1,962 matches
-
din mine simte că în acest spațiu se petrec lucruri ce-l depășesc, dar pe care trebuie să le respecte. Ce primenitoare sînt cele cîteva clipe în compania personajului care face (și nu clevetește) și, evident, nu-i singurul în urbe, în țară! 2 iulie Mi se strecoară, în ușă, o invitație: vernisaj la... Baia turcească. Șocul noutății provine nu atît din faptul că expune una din tinerele de robust, i-aș spune bărbătesc talent, Zamfira Bârzu, impusă în ultimii ani
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Pam, pam. 5 mai La Veneția, birjar! Așa trebuie să fi sunat (către scapetul de pe capra trăsurii) comanda ieșeanului cu țilindru și ghetre, doritor să ajungă în mahalaua smîrcoasă a tîrgului, botezată... Veneția. Ehe, ce vremuri! Acu? Ies, flamboiat, în urbe, să spun că formidabil! plec la Veneția. Chiar la Veneția. Aaa, la Veneția, îmi zice unu', am fost. Mai dau un colț și altu-mi silabisește sotto voce o, am fost de trei ori. Trec pe cel'lalt trotuar și alt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Care persoană, de altfel, știe că deschizînd o expoziție acolo, în trena recent consumatei Bienale, în lumina acelui de aur Quattrocento venețian, știind deci că nu produce o gaură în cerul lui Botticelli, speră (generos-naiv) să ducă ceva din aerul urbei d-aici, inconfundabil și el. Implicații și... implicațiile: Departamentul de Artă Contemporană al Ministerului Culturii, Institutul de Studii și Cercetări Umaniste de la Veneția (gazda vernisajului), apoi lista înnebunitoare a "subsidiarelor": viza italiană, avionul, tipografia, notariatul, transportul lucrărilor (cu stresant-aferentele evaluări
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de la un capăt la altul, e marcat progresiv de implantarea din ce în ce mai densă a unor bizarerii arhitecturale, scăpate, cum se vede, de sub orice supraveghere prospectivă. E ca și cum perimetrele tuciuriu bălțate de la Ciurea s-ar insinua agresiv încoace, amenințînd cu sufocarea nobila urbe. O stopare? Slabe nădejdi. 21 septembrie Nu e dezerțiune (cum ar spune, amuzat, amicul neolog), o dezertare lașă de la înfruntările acestui început de toamnă electorală, ci o irepresibilă dorință de altceva, de ceva care să mă mențină în limitele unei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să convingă prin greața (oarecum sartriană), lehamitea lor întărîtată. Și asta unde? Într-o metropolă europeană, ce-i drept cu destin tragic, megalopolis încercînd însă îndîrjit-nemțește să recupereze istorie și să redevină ce-a fost. Deci nu într-o pricăjită urbe de la marginea continentului, în stare, într-adevăr, să-ți inducă maladivă blazare, ci în această așezare de legendă civilizatoare. Chiar dacă una încă dramatică, după căderea Zidului. E ca și cum, la marele oraș al lumii ar trebui să privim cu ochii deformați
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prin Monitorul urmărindu-se mai ales matrapazlîcurile "înaltei societăți" locale întru înălțarea infatuatelor ei vile ni se înlesnește, prin fotografie și comentariu avizat, perceperea mascaradei țopist-molipsitoare a "viloaielor" răsărite ca ciupercile (și pe secetă) în orizonturile și așa năclăite ale urbei (cîndva florentine). Dar totul după cîte ne dăm seama se consumă într-o senină neutralitate din partea instituțiilor menite să monitorizeze, autorizat și eficient, arhitectura și urbanistica unui oraș de prestigiul Iașilor. Infestat de turnuri și turnulețe. Mergea, seară de seară
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
subțiri sau mai puțin subțiri ale cîrcotașilor. Interni sau internaționali.) Nu-l văzusem niciodată la Filarmonică. Brusc, a început să vină la concertul de vineri seara. Cu o îndîrjire egală voluntarismului său zgomotos și vizibil, atît de bine cunoscut în urbea în care juca un rol. Nu unul oarecare. Așezarea în fotoliu era, și ea, un mic spectacol demonstrativ. Menit să atragă atenția. Rictusul extatic din timpul audiției augmenta impresia. Știam însă că totul nu va ține mult. Jucîndu-mă cîndva parșiv
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de-afară. Ei bine, zilnic, pe la prînzul pîrjolit, se consumă aici una din cele mai ingenui reprezentații. Numai dacă o luăm, firește, în sine, fără conotații năstrușnice, precum cele la îndemîna oricărui condeier, fie el și prozator oarecum notoriu al urbei, cu rubricuță obscură într-un jurnal bahluian obscur, care știe una și bună: să dea în dușmanul poporului, cel care suge sîngele etc. etc. Havuzul. Aurolacii. Scenă demnă de pensonul voluptosului Frans Hals, care ferită de "interpretări", de fanatele clișee
