3,569 matches
-
Duhul Sfânt. Să se rușineze dar cei care caută să pătrundă cu mintea lor nașterea cea de sus a Fiului! Dacă nimeni nu poate explica nașterea aceasta în timp din Fecioară, naștere cu nenumărați martori, prezisă cu atâția ani înainte, văzută și pipăită, cât de mare trebuie să fie nebunia acelora care iscodesc și încearcă să pătrundă cu mintea nașterea cea nespusă a Fiului din Tatăl? Nici arhanghelul Gavriil, nici Matei n-au putut sa spună ceva mai mult, ci atât
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
prin parte se-nțelege totul, fiindcă printr-un singur om se arată tot neamul omenesc”. (Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Despre Întruparea Domnului, Cartea a VI-a, cap. XXIII, 3-4, în PSB, vol. 57, p. 853-854) „... A murit în chip văzut, pe cruce, pentru ca nimeni să nu poată spune că s-a sustras de bunăvoie de la privirea oamenilor și că s-a arătat apoi mort, dar fără să fi murit de fapt, apărând din nou atunci când a vrut, și istorisind mai
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
morții...” „Știți că vine ziua judecății, ca un cuptor care arde (Mal. 4, 1); și se vor topi unele ceruri (Is. 34, 4) și tot pământul ca plumbul topit în foc; și atunci se vor arăta faptele cele ascunse și văzute ale oamenilor”. (Sf. Clement Romanul, Omilie, numită a doua Epistolă către Corinteni, cap. XVI, în PSB, vol. 1, p. 120) „Domnul va judeca lumea cu nepărtinire (1 Pt. 1, 17). Fiecare va primi după cum a lucrat. Dacă a fost bun
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Întâi, ep. 1, în PSB, vol. 81, p. 20-21) „Va veni cu adevărat timpul când va suna o trâmbiță înfricoșătoare, scoțând un sunet ciudat; și tot ce vedem se va desface, căzând din rânduiala ce se vede acum. Și lumea văzută va trece, primindu-și sfârșitul. Și se va arăta lumea celor cugetate, ascunse acum, descoperind tainele cu totul străine ochilor și urechilor și înțelegerii. Și trâmbița care va suna potrivit poruncii dumnezeiești va scula din moarte nenumărate milioane de trupuri
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
la slava celuilalt și se bucură cu bucurie de negrăit. Vezi tu, cât de neînțeleasă și de negrăit este slava lui Dumnezeu; (este plină) de o lumină de negrăit, de taine veșnice și de bunuri nenumărate. După cum în lumea cea văzută nimeni nu poate să cunoască (toate) plantele de pe pământ, semințele și varietatea florilor; să măsoare și să știe toată bogăția pământului; după cum nici un om nu poate cunoaște (toate) vietățile care trăiesc în mare, numărul lor, speciile și deosebirea dintre ele
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
bunătățile nu au sfârșit, nu cunosc capăt, nu pot îmbătrâni, nici se veșteji, sunt fără de bătrânețe și fără de moarte. Acolo nu-i nici o tulburare, ca aici, nici un zgomot, ci multă este ordinea tuturor, cu cuvenită bună-rânduială; cu toții înalță Stăpânului zidirii văzute și nevăzute, ca dintr-o țiteră, cu ritm, o cântare, prea bine întocmită, mai plăcută decât toată cântarea, iar sufletul săvârșește acolo Dumnezeiasca Liturghie ca în niște altare sfinte și în niște taine dumnezeiești”. (Sf. Ioan Gură 87 de Aur
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
nu se vedea tot ce spunea. Nu se vedea sau se vedea doar vag miza numeroaselor exemple. Și apoi, uneori, se vedea brusc. Dintr-odată, uneori, soluția unei anumite probleme devenea clară și totul se așeza la locul săuă Odată văzută, soluția părea atât de simplă și de evidentă, o cheie atât de simplă și de neînlăturat pentru a deschide atât de multe uși la care s-a bătut atât de mult degeaba. Te mirai cum nu a fost ea văzută
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
văzută, soluția părea atât de simplă și de evidentă, o cheie atât de simplă și de neînlăturat pentru a deschide atât de multe uși la care s-a bătut atât de mult degeaba. Te mirai cum nu a fost ea văzută.“7 Ceea ce se sugerează în acest fel este o schimbare a Gestalt ului, o schimbare bruscă a modului de a vedea o anumită situație sau folosirea unei anumite expresii. După ce schimbarea s-a produs ne vine greu să ne dăm
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cît și cel literar aparțin aceluiași idiom, aceleiași limbi naționale, face ca între ele să existe numeroase corespondențe și puncte comune, ceea ce nu presupune însă identitatea structurală și de tradiție a aspectelor respective. De aceea, crede Ivănescu, știința limbii trebuie văzută ca avînd două ramuri distincte, o lingvistică a limbii populare și o lingvistică a limbii literare, diferențiate prin metode și prin obiective. Dihotomia diastratică literar popular privește, în principiu, deopotrivă formele limbii și conținutul acestor forme. În limba populară, există
