura mare, provocator, manevrist" () [Corola-journal/Journalistic/43272_a_44597]
-
lași patu’. Ți-am legat fașa asta de care să te prinzi și să te ridici. În șezut. Primu’ pas. Următorul... Ana: - Să-mi schimbi pampers-ul. Rareș: - Ai știut de la început că sunt eu. Ți-a rămas intact simțul umorului... de care era așa de mândru tata. Ana: - Oricine-ai fi, schimbă-mi-l... Rareș: - Mi-a lăsat fiica matale... număru’ femeii... Ana: - E liberă azi. Rareș: - Escroaca!... Ana: - E femeie de treabă. Rareș: - Soră-mea. Ana: - Amândoi sunteți la
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
în Tahiti de... același Bogdán László. Naratorul din Blazonul cu două lebede este personajul generic numit Autorul care, ajuns la vârsta de treizeci de ani, evocă diferite episoade din copilăria sa, ce coincide cu anii ’50. O sursă inepuizabilă de umor devine folosirea persoanei întâi plural (a naratorului din prezent) suprapusă peste imaginea copilului de cinci-șase ani prin ochii căruia sunt percepute frământările și transformările sociale ale anilor de „implementare” a comunismului de import. Flacăra chibritului relansează investigația. E seară, fumul
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
unei conștiințe ultragiate. E chinul omului care, știind desfigurarea României sub comunism, îi privește degradarea cu ochii celui care nu-și poate șterge din minte etalonul bunăstării nemțești. Și cum orice comparație îi insuflă exasperări, Neagu își răscumpără surescitarea prin umor. Sfătoșenia mucalită te izbește cam la fiecare conferință, de aici senzația că ai de-a face cu un spirit rasat, la care poanta e un debușeu menit a scădea tensiunea pe care teascul nemțesc o imprimă românilor profunzi. Și Neagu
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]
-
zodiacală pe care alții ar lua-o drept superstiție, ci fiindcă vine ca nuca în perete în logica conferinței, a cărei temă e pînă la urmă autorul Istoriei literaturii române de azi pe mîine. Al doilea parametru privește excesul de umor culminînd în poante care vin în discrepanță cu aerul, deseori sumbru, al întîmplărilor evocate. Drama nu e gluma în sine, ci nepotrivirea ei la psihologia evocării, cititorul trăind cu impresia că nici o faptă nu e pînă într-atît de rea ca să
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]
-
și a discursului postmodernist erau singurele posibilități de supraviețuire într-un exil prelungit, în Sfinți, vânturi și alte întâmplări citim o istorie atipică despre prigoana grecocatolicismului din nordvestul țării. Dumitru Radu Popa renunță la bună parte din arsenalul caricaturalului, la umor și erotism, suspendând, astfel, tema globalizării din romanele precedente. Locul îl ia istoria închisă în marginile temporalității absurde, unde urzeala irealității reclamă fascinația pentru eroii prinși în labirintul existențelor. Dumitru Radu Popa agreează stările labirintice, în care sunt îngrămădite nuclee
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
de plătit fostei soții, Cerasala, dar și băncilor. Într-un final, Tinel cere ajutorul celor trei fete care se ocupă de masaj - Bella, Mela și Stela, pentru a nu fi nevoit să părăsească locuința. De aici încep încurcăturile pline de umor și senzualitate. Instalatorul neîndemânatic (Octavian Strunilă) , “horoscopista” Mella (Doinita Oancea), femeia în casa (Mariana Liurca) - o basarabeanca dintr-o bucată, acestea sunt doar câteva dintre personajele care își intersectează existentele în casa profesorului. Serialul are și o componentă deloc de
Jurații de la Vocea României pleacă pe la alte televiziuni () [Corola-journal/Journalistic/42376_a_43701]
-
că la referendumul din 29 iulie au votat în localitățile de domiciliu militari aflați la Kandahar, în Afganistan, deținuți aflați în închisoare, precum și persoane decedate, Dan Șova a taxat-o, luni, la RFI: Această afirmație o privesc cu foarte mult umor! În ipoteza în care ceea ce spune procurorul-șef al DNA s-ar confirma, acestea reprezintă fapte individuale, care trebuie analizate în mod punctual, nu poți să le unești pe toate și să le pui în spatele cuiva, pentru simplul motiv că
Dan Șova: Nu pot să mă bazez pe ce spune procurorul-șef al DNA () [Corola-journal/Journalistic/42421_a_43746]
-
sunete și pornește în aventura salvării unor copii cu capacități suprasenzoriale, capabili să schimbe realitatea. Realismul magic al scriiturii aduce laolaltă oameni, haruri stranii, muzici, înțelepciuni sincretice, fără ca romanul să renunțe la densitatea și tensiunea acțiunii, nici la ironie și umor. Povestea urmărește aventurile clovnului Kasper Krone, învinuit de evaziune fiscală în Danemarca și amenințat cu deportarea în Spania. Dotat cu un auz suprasensibil, datorită căruia identifică oameni, lucruri și chiar timpul prin tonalitatea lor muzicală, Kasper devine nu doar violonist