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și sfîrîitul mașinilor pe cleiosul carosabil, și harțagul tarabelor, și mătăniile în sfintele ziduri, și pana inspiraților poeți, și pensula lafeldeinspirațilorpictori, și politicalele, și pocalele, și poalele. Că numai o profesionistă respirație bouche à bouche ar mai fi putut aduce urbea la condiția ei de mîndră capitală a Moldovei. Atît de, iată, hipnotizată letal de veneticul ăsta cu aer hușchit-crunt-cărunt. Treptat însă, totul reîncepu să miște. În debit de Bahlui, dar să miște. Și cei ce, la patru ace partinice, îl
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Caracal se zbat să readucă la viață un prestigios teatru național local de care, sincer să fiu, nu auzisem (încă). Bravo lor! Dacă vor reuși (și, sigur, vor reuși), atunci alt viitor spiritual le surîde celor 40 691 (!) locuitori ai urbei haiducului Iancu Jianu. Dacă... universitatea din Mahmudia e doar o subțirică glumă de cap insolat, nu la fel de glumeață e, să zicem, pomenirea Universității din Constanța, nu? Altă pălărie. Deși... Megalomania lui Pingelică se transferase democrat partinic și sectorului universitar, revenindu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mănăstirii 12 pârgari, cu scopul de a o apăra de jafuri și de atacuri, sau se întăresc vechile danii, sau se restabilesc hotarele mănăstirii, care mereu erau contestate de diferiți boieri ori de alți megieși ai mănăstirii. Poziționarea limitrofă față de urbea Iașului, precum și statutul de mănăstire de călugărițe, credem că au fost cauze care au determinat această prezență mai redusă în viața publică a cetății, fapt care explică și sărăcia documentelor referitoare la mănăstire. De asemenea, nu este cunoscută nici o informație
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Sacră din Roma (prima de acest gen între cele două instituții), cu titlul Contribuția Ordinului Franciscan în muzica europeană și Francesco Maria Zuccari. Actual fratele franciscan își continuă munca de cercetare la Institutul Teologic Franciscan din Roman, împărtășind semenilor din urbea mușatină și nu numai, din pasiunea sa pentru muzică, alături de formația corală Schola cantorum mușatină, al cărui fondator este, cu rostul „de a înălța mintea și sufletul omului către acea dimensiune transcendentală, unde creatura se întâlnește cu Creatorul”. Lucrarea de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
de instituție. Acesta a dotat-o cu proprietăți și două locuințe, dintre care una era așezată lângă San Pietro iar cealaltă lângă Patriarchium Lateranense. Membrii scholei trăiau viața în comun, asemenea călugărilor, având drept finalitate asigurarea serviciului muzical religios în urbe. În scurt timp, schola romana a atins un înalt grad de prosperitate și de importanță. Este suficient să menționăm că o bună parte dintre papii secolelor VII și VIII provin din ea, iar membrii ei au fost deseori trimiși de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
În O zi solemnă, în schimb, printr-un neașteptat dar categoric "etc." este "sucit gâtul" unei ample descrieri a cadrului natural, într-un stil ce pastișează o manieră detestabilă de a scrie: Mizilul!... Așezată la poalele Tohanilor, celebre podgorii, această urbe o grădină se răsfață cu multă cochetărie pe o pajiște plană, asupra căreia bate soarele în plin de cum răsare și până apune, iarna și vara. Rar se găsește o panoramă așa de plăcută și de luminată: la miazănoapte, trâmba podgoriilor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Coriolan Drăgănescu (Tempora) sau Nicu Ionescu (Autoritate), și nimeni nu e revoltat în fața demagogiei lui Cațavencu, pe nimeni nu miră că dușmanii de ieri devin peste noapte aliați, sau că senilul dar machiavelicul Dandanache va deveni reprezentantul în parlament al urbei X, etc. Astfel de situații absurde sunt frecvente la Caragiale, dar ele țin, demonstrabil, de inconsistența și absurditatea realității exterioare pe care o oglindește, chiar dacă nu întotdeauna cu fidelitate. Pe de altă parte, deși coloratura spațio-temporală dă relief lumii caragialiene
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
inițiatice, vinul și muzica dezlănțuiau pasiuni vinovate. Autoritățile se temeau de ravagiile produse de această pietate îndoielnică. Represiunea a fost nemiloasă. La Roma și în toată Italia, arestările se numărau cu miile. Titus Livius povestește în De la întemeierea Romei (Ab Urbe condita libri) că execuțiile bărbaților și ale femeilor erau mai numeroase decât încarcerările. Teroarea domnea, așa cum arată o tăbliță de bronz descoperită în Calabria în secolul al XVII-lea. Aceasta amintește de decizia senatorilor: sărbătorirea lui Bachus fără consimțământul lor
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
