12,807 matches
-
apropii de poartă. Trebuia să mă joc în mijlocul curții, „la vedere”, cum spunea tataie. După mai bine de o oră, plictisită, dar totuși mulțumită că ar fi putut fi și mai rău, m-am îndreptat spre grajd, unde mamaie mulgea vaca. Îmi plăcea mirosul de lapte cald. Mamaie stătea pe un scăunel și micuță cum era, părea intrată toată sub burta vacii. M-am așezat pe vine lângă ea, dar cum o știam supărată nu îndrăzneam să-mi cer porția de
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
dar totuși mulțumită că ar fi putut fi și mai rău, m-am îndreptat spre grajd, unde mamaie mulgea vaca. Îmi plăcea mirosul de lapte cald. Mamaie stătea pe un scăunel și micuță cum era, părea intrată toată sub burta vacii. M-am așezat pe vine lângă ea, dar cum o știam supărată nu îndrăzneam să-mi cer porția de lapte proaspăt. Mamaie mă privea cu coada ochiului. Într-un târziu m-a întrebat: -Ce prostie ai mai făcut de stai
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
nenorocirea în care mă vârâse. „Cine a pus-o să se ridice înainte să ajung?” Eram una peste alta, cu laptele care se prelingea încet printre picioarele noastre și mirate de rapiditatea scenei, nu îndrăzneam să ne ridicăm. Numai mugetul vacii ne-a trezit din starea de șoc pe mamaie iar pe mine, din cea de frică. Cu inima bătând să-mi spargă pieptul așteptam să vorbească ea întâi. -Te-ai lovit? m-a întrebat cu o voce grijulie. M-am bucurat
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
toți. Ciobănel, mai jegarit ca niciodată de bătrânețe, s-a aprpiat de mine, dar cum nu m-am aplecat să-l mângâi, de frică să nu mă murdărească, resemnat s-a așezat la umbră. Orfana devenise, din vițeaua fragilă, o vacă mare și spre deosebire de Buna, era nervoasă și își mișca în toate direcțiile coarnele, atunci când te apropiai de ea. Mă plimbam prin curte cu mîinele la spate și nu-mi găseam locul pe care îl lăsasem cu o vară în urmă
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
a văzut nici Veta, nici Moacșa și nici astea de peste drum; vrei să mă vadă tot mică și proastă! i-am răspuns grăbită când stăteam cu palmele întinse să-mi toarne apă să mă spăl pe față. -Gogule, adu tu vaca! i-a strigat mamaie când mă chinuiam să-mi închid cataramele sandalelor pe care mi le cumpărase mami, înainte să plec în tabără. -Du-te, maică, în teneși! mi-a spus mamaia cu părere de rău. Nu i-am răspuns nimic
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
miezul nopții. “Orfana” era nemulțumită, probabil că nu mă cunoștea, pentru că se oprea în loc și își scutura coarnele în toate direcțiile. Numai când îi auzea vocea lui tataie care o îndruma la drum, începea să meargă. -Bre, a început Sica, vaca asta este cam sălbatică! Ai grijă să nu o împungă pe nepoată-ta! Tataie se uita când la mine, când la vacă. -Tataie, să nu te apropii prea mult de ea, să stai la distanță! mi-a spus când ajunsesem
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
când îi auzea vocea lui tataie care o îndruma la drum, începea să meargă. -Bre, a început Sica, vaca asta este cam sălbatică! Ai grijă să nu o împungă pe nepoată-ta! Tataie se uita când la mine, când la vacă. -Tataie, să nu te apropii prea mult de ea, să stai la distanță! mi-a spus când ajunsesem în capul tarlalei noastre. -Ce vrei, tataie, de la Sica?! i-am spuns fericită că scăpasem de ea, care avea locul mai departe
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
a spus când ajunsesem în capul tarlalei noastre. -Ce vrei, tataie, de la Sica?! i-am spuns fericită că scăpasem de ea, care avea locul mai departe. Tu nu vezi cum critic pe toatălumea cu noaptea în cap?! -Să stai cu vaca pe marginea pădurii! mi-a spus tataie și fără să aștepte să măîndepărtez, s-a aplecat la prima tufă de cartofi. Era încă devreme; de pe deal vedeam țăranii, vecini cu locul nostru, cum se apropiau. Copiii veneau somnoroși în urma lor
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
