3,613 matches
-
scânteieri de soare Mângâie pământul ca-ntr-un dans de flori, În cristale albe puse la-ntâmplare Voalul ei - mătasea primelor ninsori. Trena mult prea lungă, pare infinită, Trupul ei - ofranda celui așteptat, Frumusețea-i mută și desăvârșită A cuprins văzduhul, l-a îngenunchiat. Cine este mire? Cine-o fi alesul? Fulgii în balans trag cerul de funii, Într-un ritm sălbatic, sfidând universul, Parcă-s fluturi albi prinși în dansul lunii. C-un arcuș de gheață, vântul în surdină, Din
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
cununie.Rochia brodată-n scânteieri de soareMângâie pământul ca-ntr-un dans de flori, În cristale albe puse la-ntâmplareVoalul ei - mătasea primelor ninsori.Trena mult prea lungă, pare infinită,Trupul ei - ofranda celui așteptat,Frumusețea-i mută și desăvârșităA cuprins văzduhul, l-a îngenunchiat.Cine este mire? Cine-o fi alesul?Fulgii în balans trag cerul de funii, Într-un ritm sălbatic, sfidând universul,Parcă-s fluturi albi prinși în dansul lunii.C-un arcuș de gheață, vântul în surdină,Din
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
mângâierePrin hârțoagele preapline. Nu uitați că nepăsareaE păcatul ce ucide,Lașitatea și sfidareaPorți spre viață vor închide.Haideți, de schimbați macazul... XXVI. ÎNDURARE, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1662 din 20 iulie 2015. Dă-ne, Doamne, ploaie, Curață văzduhul, Strânge-n funii grele Arșița și vântul, Varsă apă vie Pe câmpia stearpă Și întreg pământul Spală-l și-l adapă. Fă să-i încolțească Iar în pântec rodul, Lacrima-Ți cerească Va curma prohodul Florilor ce-n taină Pleacă
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
nedespletite. Slobozește cerul Fă-l să strângă-n brațe Tot ce încă este Cu miros de viață, Iartă-mi stăruința De-a cerși-ndurare, Dar sfârșim de sete-n Drumul din hotare. Citește mai mult Dă-ne, Doamne, ploaie,Curață văzduhul,Strânge-n funii greleArșița și vântul,Varsă apă viePe câmpia stearpăși întreg pământulSpală-l și-l adapă.Fă să-i încolțeascăIar în pântec rodul,Lacrima-Ți cereascăVa curma prohodul Florilor ce-n tainăPleacă nenuntiteși corole-n doliuMor nedespletite.Slobozește cerulFă
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
iar. Cel mai adesea, un singur izvor se varsă în mai multe fântânițe și rar, mai multe izvoare într-o singură fântâniță. Aceasta-i substanța și natura autenticului. Cândva, (vă amintiți?!), o voce ca un vuiet cânta vântului, încredințându-i văzduhul lui sufletesc spre a-l duce văzduhului de sub cer. Ca sol al artistului, acolo unde se cercetează întocmirea lumii, unde se îndreaptă aspirația umană, unde încep și sfârșesc lucrările stihiilor, ca și ale binelui, unde-i mijlocul timpului, șina pe
SERGIU CIOIU. ROMÂNIA DIN CONŞTIINŢA ARTISTULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377753_a_379082]
-
se varsă în mai multe fântânițe și rar, mai multe izvoare într-o singură fântâniță. Aceasta-i substanța și natura autenticului. Cândva, (vă amintiți?!), o voce ca un vuiet cânta vântului, încredințându-i văzduhul lui sufletesc spre a-l duce văzduhului de sub cer. Ca sol al artistului, acolo unde se cercetează întocmirea lumii, unde se îndreaptă aspirația umană, unde încep și sfârșesc lucrările stihiilor, ca și ale binelui, unde-i mijlocul timpului, șina pe care trece în iureș acceleratul anilor, unde
SERGIU CIOIU. ROMÂNIA DIN CONŞTIINŢA ARTISTULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377753_a_379082]
-
