KorAP: Find »[drukola/base=vârî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...77 78 79 ...142 >

3,550 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

Și putem folosi franceza cînd călătorim. — Mda, se poate, dar ai nevoie de latină pentru universitate. O sonerie electrică sună strident, și pe treptele de la intrare apăru un ins gras și chel, îmbrăcat într-o haină neagră. Rămase cu mîinile vîrîte în buzunarele pantalonilor și cu picioarele depărtate, contemplîndu-și nasturii de la vestă, în timp ce elevii mai mari se grăbiră să se încoloneze în fața intrărilor. Unul sau două dintre rînduri continuau să se foiască și să șușotească; omul îi privi cu severitate și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
să mă însor cu ea. Ce rost mai are să tot dorești, să tot dorești, să tot dorești. — Să nu crezi c-o să-ți rezolvi problemele însurîndu-te cu ea. — De ce nu? — Să te cuplezi cu cineva nu înseamnă doar s-o vîri și s-o agiți. Trebuie s-o chitești astfel încît atunci cînd tu o-mpingi mai tare, să fie pregătită. Dacă nu faci asta bine, e se-nfurie și-o dezamăgești. Trebuie să exersezi mult ca să-ți iasă ca lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
pentru că ne place la modul egoist și inutil? Școala primară, liceul, universitatea, toate ne mănîncă primii douăzeci de ani din viață numărați pe muchie, și pentru a trece în anul următor, trebuie să trecem un examen. Facem totul ca să ne vîrîm sub pielea examinatorului, niciodată de plăcere. Singura plăcere pe care ne-o permit este anticiparea: „O să fie mai bine după examen“. E o minciună. Niciodată nu-i mai bine după examen. Ai zice că iubirea e altceva. O, nu. Trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ochi și organe de pipăit multiple, toate săpînd înverșunate găuri, depunîndu-și ouăle, împroșcînd veninuri spre plante și unele spre celălalte. în decăderea grădinii, vedea ceva asemănător cu propriile lui fantezii maligne. își trase convulsiv celălalt pantof, se dezbrăcă și se vîrî în pat. Domnișoara Maclaglan îi aduse o sticlă cu apă fierbinte și-l întrebă dacă dorea să citească vreo carte anume. El zise că nu, că avea cărțile lui. Ruth îi aduse masa pe o tavă. Mîncă, apoi se întinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
doar ca pedeapsă? Pedeapsă pentru ce? în seara aceea, domnișoara Maclaglan chemă un doctor. Acesta intră în camera lui Thaw și se așeză lîngă pat - nu tocmai între două vîrste, cu o mustață neagră și un cap pătrățos, într-atît de vîrît între umeri încît părea că nu și-l poate mișca independent de corp. îi luă lui Thaw pulsul și temperatura, îl întrebă de cînd era în starea asta și mormăi cu gravitate. Domnișoara Maclaglan aduse o cratiță cu apă fierbinte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
artă și le-am spus că-ți dau voie să te înscrii. — Mulțumesc, a zis Thaw, și plecă din cameră. Peste o clipă, domnul Thaw intră la el, în dormitorul din față, și-l găsi îngenuncheat lîngă pat cu fața vîrîtă în cuvertură. Gemete reținute veneau dinspre fața lui înfofolită, iar spatele i se zgîlțîia spasmodic. Ce s-a întîmplat, Duncan? întrebă domnul Thaw contrariat. Nu vrei să mergi la școala de artă? Nu ești bucuros? — Da. Foarte bucuros. Atunci, de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
soare. Păsările cîntau în desișurile verzi de deasupra. Coulter vorbea despre slujbă. — La început, nu părea așa de rău, din pricina noutății. Era altceva decît școala, te plăteau și te simțeai bărbat. Știi și tu, să te trezești și să te vîri în haine la șapte, să tragi prima pipă din ziua aia în timp ce maică-ta îți prăjește micul dejun, apoi s-o apuci spre tramvai cu pachețelul de sendvișuri, să stai în salopetă cu alți muncitori înghesuindu-te la poartă, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
vînt de toamnă. Toate acestea rămăseseră pentru că aminteau mai puțin de doamna Thaw decît ar fi făcut-o îndepărtarea lor totală. în prima zi de cursuri la școala de artă se trezi în mireasma dulceagă ce emanase odată din cadavrul vîrît în sicriul de pe covorul din fața șemineului. îi luase două-trei săptămîni să dispară, dar el îl regăsea cînd intra pe neașteptate în încăpere, deși era conștient că acum era mai mult ca sigur ceva fantomatic și subiectiv. Printr-o despicătură a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