marginea pădurii! mi-a spus tataie și fără să aștepte să măîndepărtez, s-a aplecat la prima tufă de cartofi. Era încă devreme; de pe deal vedeam țăranii, vecini cu locul nostru, cum se apropiau. Copiii veneau somnoroși în urma lor, iar vacile mergeau singure ca și cum cunoșteau drumul, fără să fie purtate de lanț. Numai a noastră părea nărăvașă și încăpățânată. La început copiii nu s-au apropiat de mine; mă priveau de la distanță cu coada ochiului și se șușoteau între ei. Nici
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
nărăvașă și încăpățânată. La început copiii nu s-au apropiat de mine; mă priveau de la distanță cu coada ochiului și se șușoteau între ei. Nici eu nu le-am dat prea multă importanță. Cu mîinile la spate, mă plimbam pe lângă vacă și o priveam cum mânca. M-aș fi apropiat de ei, pentru că eram curioasă să știu ce puneau la cale, de stăteau toți și îl ascultau atenți pe Marin, dar nu îndrăzneam, pentru că niciunul nu încercase să intre în vorbă
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
le-a făcut semn celorlalți copii, care, intimidați de grija lui tataie față de mine, nu au îndrăznit să se apropie prea mult și se șușoteau între ei. După ce tataie i-a lămurit pe toți de necazul nostru, ca și cum îl luase vaca pe el în coarne, nu pe mine, mi-a spus: - Du-te, tataie, acasă și te schimbă, că nu poți să stai să te ții de rochie toată ziua! Și după ce s-a gândit puțin, a continuat: -Să stai acasă
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
rău. Când am întratât în curte, mamaie a alergat spre mine îngrijorată. Mai târziu am aflat că vestea despre pățania mea îi ajunsese la urechi, mai repede decât avusese tataie timp să-mi găsească sandaua. -Dar-ar boala în ea de vacă, bine că nu ți-a băgat cornul în burtă! mi-a spus cu aceeași jale în voce, pe care o auzisem și de la tataie. -Mamaie, crezi că o să se supere mami că mi-am rupt rochia? am întrebat-o cu
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
care o auzisem și de la tataie. -Mamaie, crezi că o să se supere mami că mi-am rupt rochia? am întrebat-o cu toată sinceritatea. - Dar-ar în ea de rochie! a început mamaie. Păi bine, mai fată, dacă te schilodea vaca, nu ne nenoroceai? De data aceasta nu am rezistat și cum eram singure, i-am răspuns: -Vorbești ca tataie și am început să-l imit. Cu ce vă nenoroceați? Cine rămânea schiload[, eu sau voi? am întrebat-o curioasă să
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
aveam să-i spun adevărul, pentru că, datorită țigărilor sau mai bine spus, minciunilor cu fumul, îmi arsesem rochia cu care trebuia să merg duminică la biserică. Am început să plâng necăjită și printre lacrimi, le-am povestit cum mă luase vaca în coarne și îmi sfâșiase rochia cealaltă. -Cine te-a adus, fa, aici, să ne bagi în necaz? mi-a spus Mița supărată, nu pentru rochia mea, ci mai ales la gândul că s-ar putea afla în sat că
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
de istoaria din prun. Abia acum li se luminară mintea de ce Mia nu se oprise la ei, ci trecuse val vârtej prin fața casei? Numai mami, când a venit să mă ia acasă, a râs mulțumită că nu m-a împuns vaca și apoi a râs în hohote, când a aflat povestea cu mătasea de porumb. Cel mai fericit părea tataie, pentru că nimeni nu-i ceruse să mă despăgubească pentru rochia ruptă de vacă. La plecare însă, când să ieșim din curte
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
a râs mulțumită că nu m-a împuns vaca și apoi a râs în hohote, când a aflat povestea cu mătasea de porumb. Cel mai fericit părea tataie, pentru că nimeni nu-i ceruse să mă despăgubească pentru rochia ruptă de vacă. La plecare însă, când să ieșim din curte, mamaia, care ne privea zâmbind, l-a întrebat pe tataie când se aștepta cel mai puțin: -Ce ai făcut cu polul, Gogule? L-ai dat fetei?! -Lasă, tăticule! a început mămica. -Hai
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
ne privea zâmbind, l-a întrebat pe tataie când se aștepta cel mai puțin: -Ce ai făcut cu polul, Gogule? L-ai dat fetei?! -Lasă, tăticule! a început mămica. -Hai, dă-mi polul, am sărit repede cu gura, că doar vaca ta mi-a rupt-o; adică promiți și te faci că uiți? După ce și-a tras pălăria mai spre ceafa, tataie a băgat mâna în buzunar și a scos banii, care, în mod sigur, erau pregătiți și i-a întins