imputări pleacă pe vânt în vuietul melodiei dinlăuntrul sufletului omenesc înlăuntrul conștiinței cosmice, cu acest cântec. Frumos, elegant, inteligent cântec! După cum, în taina stâncii de sub care țâșnește izvorul susură porunca „pleacă la fântână!”, în „Cântecul vântului” vuiește sufletul stigând către văzduh, „vin la tine!”. Taine lăuntrice și taine cosmice îl strigă pe om și în taine lăuntrice există ființa sa. Iar idealul uman se crede spre dreptate doar liber ca vântul. Ca vântul din glasul lui Sergiu Cioiu. El, acest ideal
SERGIU CIOIU. ROMÂNIA DIN CONŞTIINŢA ARTISTULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377753_a_379082]
-
divinitate să-ți fie tatăl, o divinitate să-ți fie învățătorul...", iar cel ce respectă pe învățătorul său cîștigă lumea cerească veșnică: "Prin respectul față de mama sa, discipolul cîștigă lumea aceasta pămîntească; prin respectul față de tatăl său, lumea de mijloc (văzduhul); prin necontenita atenție față de învățătorul său spiritual, lumea cerească a lui Brahma" (cf. TH. SIMENSCHY, Tradiția învățăturii în patria lui Găndhi, București, "Cartea Românească", Cunoștințe Folositoare, Serie A, N. 70, p. 7). E o datorie pentru discipolul virtuos a nu
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
hazardul (uitarea servietei) și existența misterului (grădina). În momentul în care intră pe poartă, este întâmpinat de o fată oacheșă, apoi de o babă, care pare a-l reprezenta pe miticul Charon, cerând, conform credinței noastră populară, banul, la vamile văzduhului; aceasta nu se grăbește, motivând: „Avem timp. Nu e nici trei... “; un alt fapt straniu este că: „iar a stat ceasul“, ea este de fapt, asemenea lui Suren Bose, un stăpân al timpului și al spațiului. Prin intrarea la țigănci
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
a se lupta cu ignoranța și cu corupțiunea stăpânitorilor săi, cu acea lipsă de caracter și de patriotism, triste și neînvinse rămășițe ale epocei fanarioților cari nu pot fi nici șterse nici înlăturate prin miile de fraze democratico-politice cari întunecă văzduhul și mințile; în Austro-Ungaria cel puțin, întru cât s-atinge de sferele învățătorești și clerice, caracterul e mai intact, dar aci se opun alte greutăți: ici tendențe de maghiarizare, colo de germanizare, toate zădarnice, după a noastră părere, dar toate
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
substantivele: elev; copac; apă; pasăre; floare. 4. Alcătuiți enunțuri cu substantivele de mai sus, însoțite de adjective potrivite. 5. Găsiți substantive pentru adjectivele: roșu; mic; curajos; harnic; verde. Adjectivele stau atât înaintea, cât și după substantivul pe care îl însoțesc: „văzduhul sur”, „covor alb”, „munți înalți”, „întinsa pădure”, „multicolore flori”, „bogată și frumoasă țară”. copil trist cuminte frumos mic bun isteț alintat vesel mare Adjectivul se potrivește în număr cu substantivul pe care îl însoțește. 6. Realizați acordul adjectivelor cu substantivele
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
înfășurat În hainele de sînge-ale lui Lúvah și purtînd toate suferințele-i; Așa cum strălucește soarele jos pe pămîntu-nvăluit în ceață, la fel era și Viziunea. Dar noapte de porfira și stacojie dimineață și zi de aur coborînd Prin limpedele schimbător văzduh dezvăluiră cîmpuri verzi prin 360 Norii schimbători, ca niște paradisuri desfăcute în întins, Cu-orașe și cu sate și temple, corturi, turme de-oi, izlazuri Unde copiii lumilor elementare în armonie locuiesc. Nu mult timp locuiesc în armonie, viața le