1897, Brăila - 16.III.1986, București), poet, traducător și bibliograf. Este fiul Coraliei-Alexandrina (n. Pavlu) și al lui Heraclie Ralli, funcționar, poet de expresie franceză, cu două plachete tipărite la Brăila în 1885 și 1886. După terminarea școlii primare în urbea natală, R. a urmat ciclul secundar la liceele „Sf. Gheorghe” și „Gh. Lazăr” din București, trecându-și bacalaureatul în 1916. Se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie din același oraș, absolvită abia în 1921, după război, la care a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289124_a_290453]
-
un copil firav sau solid? Duc automat mîna la burtă. Deocamdată mi se pare destul de mic, dar cine poate ști? Poate că ar trebui să le cumpăr pe amîndouă, doar așa, ca să fiu sigură. Uite costumul de schi, „Baby in Urbe“! Pe stativul din fața mea apare o mînă cu manichiura proaspăt făcută, care Înșfacă iute un costum din petice, atîrnat pe un umeraș șic negru. — De cînd caut unul din ăsta! — Și eu! zic automat și Înhaț ultimul costumaș rămas. — Știi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ultimul costumaș rămas. — Știi că, la Harrods, e o listă de așteptare de șase luni pentru ele? Posesoarea mîinii e o fată blondă cu o burtă uriașă și o bluză turcoaz petrecută, stretch. — O, Doamne, au toată gama „Baby in Urbe“. Începe să Îndese hăinuțe de bebe În coșul alb de nuiele. — Și uite! Au și pantofi Piglet. Trebuie neapărat să le iau fetelor mele. N-am auzit În viața mea de „Baby in Urbe“. Și nici de pantofi Piglet. Cum
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Doamne, au toată gama „Baby in Urbe“. Începe să Îndese hăinuțe de bebe În coșul alb de nuiele. — Și uite! Au și pantofi Piglet. Trebuie neapărat să le iau fetelor mele. N-am auzit În viața mea de „Baby in Urbe“. Și nici de pantofi Piglet. Cum e posibil să am atîtea lacune? Cum se poate să nu fi auzit de nici una dintre mărcile astea? Trec În revistă veșmintele minuscule cu ușoară panică. Nu știu ce se poartă și ce nu. N-am
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
sînt brodate, moștenite de la generațiile anterioare și cîrpite de servitoarea de-o viață a mamei ei, iar copiii dorm În pătuțuri antice de stejar, În reședința aristocratică a familiei. Înșfac două perechi de pantofiori Piglet, mai multe combinezoane „Baby in Urbe“ și o pereche de Jellie Wellies, ca să știu o treabă. Apoi zăresc cea mai dulcică rochiță roz din lume. Are nasturi În culorile curcubeului, chiloței asortați și ciorăpei minusculi. Îți vine s-o mănînci. Dar dacă o să am un băiat
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
votat mereu la fel. Mie Ion Rațiu mi-a mers, de la început, la inimă și nu mi-e rușine să recunosc, după 17 ani, că eram profund convins că va și câștiga alegerile din 1990. Deși, în Piața Unirii din urbea noastră, oamenii rupeau afișele cu Rațiu și spărgeau baloanele cu numele său, deși am încercat cu prietenul Vasile Lupu să-i organizăm o întâlnire cu alegătorii la Iași tentativă eșuată deoarece mașina cu al nostru candidat nu a mai putut
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Președinție numai ieșind din Convenție, pentru că între timp Emil Constantinescu devenise candidatul acesteia fără nici un dubiu, Corneliu Coposu sprijinindu-l chiar la președinția Convenției. Așa s-a aliat cu Dinu Patriciu care, venind la Iași, a invitat doi jurnaliști din urbea noastră la masă: pe Ovidiu Șimonca și pe mine, ambii de la același ziar "Monitorul"/"Ziarul de Iași". Ne-a făcut amândurora o impresie bună. Mai ales că și masa a fost îmbelșugată... Era însoțit de alți lideri tineri, dintre care
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
la care măcar sunt și eu o particică de patron, iar de la ora 22 noaptea, vreo două ore, răsfoiesc vreo cinci-șase ziare centrale și toate localele care au ediție electronică, pentru a mă lămuri și eu ce se petrece în urbe, în țară, în lume. Pentru lume, mă mai uit și pe site-urile unor publicații străine, pentru problemele integrării și ale UE în general, pe www.euractiv.ro. Bun, sigur că nu toată presa e tabloidă, că mai arată a
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
spre zenit în detrimentul limbii latine. Pentru Alexandria expansiunea arabă i-a fost fatală. Incendiile din 390 și mai ales cel din 641 al Califului Omar, i-au pus capăt nu numai vestitei biblioteci, întru îndurerarea întregii lumi, dar și a urbei, care nu a mai putut renaște cultural din propria cenușă. Medicina din Alexandria, prin magiștrii ei, a venit în Bizanț. Discipolii i-au urmat pe profesori. Toți au păstrat în memoria lor nume ca: Zenon din Cipru, dascăl al lui
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]