3,641 matches
-
care unele pot fi moștenite din latină, fiindcă există în mai multe limbi romanice). În română, vână apare în peste șaptezeci de sensuri și expresii; este greu de spus în care dintre acestea continuă sensurile din latină. Venă, sinonimul lui vână împrumutat din lat. vena, fr. veine, nu beneficiază de aceeași bogăție semantică. Statutul său de cuvânt împrumutat rezultă atât din forma cuvântului, care îl păstrează pe e netrecut la â, cât și din faptul că are sens specializat. În terminologia
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
discursul său de recepție la Academia Română. (a) apuca și mare Unele dintre cuvintele păstrate exclusiv în română au suferit schimbări semantice față de etimonul lor latin. Verbul românesc (a) apuca este considerat de mulți ca fiind continuatorul lat. aucu pare „a vâna păsări (cu ajutorul capcanelor)“, iar adjectivul mare ca evoluție, de origine expresivă, a lat. mas, maris „mascul“, printr-o posibilă echivalare a ideii de virilitate cu cea de mărime, în situația în care adjectivul românesc ar fi fost folosit inițial în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
este opus de Cantemir cuvântului italian caccia „vânătoare”. Italiana are și ea pe venagione „vânătoare” (Vezi fr. venaisin „carne de vânat”), notat însă ca învechit. Sursa este dată de lat. venor, aris, atus sum, ari „a veni din urmă, a vâna, a urmări vânatul”, după venio „a veni”. Pentru caccia, explicat prin lat. captus „acțiunea de a prinde, apucare” și capio (’άπτω) „a apuca, a prinde, a înșfăca” (DEI), româna nu are, aparent, o formă corespondentă. Este însă firesc a raporta
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
imperiului „grecesc” din timpul lui Alexandru Macedon, pe locul unde era poziționată Dardania stă scris Dolopia (A se vedea, prin metateză, Rodopi, munți din sud-vestul Bulgariei), iar dolopii ca populație sunt menționați din Tesalia până în Epir. Cf. vgr. δολός „a vâna, a prinde”, lat. dolus (δολος) „capcană”, cu aceeași rădăcinălov prefixată cu do-, ca și rom. dulău. Io, pronume personal pentru eu, folosit în documentele domnești: Io, Mircea Voievod, era dedus de Cantemir de la Ioan, presupusul domn al tuturor românilor la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
hotărât să aducă de la o prietenă un motănel și o pisicuță. Motănelul era cu pete în trei culori: alb, portocaliu și negru. Bunicuța știa că aceste pisicuțe în trei culori sunt cele mai harnice, istețe și foarte abile (pricepute) la vânat șoricei. Așa a și fost. Și ca să nu despartă frățiorii între ei, a luat-o astfel și pe pisicuță care era obișnuită, în două culori, alb și portocaliu, dar care era foarte drăguță. Mai era și simpatică, pentru că avea pe
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
simpatică și nostimă. Îi pusese numele Pisa. I-a adus acasă în curte, îi hrănea, i-a dus la doctorul veterinar ca să le facă tratamentele obișnuite. Erau tare jucăuși și veseli, toată curtea și casa era a lor, începând să vâneze pentru că a început să simtă pe unde apăreau șoricei. Motănelul era tare aventuros, băgăcios, energic, fiind cel care acționa primul în orice împrejurare. Pisicuța, sora lui, era întotdeauna după el. Într-una din zile, după vreo două luni de când i-
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
trăsăturilor psihologice, noțiunilor abstracte, stimulând identificarea cu personajele, "visarea cu ochii deschiși" și "jubilația imaginarului" (apropiindu-se, prin urmare, de universul ludic).766 Eroul reprezintă valorile societății care îl produce, el corespunde unor necesități diverse (dacă în anii '50 Superman vâna comuniști, în anii '70 ia partea activiștilor pacifiști și ecologiști împotriva sistemului juridic corupt), și face întotdeauna ceea ce trebuie, deși nu ne explicăm cum de știe de fiecare dată ce trebuie făcut. Super-eroii sunt permanent reinventați (fiecare generație a avut
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
footnote Moruzi, Alexandru, Domn în Tara Moldovei (1792-1797; 1802-1806). footnote>măi, pe vremea lui Moruzi... He, he, ce vânători făcem noi pe-atunci măi... ci vânători! mai mult pentru sine, murmurând. „...- Măi, Fa... Fanachi, parcă așa îți zâci! Când mai vânăm, măi, un „lopătar“, ha, ci zâci? și boierul îi zâmbi cu gura mult lărgită, și ou ochiul acela adânc, cenușiu și lăcrimos, bătându-l pe umăr cu mâna, de-l trecură pe bietul țăran toți fiorii. - Păi,.. păi, să vânăm