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cel al Lucrării, îl văzură, Și-al sau Cuvînt îl auziră: "Împărțiți-vă, voi, cete, după rang53. Să construim Sălaș pentru al cerului iubit în groaznicul adînc: 25 Să construim Găoacea Lumii-n jurul Stîncii Albionului". Cetele Cerului zburară prin văzduh cîntînd și către Urizen strigînd. Unii-așezară nicovala, alții războiul de țesut îl înălțară, alții-ntocmiră Plugul și cu grapa și-alcătuiră hamurile de argint și fildeș, Compasul cel de aur54, cvadrantul 55, riglă și balanța. 30 Cuptoarele le înălțară, si
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-n canale 68 Tăiate de plugul vremurilor 69 ținut într-a lui Urizen aprigă mîna 120 În multe vai, căci Taurii lui Lúvah trăgeau Plugul. Palizi și tremurînd de groază, înspăimîntați Copiii Omului Statura pe Pămîntul infinit 70 și în văzduh văzură-aceste viziuni, În ape și-n țarina dedesubt; strigară unii către alții, " Cum, sîntem groaze unii altora? Haideți, O fraților, pentru ce fost-a oare 125 Pămîntu-acesta larg în toate zările întins? nu pentru că jivini să îl colinde". Dar mulți
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lacrimile Mele. 5 De ce oftează Domnul meu? au nu sînt aștrii dimineții Fiii tăi supuși? Nu-și pleacă ei la glasul tău strălucitoare capetele? și la porunca ta Nu zboară în lăcașurile lor și-ntorc lumină lor spre tine? Nemuritoarele Văzduhuri ale tale sînt; acolo ești văzut în slavă Înconjurat de veșnic schimbătoarele Fiice-ale Luminii.107 10 [În armonie șezi, căci Dumnezeu te-a pus stăpîn pe toate.] De ce vrei viitorul să-l privești, întunecînd ce-i bucurie-acum?" Ea se opri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ai lui Tharmas? Mînie, Mînie din sînu-mi nicicînd nu se va stinge: vînturi și ape de durere Mistuind totul, pînă la capăt mistuind. Sfîrșitu-s-au Iubirea și Speranța". 205 Fiindcă-n clipa-aceasta din Enion nimic nu mai rămase în groaznicul văzduh, Doar un glas veșnic jeluindu-se-n Stihii. Acolo unde Enion, oarbă și de ani încovoiata, rătăcea, Ahania rătăcește-acum: Ea rătăcește pe Veci temîndu-se că nu cumva să cadă în nedeslușire 118, Căci luminoșii-i ochi privesc Abisul. Și uneori
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Tharmas, Mergi, Reclădește Universu-acesta sub revoltata mea putere, Un Univers al Morții și al Decăderii. Amăgitoare gíngașe chipuri de Om Să țeasă mîinile lui Enitharmon peste lumea mea de ape; 30 Reînnoiește-aceste ruinate suflete de Oameni prin Pămînt, Mare, Văzduh și Vîlvătaie 121, Spre a se risipi în nesfîrșit dezmăț, reînnoiește pe cei ce îi voi pierde. Poate că Enion din nou va lua vreo iluzorie înfățișare mică Să-mi ușureze chinurile inimii și să redea lui Tharmas de liniște
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se prefăcură rîurile noastre, săpînd prin peșteri uriașe De sînge închegat, luptînd ca să fim izbăviți din lanțuri. Ea se lupta-n zadar; dar nu la fel Urthona se luptă; fiindcă eu, țîșnind, 105 Albastră umbră,-ntunecoasă, groaznică, ieșit-am în văzduh din Nările Lui Enion ce răsuflau, de Enitharmon despărțit. Urlat-am de durere. Și te-am privit cum putrezeai pe Stînci. Din mila am plutit deasupră-ți; și străjuit-am leșu-ți groaznic Din fața Vulturilor Mîncători de Stîrv 124 ai afunzimii; și-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu zgomote 160 De roți și de copite ale căilor, si Trîmbițe, Corni, Goarne. Los îngrozit privi ruinele lui Urizen jos dedesubt, Grozavnic Haos pentru ochii săi, nemăsurata Moarte fără chip Învîrtejind în sus fărmate stînci în înălțimi în groaznicul văzduh, Unduind totul dedesubt în Volburi de fluid topit. 165 Atuncea Los cu-nfricoșate mîini prinse Cuptoarele lui Urizen Căzute în Ruină: Enormă lucrare, din nou el le zidi, Truda de Veacuri în Întunecime și în războiul lui Tharmas; Și Los