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
răsară stelele, se simte un Blaga în filigran, acela din Mi-aștept amurgul. Montaje lirice ca acestea, reiterate, introduc într-un context metafizic crispant. Performanțe și umbre Numai cineva pătruns de organica unitate a cosmosului, cineva care, iscoditor, își îndreaptă Văzutul, Auzitul și Pipăitul spre toți și spre toate orchestrându-le ca Victor Hugo "pe toată lira" -, intră în rezonanță cu Altceva, cu Altcineva ori cu Altundeva. Atunci, acel cineva plutește atotputernic pe talazuri marine, se înalță în empireu și în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
voi numi aceea care! // aceea care surâzând, / aceea care Totu-având, / aceea care nume n-are, / în somnul meu moartea visând, / cea care mă omoară-având / în gând mereu pe-aceea care!" Însumare fluctuantă de cânt, de sublim și mister, feminitatea astfel văzută rezonează cu permanentele năluciri ale comentatorului ardent savurând minunea, asediat însă de întrebări. Nu desenul primează, nici cromatica, nici, ca la alții, atracția ochilor, ci tentația de a surprinde acel nu știu ce ori nu știu cum al partenerei, misterul cu care adoratorul tinde
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
la ea atât / Încât semeni azi cu ea" (Steaua mamei). Accente imnice imensifiante alternează cu paranteze mohorâte, lamentatorii, nimic neputând suplini dispariția ei: "Nu-mi mai e dor de nimic, mamă, / Numai de tine mi-i dor" (Litanii pentru orgă). Văzută ca prezență complexuală a-tot-veghetoare, ea dă sens unor chemări prelungi, reminiscențelor afective, traducând și particularizând ideea de continuitate spațio-temporală. Ea, mama, e așadar: pământ matern, mama-neamul, mama-graiul, mama-cântec, mama-izvor, mama-pâine, mama-cuvânt, mama-tăcere; o mamă-iubire cea din superba Mică baladă întrece
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nici știința, încătușată în limitele materiei, ambele nemaiștiind cum să-i facă pe oameni întregi. Știința trebuie să-și lărgească sfera de preocupare, iar religia trebuie să-și aducă aminte de origini, de Spirit, trebuie să repare legătura dintre cele văzute și cele nevăzute, să acopere prăpastia actuală care separă cerul de pămînt. În centrul respectivelor școli se află Vidul, un nimic infinit, în care nu există materie decît în stare de potențialitate. De fapt, în Vid totul e în această
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
reconstituie. Individul în sens de sine divin, de chip, miraculos și deplin, netrecător și fragil, glorios și absurd, doar el poate să redevină sursa sensului și a valorilor, la îmbinarea dintre conști nță și corp, dintre carne și lume, dintre văzute și nevăzute. Esențialul constă, repet, în reconstrucția unui sens, pentru a putea continua să trăim chiar în aparent cele mai absurde circumstanțe și, dacă se poate, mereu în prezent. Prea mulți devin filosofi pentru că sunt ei înșiși sediul unor conflicte
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
schimb (feed-back) permanent, adaptat în funcție de starea de moment a pacientului și de evoluția sa. 166 Din acest exemplu reiese necesitatea abordării și a componentei psihice ̀ n cadrul tratamentelor prin masaj, indiferent de categoria de afecțiuni tratată, în acest mod văzută problema rezultatele devenind mai bune, mai rapide și mai de durată. Unii kinetoterapeuți ̀ și desfășoară activitatea sub formă de practică privată, caz în care în general sunt lipsiți de sprijinul echipei și deciziile privind strategia terapeutică de urmat le
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
întru câtva drept fundal pentru a pune în evidență izbăvirea sionistă. Retorica sionistă, inspirată înainte de război din cea a iudaismului tradițional care invoca trecerea "de la distrugere la izbăvire", insistă de acum pe trecerea "de la Holocaust la Izbăvire". În perioada post-genocid, văzută ca oferind posibilitatea unei renașteri naționale în tragedie, literatura israeliană, de la Ka-Tzetnik, un supraviețuitor, la Abba Kovner, trecând prin Yoram Kaniuk și poezia lui Uri Zvi Greenberg, tinde spre reconstrucție și izbăvire. Pentru Shmuel Yosef Agnon sau Haim Hazaz și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a rămas stăpîn numai pe perna de sub cap, pentru că Drogli a vrut să-și treacă zestrea soției în alte mîini, și tot în aceleași condiții 210. După vînzarea Ipoteștiului, poetul s-a simțit ca un pom dezrădăcinat. Toate legăturile sale, văzute și nevăzute, le-a simțit rupte în mod nemilos. De fiecare dată cînd revenea la Ipotești, se credea un străin, obligat parcă să-și ceară voie pentru a mai călca pe acolo. Iată un motiv popular, prelucrat de el, după