Peter Høeg () [Corola-journal/Journalistic/4250_a_5575]
-
organizația AFDPR-Arad. La 14 septembrie 1994, am vizitat împreună închisoare de la Aiud. În tren sau prin curtea temniței, le ascultam poveștile extrase din experiența lor carcerală, pe care o evocau candid, netrăind frisonul camaraderiei, dar și momentele destinse, povestite cu umor. Eram doar unul dintre miile de elevi care urmăreau cu ochii încordați, uneori cu lacrimi în ochi, „Memorialul Durerii”, a povestit Neamțu și pe pagina pesonală de Facebook. El a explicat că la momenul respectiv era "înflăcărat de interviurile luciei
Mihai Neamţu povesteşte cum s-a desprins de ideile legionare () [Corola-journal/Journalistic/42605_a_43930]
-
George trecea drept un ciufut. Convins că e singurul liberal adevărat din țară, îi șfichiua pe unde îi prindea pe toți cei care aveau pretenția că sunt și ei liberali. În câteva rânduri, am constatat că nu era lipsit de umor, în felul în care francezii vorbesc de pince sans rire. Cu mulți ani în urmă, la „Zilele Călinescu” de la Onești, unde îl invitasem oarecum à contre coeur, de teamă să nu fie un fel de trouble-fête, a încântat pe toată lumea
Morții noștri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4262_a_5587]
-
Purvitis reprezentând la Bruxelles Letonia cu „Iarna”, tabloul lui magic. Iar scriitorii? Descopăr uimită o literatură puternică, un stil original, o forță neobișnuită în scrierile lor. De la povestirile lui Janis Ezerins, un autor mort la doar 33 de ani, cu umorul său negru, cu situațiile absurde ori grotești, dar cu un talent remarcabil, până la Eriks Adamsons, socotit a fi Alfred de Musset al literaturii letone. Surpriza deplină mi-o oferă însă literatura contemporană. Citesc în franceză un volum semnat de 7
LETONIA – cioburi de chihlimbar by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4274_a_5599]
-
a susținut că Victor Ponta ”consideră că pentru a guverna o țară înseamnă a discuta natura unui concubinaj politic. Se înșală amarnic dacă domnia sa crede că totul depinde de felul în care construiește coabitarea. Coabitarea nu este o problemă de umor, coabitarea nu trece prin intestine și nici prin glandă. Coabitarea este în primul rând necesară pentru binele unei țări. Dacă domnul Ponta consideră că nu poate coabita înseamnă că nu are minima creativitate politică de a înțelege că este în
MRU: Antonescu, un instigator politic, care desființează ideea de unitatea națiunii () [Corola-journal/Journalistic/42769_a_44094]
-
fără patimă. Este un bărbat singuratic, iar unica lui mândrie este să îl tratezi ca pe un om mândru dacă nu vrei să-ți pară rău că l-ai întâlnit vreodată. Vorbește așa cum vorbesc bărbații de vârsta lui - cu un umor aspru, cu un simț viu al grotescului, dezgust pentru prefăcătorie și dispreț pentru meschinărie. Povestea este, de fapt, descrierea aventurii acestui om în căutarea adevărului ascuns, și n-ar mai fi deloc aventură dacă nu i s-ar întâmpla unui
Iubitele lui Corto Maltese (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4283_a_5608]
-
romane: La capătul lumii și Memorialul Cetății. În toate, o artă surprinzător de matură a dozării - observația realistă se împletește cu fina disecție psihologică, verbul dibuiește liber în mulțimea interpretărilor posibile, ambiguitatea e exploatată ca trăsătură fundamentală a lumii vorbite, umorul subtil își alătură ironia discretă, autoironia e mereu conținută, iar morala cu iz ardelenesc se înfiripă de la sine printre rânduri. Viața se transformă într-o lectură capricioasă, cu reguli și încălcări de legi deopotrivă de expresive. Prozele pot fi citite
Proză pe teme date by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4285_a_5610]
-
culesul de melci prin spațiul mioritic, constituie un prim strat, anestezia după care rămâne o durere surdă, neînțeleasă, imprecisă. Scenariul semnat de Ionuț Teianu are o simplitate convingătoare, un echilibru pe care regizorul l-a urmat, și este remarcabil că umorul nu este nicio clipă grosier. Tudor Giurgiu nu a cedat tentației bășcăliei și a poantei scabroase, filmul nu are nici cea mai mică tușă de vulgaritate. Pe scurt, muncitorii unei întreprinderi falimentare sunt pe punctul de a fi disponibilizați, există
După melci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4295_a_5620]
-