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
aerul de plumb. Însă duiosul fluier, flautul, violă, armóniul, harfa și chimvalul, Si sonul dulce-al vocilor de-argint alínă așternutul cel trudit 25 Al lui Enitharmon; dar vaierele ei îneacă harfele nemuritoare. Tare și mai tare via muzică peste văzduh plutește, Slabă și mai slabă lumina zilei asfințește; și rotile învîrtitoarei bezne Porniră în solemne revoluții. Pămîntul, de durere frînt, zbătîndu-se, Se leagănă încoace și încolo și plînse-amar la geamătul lui Enithármon. 30 Și totuși fíravele harfe și glasuri de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
instrumente de cîntat și peisaje de-ncîntare? Au unde-s ele, cuprinse de cumplit prăpăd sub aste rămășițe? Și dacă,-n Veci căzînd, mă odihnesc pe-ntunecatul sîn Al vînturilor și al apelor, sau de acolo cad într-un Neant unde văzduh 220 Nu este, în jos căzînd prin nesfîrșire-n veci de veci, Puterile îmi pierd, slăbit cu fiece rotire, pînă cînd moartea Puterile-mi închide; apoi sămînță-n vastul pîntec al întunecimii Uitat în beznă locuiesc; gîndindu-se la mine cu tristețe, Giganticele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dorinței, nici dorurile de-a trăi, Căci viața dragă-i e lui Los nenorocitul; înaripatele lui chinuri 205 Primit-au glas ce strígă rîvnitor, să poată ca să sada noaptea pe stîncile puștii Și pliscurile să-și ascută și să adulmece văzduhul, si revărsarea zorilor să o privească Și să țipe pîn' ce, simțind mirosurile sîngelui, isi întind áripile ciolănoase Și străpung vînturile aidoma unor săgeți trase de cete ale Sorții". Astfel în noapte Los se vaită, neauzit de Enitharmon. 210 Căci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Veșnică, decît să-și nimicească 485 Rodul Grijii și al Indurării lor. Năluca lui Urthona fost-a mîngîiata; Dar Tharmas cel mai mult se bucură sperînd că Enion va reveni, Căci el zări noi chipuri de Femei născute înainte pe văzduh Care teșeau moi valuri de matase drept acoperămînt în dulce tranșă fermecata, Mortale, si nu că Enitharmon, far' un val acoperitor. 490 Întîi nepieritoru-i spirit trase Spectrul lui Urizen departe Afar' din rîndurile războirii, în două împărțindu-l, Si chipul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
visare îmi pluti. Mers-am să caut pașii Enionei în grădini, si umbrele mă-nconjurară Și într-o lume-a apei și-a durerii închisu-m-au cînd Enion statu naintea-mi Tremurînd aidoma cu-o umbră, ca o ceață, ca văzduhul. Și a plecat, și-aicea singur port război cu întunericul și moartea. 240 Glasul ți-aud, dar chipul nu ți-l văd; tu, toata desfătarea, Viața, vă arătați și-apoi pieriți, batjocorindu-mă cu umbre-ale speranței mincinoase. Uitat-ai că
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Plutește în înalt cu áripi frînte, privind cu Lacom Ochi Pînă ce Omul părăsi-va-un trup ce stricăciunii e supus; ea, flămînda, cum geme îl aude, 520 Și-acuma vajnicele-i gheare și le-înfige-n stîncă ascuțită, Și-acum greul văzduh cu uriașele-i arípi îl bate. Alături zace Leul mort, și-n pîntecele sale viermi La moartea-i se-ospătează pînă ce totu-i devorat de moartea cea universală, Si calul palid e-n căutarea iazului care culcuș să-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]