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de Adrian Mayer în 1969 și desemnează „acea parte a rețelei personale activate în situații determinate, cu scopuri instrumentale” (Mayer, 1969, apud Piselli, 1995). Rețelele sociale reprezintă și ele o forță de dezvoltare a comunităților, alături de asociațiile voluntare. De fapt, văzute ca sociograme, asociațiile sunt ele însele structuri rețelare, cu relații bazate pe comunicare, sprijin reciproc și prietenie. Condiția fundamentală în procesele de dezvoltare comunitară o reprezintă „efortul comunitar” (Zamfir, E., 2000, pp. 17-18). Acesta presupune mobilizarea resurselor comunitare pentru rezolvarea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
poată face anumite servicii. Apoi despre comentariile ce le fac ceilalți călugări, cum că biserica oficială a intervenit la distrugerea stiliștilor, susnumitul stareț spune că nu este adevărat pentru faptul că biserica oficială și stilul vechi în fața comuniștilor sunt rău văzuți, dând totodată câteva probe, arătând cum că acum puțină vreme în urmă în București au fost arestați 30 de preoți și vreo 20 de preoți catolici din interiorul Ardealului. De asemenea, au mai spus că a discutat cu un ofițer
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
reprezentarea invizibilului aducând în scenă fantoma nu pune în discuție, crede el, doar fidelitatea față de scrierile marelui elisabetan, ci și fidelitatea față de esența teatrului ca artă. Din această perspectivă, provocarea shakespeariană privește, dincolo de opera dramaturgului, statutul însuși al reprezentației teatrale, văzută ca un spațiu în care invizibilul își găsește materializarea în vizibilul scenei. Iar constatarea că teatrul eșuează întotdeauna, într-o măsură mai mică sau mai mare, când e vorba despre incarnarea spectrului, nu face, după părerea lui Craig, decât să
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
acești teoreticieni, însăși esența teatrului, asta se întâmplă pentru că provocările pe care reprezentarea invizibilului le așază în fața acestuia deschid calea spre o sumă de interogații referitoare la însuși statutul realității în teatru. O realitate pusă întotdeauna în relație cu moartea văzută ca un teritoriu de altundeva, de dincolo de real, o realitate mereu înscrisă într-o rețea de tensiuni între viață și moarte, vizibil și invizibil, material și imaterial, incarnat și dezincarnat. În fond, este vorba despre raportul dintre materialitatea teatrală și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
prezenței - o prezență înscrisă în tensiunea dintre imobilitatea pietrei și mobilitatea psyche-ului, între material și imaterial, între un aici actual și trimiterea la un altundeva. În raportul său cu spațiile alterității, colossos-ul-statuie nu se înrudește oare cu masca? Cu masca văzută ca figură a alterității, una proprie zeilor, dar și morții. Pornind de la un text precum Moartea privită drept în ochi1, în care Vernant analizează cele trei mari divinități purtătoare de mască, Artemis, Dionysos și Gorgo, ar putea fi inițiată o
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
tragediei ca loc al aparițiilor" În procesul de invocare/evocare, răspunsul dat de cel dispărut nu este doar apariția efectivă a eidolon-ului său deasupra mormântului. Fără îndoială, fantomele cele mai impunătoare ale tragediei grecești nu sunt acelea care se lasă văzute. Dar oare fantoma lui Agamemnon, care nu se arată niciodată, în pofida invocațiilor repetate ce îi sunt adresate, nu are o prezență mai puternică, în acest univers tragic, decât cea a lui Darius, bunăoară, al cărui eidolon răspunde chemărilor perșilor înfățișându
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
tragic coborât de viu în împărăția lui Hades, eroul dispărut în adâncurile întunecate ale pământului, evocat la începutul piesei omonime a lui Euripide și invocat apoi, în speranța că invocația va fi auzită și că umbra lui se va lăsa văzută, căci salvarea poate veni și de la o făptură ireală. Iar când va apărea aievea, înainte de a avea certitudinea că au într-adevăr de-a face cu Heracles în carne și oase, întors din lumea celor morți, toți se vor întreba
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
imaterialitatea unei voci și a unei melodii. Ambivalența invizibilității și a vizibilității acestui spectru care: La rîndul său se apropie ș...ț și în pâlpâirile făcliilor, nevăzut de nimeni, prinde a cânta din lăuta jertfită zeului. Ciudată arătare această fantomă văzută/nevăzută, care vine să adaste din nou printre oameni ca să participe la jocurile lor nocturne, ferindu-se în același timp de orice privire! În Kiyotsune se spune că pentru un înțelept nu există nici vis, nici realitate. Însăși lumea reală
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]