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vânăm, măi, un „lopătar“, ha, ci zâci? și boierul îi zâmbi cu gura mult lărgită, și ou ochiul acela adânc, cenușiu și lăcrimos, bătându-l pe umăr cu mâna, de-l trecură pe bietul țăran toți fiorii. - Păi,.. păi, să vânăm, Coani Griguță... să vânăm. Când vrei mata.. când vrei mata, Cuconi Griguță! , se pripi fostul hăitaș, să-i facă pe plac bietului om „bicisnic la minte“. „-...Când vrei mata, boierule, când vrei... repetă bătrânul... „-...Uite, măi Fa... Fanachi, parc‟așa
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ha, ci zâci? și boierul îi zâmbi cu gura mult lărgită, și ou ochiul acela adânc, cenușiu și lăcrimos, bătându-l pe umăr cu mâna, de-l trecură pe bietul țăran toți fiorii. - Păi,.. păi, să vânăm, Coani Griguță... să vânăm. Când vrei mata.. când vrei mata, Cuconi Griguță! , se pripi fostul hăitaș, să-i facă pe plac bietului om „bicisnic la minte“. „-...Când vrei mata, boierule, când vrei... repetă bătrânul... „-...Uite, măi Fa... Fanachi, parc‟așa îț‟ zâci! Am o
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ruina de om din fața lui, altădată bărbat falnic și vânător strașnic, cum rar a mai văzut. ... Fanachi, țăran înțelept și isteț, îi făcea pe plac boierului, deși, de când ei se știau pe lume, n-au auzit ca cineva să fi vânat un Cerb lopătar<footnote Cerb lopătar, specie de mamifer rumegător din familia cervidee, cu coarne mari și ramificate și lățite în formă de lopeți. Anuca, fata pădurarului footnote>. El era doar legendă... Lopătarul, după ce s-a rărit, a dispărut din
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
prindea vremea. Nici n-ai clipit a doua oară, și el într-un salt lung, lung, a dispărut în inima codrului, ca o vedenie. Te frecai la ochi, întrebându-te... „Oare, chiar a fost?“ și totuși, nefericitul moșier... dorea să vâneze un lopătar. Când se uita la tine, bărbos, îndoit de șale, sprijinit în toiag, doar din ochiul adânc, cenușiu și lăcrimos, țâșnea ca o suliță, o privire vie care te pătrundea neîndurat, te făcea să-l asculți și să-l
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
trupul Gheorghe TESCU 158 mare și vânjos se destinse. Și, iarăși,cu o sforțare enormă, căscă larg gura, vrând parcă să recheme viața în adâncul mădularelor lui, de unde plecase zvâcnit, fără întoarcere. Când moșierul deschise ochii, Anton trăgea cuțitul, de vânat mistreți, din țeasta lupului, chiar dintre ochi, și-l șterse de sânge în zăpadă. Apoi, fără să scoată o vorbă, slobozi câteva gloanțe în văzduh, înfiorând codrii și văile până în îndepărtatele zări. Și, cu un glas care, parcă, nu era
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Au urcat coastele cu mestecaniș ce închideau pe laturi valea... Au mai zăbovit o vreme în zmeuriș, și au pândit.. Când... de după un copac, apăru o namilă mițoasa, strânsă peste mijloc într-un chimir negru îmbumbat cu ținte argintii. Anton, vânat de manie, îi puse mâna pe umăr și cu degetul la gură îi șuiera la ureche: - Moș‟ Chifu, ia-ți capcana și șterge‟o! ai înțeles? Și-i aruncă o privire care‟l încremeni. Dacă o dată te mai prind, te
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și o răbdare a sălbăticiunilor, o răbdare încapățanată, neobosită, stăruitoare ca viața însăși, datorită căreia păianjenul așteaptă ore întregi nemișcat în mreaja lui, șarpele zace încolăcit, iar jderul stă la pândă în ascunzișul lui; această răbdare caracterizează ființele care-și vânează singure hrana. ...Suru se avânta în pădure, fără zgomot... încetini pasul, atent la fiecare mișcare. Într-o poiană, un lup înalt, șezând pe coadă, cu botul țintea cerul... Așezat pe labele dinapoi, ridică botul și începu să urle. Era un
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să dea o mână de ajutor. Bernard Hickley, care era la conducerea administrației financiare, o întrebase dacă avusese vreodată în vedere o slujbă de contabil, după ce Darcey reuși în numai cincisprezece minute să găsească o greșeală pe care el o vânase o zi întreagă. — Nicidecum, îi răspunse ea cu tărie. —Dar ai descoperit greșeala aia. Și eu am întors calculele pe toate părțile. Pentru că tu verificai pe calculator, îi spuse. Și greșeala era în cifrele inițiale, nu în cele care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nevoie să economisească bani călătorind mai ieftin. De fapt, pur și simplu nu era nevoie să economisească bani! Nu toată lumea gândea ca ea - era conștientă de lucrul ăsta. Existau oameni în Pueblo Bravo care, deși erau putred de bogați, tot vânau pe site-urile de internet cele mai avantajoase oferte din oraș și se lăudau când economiseau vreo câțiva dolari pe aparatura lor nouă de bucătărie sau pe ultimul accesoriu vestimentar. Fusese o perioadă, desigur, când Nieve, ca tot omul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