în tonul unei muzici milităroase este de un comic uriaș, una dintre scenele cele mai reușite ale filmului într-un spirit caragialesc netrucat. Călătoria cu trenul, luarea cu asalt a clinicii, revolta maselor păgubite de ultima speranță, resemnarea într-un umor blajin, trist, pe pajiște, în fața Casei Poporului, toate aceste episoade fac parte dintr-o mizanscenă existențială care depășește cadrul comicului. Cercetate cu un ochi atent, personajele relevă mai mult decât o fațetă, reductibilă la grotesc ca formă de dezumanizare. Tudor
După melci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4295_a_5620]
-
lecție despre rasă, iar replica sa este sfâșietoare în umilința ei înjosită: „Dar ce, noi nu suntem oameni?” Ei bine, tocmai aceste replici, precum și cea care contestă evidența înscrisă în analizele medicale doar pentru că fiul său îi seamănă, gesturile mărunte, umorul trist și veselia regăsită în preajma catastrofei redau personajelor demnitatea umanului. Tudor Giurgiu scoate această umanitate dintr-un dublu clișeu, cel al filmului propagandistic unde clasa muncitoare întruchipa toate virtuțile preconizate ale omului nou, curaj, simț al sacrificiului, moralitate, tenacitate, idealism
După melci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4295_a_5620]
-
Cronicar O demisie morală Într-o revistă cândva plină de umor, un fost (nu e vina noastră) poet, convertit la publicistică, face (nu prima oară) speculații politice. Cică USR a invadat ICR: a se vedea numirea unor scriitori, membri ai USR, în diferite posturi la ICR. Ca și cum cineva ar fi cerut
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4297_a_5622]
-
capătul căruia nu-mi rămâne decît să mă rog. Aș vrea ca ultimele cărți pe care le scriu să fie cărți de rugăciune.” În același interviu, poetul se definește a fi un „melancolic”, bîntuit însă de o melancolie „plină de umor”, izvorîtă din propriile-i „umori”, ce „parazitează toată viziunea senină asupra existenței.” Din această juxtapunere de planuri iau naștere conflictele de care vorbea ceva mai sus autorul Negrului pe negru. „Natura mea, mai spune el, este extrem de înclinată spre voluptate
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
că, în felul ăsta, tânăra vrea să arunce în derizoriu drama, nu sugerează o posibilă interpretare de acest fel. Momentele în care se amuză și râd până la epuizare de oamenii care aud despre ceea ce i se întâmplă sunt de un umor surprinzător în miezul unei tematici atât de grave. Sau, după ce îi descrie pe ceilalți membri ai ședinței de psihoterapie de grup, în eterogenitatea lor, Soni formulează și concluzia: „Moartea ne face egali, indiferent dacă am fost buni sau răi, bogați
În sfârșit, un roman by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4301_a_5626]
-
urmele „Caravanei cinematografice”. Dincolo de tema comună (subversiunea veselă de la sat), metaliteratura e îmblânzită de comicul de situație și de caracterele extrem de vii. Inginerul Virgil Toderiță, profesoara Irina Dorcioaia, bibliotecara Patricia sau metodistul la Căminul Cultural Relu Mogâldea reprezintă - chiar fără umorul debordant al lui Groșan - pete de culoare în cenușiul umanității comuniste. Remarcabile sunt, în schimb, fragmentele de proză foarte scurtă din Până la capătul liniei. Scriitorul renunță aici nu doar la imboldul metaliterar, ci și la orice mistificare ficțională. Simple decupaje
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
adevărat o continuare ar fi „Cartea milionarului”, în rest „vasta producție literară este moartă, plină de clișee, inutilă, sămănătoristă, tradiționalistă, de necitit....” - V. Leac.), iar altele oneste și inteligente: „Probabil mi-ar plăcea să dau peste... o carte plină de umor și tragism, țicnită și totuși profund umană, implicată, dar și experimentală. În orice caz, ceva ce nu pare căznit, profund la modul forțat, dar nici zeflemea culturalizată. Până la urmă, acesta e pariul imposibil al literaturii mari: să producă povești fabuloase
Revista revistelor by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4456_a_5781]
-
contextul. Un portret de această factură i-l face lui Dumitru Popescu, observat cu atenție de Niculae Gheran în diversele împrejurări în care a avut de-a face cu enigmaticul, în multe privințe, despot cultural. Să cităm câte ceva: „Lipsit de umor, nu era în stare să se distanțeze de prostia oficializată. Când, ulterior, va deveni ministrul Culturii, va elimina din personal pe toți ce apucaseră să-l vadă într-o postură liberalistă (...). Pe cât de dur cu subordonații săi, marele Mitică era
Despre o lume apusă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4457_a_5782]