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
Îmi amintesc cu drag câteva versuri dintr-un alt cântec de șezătoare - a continuat nea Mitică: Azi e luni și mâine-i marți / Poimâine-i târg la Galați. Mă dusei și eu la târg, / Să văd boii cum se vând, / Vacile cum se plătesc, / Mândrele cum se iubesc!” “Bucură-te soacră mare!”- obiceiuri de nuntă Lumea satului a fost întotdeauna plină de creativitate și spirit; fiecărei etape din viața unui om, țăranul român autentic a știut să-i cânte sau să
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
Totul s-a terminat cu izgonire și cu-n picior în fund, deși sărmanul se plângea la toți că nu cunoaște număratul. Amărăciunea lui i-a scos în cale un rucărean cu suflet bun ce l-a făcut ciurdar la vaci în sat. În zori de zi el trebuie să treacă pe la porți s-adune vacile și să le ducă la pășune pân-la apus de soare, când le mâna cu bâta lăsându-le la casa lor ... A fost cam greu la
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
plângea la toți că nu cunoaște număratul. Amărăciunea lui i-a scos în cale un rucărean cu suflet bun ce l-a făcut ciurdar la vaci în sat. În zori de zi el trebuie să treacă pe la porți s-adune vacile și să le ducă la pășune pân-la apus de soare, când le mâna cu bâta lăsându-le la casa lor ... A fost cam greu la început, dar odăița părăsită ce-i era culcuș și hrană în destul a dus grija
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
voie bună care o arăta de dragul nostru. Băieții-l luau în pleaznă , el se făcea părtaș cu priceput în cele spuse, cu frânt de mâini și râs de neghiobie în deștept. - Ce faci aici. Ciubucică ? - Tai frunză la câini, că vacile m-au părăsit ... - Și cum le tai ? - Cu brișca limbii ... - Dar cu femeile ce faci ? - Ei domnule, ălea râd de mine, ca și mneatale ... - Când te uiți în oglindă, ce vezi tu ? - O po-ci-ta-ni-e ! - Nu ești urât și-ai o
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
animalele era în seamăn. El se vedea ca un măgar sătul de bâte, un trântor cu pofte ne-mplinite, ca un câine de șanț și garduri pălănite. Se vedea ca un cuc jumulit de nepereche, ca un vițel hoțit la burta vacii, un filosof tâmpit de foame și nu știm unde-și zace osul ... Și cum să-nchei povestea sărmanului ciurdar, când n-am știut ce nume are ?... La cin-să spun că a murit un nimeni ?... La nimeni ! Și-atunci închei cu-
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
a coborât și pe mine cu mâinie lui puternice și cu degetele noduroase de muncă. -Ce fac, tataie? l-am întrebat veselă. -Nu faci nimic; mergi în urma mea și strângi buruienile în târnă, să le luăm pe urmă acasă pentru vacă. În mintea lui asta însemna nimic; trebuia să stau aplecată și să pun una după alta buruienile în târna din nuiele, făcută de el în timpul iernii, la gura sobei. Uitasem toate poveștile lui triste, eram fericită că tataie al meu
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
școală, iar tataie o să muncească singur. Cu o undă de tristețe în voce l-am întrebat, la ce s-ar fi așteptat cel mai puțin: -Tataie, aud mereu ceva despre înțărcat. Mamaie spune că „Leana vrea să înțarce vițelul la vacă”. Cum m-a înțărcat pe mine? Ce înseamnă asta? S-a uitat la mine pe sub borurile pălăriei lui, îngălbenite de soare, și-a îndreptat spatele și cu un zâmbet care nu-mi promitea nimic bun, a început să-mi povestească
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
zâmbetul lui, dar m-am făcut că nu-l văd și ca să nu-i dau răgaz să se gândească la răspunsul meu, l-am întrebat: -Și cu vițelul cum o să facă? -La fel cum a făcut cu tine; pe ugerul vacii o să pună iarăși bălegar frământat cu pământ galben și cu apă. O să-i fie scârbă și lui, așa cum ți-a fost ție și nu o să mai sugă. Nu l-am mai întrebat nimic în ziua aceea. Auzisem atâtea răutăți și
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]