aducere aminte o altă seară îmi murmură iubirea prin glasul tău iar enoh și gabriel (înainte de ultima rugăciune) îi povestesc lui dumnezeu despre toate acestea 07 iunie 2011 Noaptea în care am crezut că luna va muri mergeam pe trotuar vânat de propria umbră am văzut un felinar era strâmb se înfipsese în inima lunii mi s-a părut că rana sângera peste calea lactee noaptea aceea avea un aer ciudat nu era frică nici lehamite nici măcar indiferență poate că așa
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
gemea într-un dans ireal, Anemică stare și criză profundă, Din mine creștea un semnal, ca o undă, Pe valuri abstracte, în tropot de cal. Și mugetul mării lovea în destin, Ca ultimul clopot al erei învinse, Iar eu te vânam printre vorbe nestinse Și lumea întreagă sosea la festin. Din toate, doar tu rămâneai peste timp, Spre tine mergeam, cavaler iluzoriu, Făcusem cu moartea un pact provizoriu, Iar lama ființei tăia-n anotimp. În spatele meu fulgerau năluciri, Un hohot isteric
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Prescris de concerne străine. Mai spune-mi că timpul zâmbește Atunci când ne taie-n bucăți Prin zvonuri și prejudecăți, Iar noi lăcrimăm, omenește. Mai spune-mi să urlu la lună, Să fiu iarăși lup păcălit, Primește-mă-n prag, cherchelit, Vânat de beția nebună. Mai spune-mi de dor și iluzii, Declară-mi iubire, constant, Prin tine alerg, agasant, Plantând în tot trupul confuzii. Mai spune-mi că suntem romantici Cum nimeni nu este acum, Iar eu mă voi naște din
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
meserie! se miră băiatul. Uăi, Mihai, ei n-au nevoie de tineri străini, care să le fure meșteșugul! Eu nu știu meserie? rosti amenințător tânărul, sumețindu-și mânecile cămășii albe de borangic. Eu care socot lemnele scoase din pădure, încalic harmasari, vânez mistreți? Astea-s lucruri de noi știute, băiete, hai mai bine să dau și eu amarul de grâu și să ne întoarcem acasă! Bine zici, bade, cum m-am gândit că eu voi sta închis într-o dugheană sau atelier
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pare că acest rol și l-a asumat adevărata autoritate a lumii, cea spirituală, după cum se spune, și multe se adeveresc în ceea ce spun oamenii, cei care au atacat atunci mănăstirea au sfârșit în chinuri groaznice, fie în închisori, fie vânați la rând cu partizanii fără drept de judecată și imaginația populară n-are limite în a crea poveștile teribile ce-i pedepsesc pe acești tâlhari, n-are rost acum să ți le destăinui, altundeva vreau să ajung, și eu aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ar trebui să i se întâmple unei femei de treizeci și unu de ani cu o ipotecă la activ. Nu ar fi trebuit oare să fi trecut peste asta? Pentru a opri evenimentele din a curge după bunul lor plac, vâna slujbe cu pasiune și se făcea disponibilă pentru orice era cu putință. Nu, nu știa să arunce cu lasoul, recunoscuse la interviul pentru ferma din Mullingar - ea crezuse de fapt că postul disponibil era unul administrativ -, dar era dispusă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
echipă începu fără să-mi dau seama și tocmai reluarea tam-tamului legat de meciul Blanchard-Bleichert a fost cea care mi-a dat această veste. Mă întorceam de la o tură lungă petrecută la un radar rutier instalat pe Bunker Hill, unde vânasem vitezomani. Completasem un întreg chitanțier cu amenzi, iar creierul îmi era amorțit după opt ore de supraveghere a intersecției dintre 2nd Street și Beaudry. Cum treceam prin sala de ședințe de la Centrală și printre o mulțime de polițiști care așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dosarul curat, dar au aflat că tatăl meu este un nenorocit de subversiv. M-au silit să-i torn pe Sammy și pe Ashidas, iar Sammy a murit la Manzanar. Știu că te-ai înscris în Bund de sanchi, ca să vânezi pizde, însă ar fi trebuit să ai mai multă minte, fiindcă eu n-am avut. Am deschis ochii, dar mi-au rămas uscați. Tata avea o privire goală. Am slăbit strânsoarea și i-am spus: — N-ai putut să stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]