prea pari sigur. — Sînt obosit. Ai cumpărat multe materiale? — O planșetă, un dosar, hîrtie pentru cartușe, o riglă cu margine metalică. Mi-au... mi-au fost furate. — Sfinte Dumnezeule! Cum? Cum? Thaw îi spuse cum. — Și cît au costat? Thaw vîrî o mînă în buzunar și scoase o chitanță mototolită. — Aproape o liră. — Aproape o liră? Aproape o liră? Cît au costat? — Cincisprezece șilingi. Domnul Thaw îl privi dezgustat, apoi spuse: — N-are importanță. Mai ia o serie mîine și trece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
aștepta ca bunurile furate să fie înlocuite și plătite cu cincisprezece șilingi, așa că, pentru a nu se da de gol, trebuia să economisească trei lire minus cincisprezece șilingi înmulțit cu doi. îi veni ideea că, dacă ar avea o cheiță vîrîtă în tîmplă și ar putea muri întorcînd-o, ar răsuci-o chiar în clipa aceea. A doua zi se trezi la ora șapte, se duse la școală pe jos pentru a economisi banii de bilete și la prînz mîncă o plăcintă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
unei biserici mizere vizavi de o jardinieră, în care căpățînile pătate cu funingine a trei conopide pitice se ridicau deasupra unui smoc de bălării. La ultimul palier, Drummond deschise o ușă vopsită într-un galben viu îlacătul era spart), își vîrî capul înăuntru și strigă: — Mamă! Peste o clipă zise: Hai, Duncan, intră. Trebuie să fiu precaut dacă maică-mea e acasă. Dacă nu-i place de cineva, e în stare să se ducă în camera ei și să ardă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
dulap. Thaw se aplecă să-l ajute, dar Drummond îi zise: — Lasă-mă pe mine, Duncan. Dacă o să le muți tu, n-o să mai știu de unde să le iau. Cînd ușa dulapului putu fi deschisă treizeci de centimetri, Drummond își vîrî brațul în crăpătură și extrase pe rînd: un țilindru, un coif roman, o pălărie colonială, o pălărie de vînătoare, toce universitare și coifuri indiene din pene, toate cu etichete pe care scria că aparțin Agenției Acme de închiriat Costume. — Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
puse țilindrul, un frac și ghetre. își decupă un plastron strălucitor, un guler și butoni dintr-un carton lucios, apoi le fixă cu bolduri și lipici, apoi luă dintr-un sertar o pereche de colți din cauciuc verde și-i vîrî atent între dinți și buza superioară. Se dădu pe obraji cu unsoare verde și, aruncînd priviri sfidătoare, întrebă abia mișcîndu-și gura: — Dracula? — O, da, spuse Thaw aprobator. Drummond își vîrî colții de cauciuc în buzunar și zise: — Ce vrei să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
sertar o pereche de colți din cauciuc verde și-i vîrî atent între dinți și buza superioară. Se dădu pe obraji cu unsoare verde și, aruncînd priviri sfidătoare, întrebă abia mișcîndu-și gura: — Dracula? — O, da, spuse Thaw aprobator. Drummond își vîrî colții de cauciuc în buzunar și zise: — Ce vrei să fii? — O vrăjitoare. Dar cred c-o să mă rezum la ținuta de universitar. își puse toca. Nu ajunge, spuse Drummond. Du-te acolo. Dădu la o parte un manechin de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
dăruit de un vecin al cărui fiu crescuse și-i rămăsese mic. Thaw își înfuriase mama spunînd că n-o să-l poarte niciodată pentru că era genul de costum purtat de afaceriști sau de gansterii americani. în seara asta îl îmbrăcă, vîrî o batistă albă și curată în buzunarul de la piept și o porni spre casa lui Marjory, cumpărînd o cutie de bomboane de ciocolată în drum. în autobuz, inima îi bătea cu putere, iar genunchii îi tremurau, dar cînd intră în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Era cu scene de dragoste care îl făceau foarte conștient de prezența lui Marjory alături de el. Se aplecă spre ea, dar ea stătea atît de dreaptă și privea cu atîta strășnicie înainte că, descurajat, scoase bomboanele de ciocolată și-i vîrî resemnat în gură cîte una la intervale regulate. După terminarea filmului, la cafenelele din preajmă se formaseră cozi afară, așa că se urcară în autobuzul spre casă. Stătură pe platforma de sus, iar el îi urmări trăsăturile pure ale feței și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
de vlagă, pe lîngă faptul că i se făcuse frig. Sărutul nu avea nimic din ceea ce aflase; nimic din cărți, filme sau bîrfe. Unde-i era hiba? Era vina lui sau a lui Marjory? Oare avea importanță? Ajunse acasă, se vîrî în pat și adormi. Stătea pe terenul de golf din Alexandra Park, nu mult după ivirea zorilor, ascultînd o ciocîrlie cîntînd în aerul cenușiu de sus. Cîntul se opri și cadavrul păsării se prăbuși în iarba de la picioarele lui. Coborî

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
cumperi ceva bun pentru micul dejun. Duncan și eu ne pregătim de culcare. Thaw și Drummond intrară într-o cameră cu o canapea desfăcută în mijloc. își scoaseră hainele și rămaseră în chiloți și maieu, își traseră șosetele și se vîrîră sub păturile aspre. O auziră pe Janet întorcîndu-se și făcînd ceva în bucătărie, apoi intră cu trei farfurii cu pere înăbușite și frișcă. Mîncă la marginea patului, iar cînd Thaw și Drummond se întinseră, se înfășură într-o haină kaki

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
lui ar fi lezată de apa rece. Deși se împotrivi, domnul Thaw umplu cada și-l ajută pe Thaw să ajungă la marginea ei. Thaw lăsă pijamaua să cadă, puse un picior în apă și respiră anevoie. După o vreme, vîrî și celălalt picior, și cu un efort spasmodic, se lăsă într-un genunchi. — Grăbește-te, Duncan. Intră cu totul! spuse domnul Thaw și făcu gestul de a-l împinge. Nu! urlă Thaw, și peste cinci minute, reuși să stea întins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
întunecată. E gol, total vizibil și reprezentat convențional ca un bărbat viguros între două vîrste. — Are o expresie oarecum alarmantă. — Aș putea s-o îmblînzesc. Marți este facerea spațiului. Firmamentul desparte apele de deasupra de apele de desubt. Dumnezeu merge vîrît pînă la brîu în apele de jos și ridică un cer ca un de cort deasupra capului. Cortul este invadat de lumină. Miercuri, apele de jos se retrag și pămîntul apare în mijloc, înveșmîntat în iarbă, flori, ierburi și copaci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
mult timp la ea și prea aproape. Acum părea chiar mai proastă decît o văzuse cu ochiul liber. Aruncă oglinda peste strane și strigă: Nu-i nimic frumos! Nu-i nimic frumos! Nu-i nimic decît foamea! încercă să-și vîre toate buricele degetelor în gură, apoi coborî și luă bucata cea mai mare de oglindă dintre rîndurile stranei și alergă în jur să surprindă un nou unghi al lucrării. încercase să realizeze o armonie de albastru, cafeniu și auriu, înviorate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
verde țipător. încercase să pună corpurile în profunzimea unei lumini tandre, să-și împartă spațiul cu nori, dealuri, plante și ființe, dar spațiul lui abia dacă avea adîncimea de trei centimetri, iar oamenii erau zdrobiți acolo ca și cum ar fi fost vîrîți într-un dulap strîmt. Pictura lui murală arăta ca o capcană de șoarece poleită, produsă de imaginația unei fecioare nevrotice. Zvîrli bucata de oglindă în sanctuar. — Asta nu-i artă, strigă el, coborîndu-și capul și scărpinîndu-se cu violență. Nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
din strada în care fusese fostul lui atelier. Urcă destul de greu scara. — Nu te simți bine, nu-i așa? îl întrebă femeia. — Puțin cam obosit. O fereastră cu sticlă mată de lîngă ușă avea o gaură neagră triunghiulară. Ea își vîrî mîna prin gaură și scoase o cheie. Deschise ușa, apoi o închise cu grijă și-i șopti lui Thaw să meargă în liniște. îl conduse apoi prin întuneric pe o scară îngustă, care scîrțîia, deschise o altă ușă, o închise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
crezi. Nu-i contagioasă și nici infectată. Scoase trei lire din buzunarul din spate și le puse pe masă. — Pentru ce? Timpul acordat. — Ia-i înapoi. El se holbă la bani fără să se miște. Ea-i luă și-i vîrî într-un buzunar al hainei lui. Thaw se ridică și-și trase haina. Ea îl conduse pînă jos. El o luă încet pe străduțe dosnice, spre casa lui Drummond, deschise ușa cu lacătul spart și se furișă într-o încăpere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
recepție, le spune că nu-i e foame și că se va duce direct la culcare. Ei îi urează noapte bună. Hotelul e imens și rămîne surprins cînd vede cît de mică e camera lui. Nu poate respira, dar se vîră în pat, ia două pastile în formă de glonț și se cufundă imediat în somn. A doua zi dimineață aude vag, de două sau trei ori, pe cineva bătînd în ușă și zorindu-l, dar se scoală în cele din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]