18,503 matches
-
se va supăra, îi nebun! zice. - Vă văd oameni deștepți, eu îs un prost, dar o să-ncepem așa, “povestea” cu Dumnezeu, cum ne-om pricepe noi. Uite ce-i, domnilor, eu am să spun că dumneavoastră, toți câți sunteți în vagonul ăsta, sunteți nebuni! - Ia auzi, popa ne face nebuni! - Sigur! Și, dacă n-am dreptate, la prima gară, predați-mă la poliția gării! Dacă n-am dreptate. Dar, întâi am să vă demonstrez de ce vă fac nebuni. - Da, este mare
Dialog în tren dintre Părintele Ilie Cleopa şi un grup de ofiţeri () [Corola-blog/BlogPost/340036_a_341365]
-
scenă Radu. Am avut un turneu de o lună prin țară cu Suflete tari. A venit cu noi și câinele acela imens, pentru care a fost angajat un om, care să-i poarte de grijă și la tren era un vagon special pentru câine. Dar eu lipseam prea mult de acasă, unde îmi lăsasem băiatul, pe Barbu, cu mama mea. Ce crezi? Într-o zi ei, bunica și nepoțelul au ieșit la plimbare prin centrul Sibiului și s-au întâlnit cu
O vedetă a scenei de teatru, Dorina Stanca. Interviu realizat de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339239_a_340568]
-
rotula spartă. M-au ținut cam o săptămână la infirmeria lor, unde m-au tratat mai mult cu comprese. Apoi m-au trecut în spital, unde mi-au imobilizat piciorul și m-au expediat în țară, punându-mă într-un vagon de cale ferată, cu niște hârtii în mână pe care urma să le ia însoțitorul, dar care n-a mai ajuns nici până astăzi, ce-o fi pățit! Pe ele erau trecute numele și alte elemente de identificare, destinația, iar
Harta comandantului. Proză, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339241_a_340570]
-
Pe ele erau trecute numele și alte elemente de identificare, destinația, iar cu privire la starea mea era specificat diagnosticul și recomandarea de intervenție chirurgicală urgentă. -Puteai să te deplasezi, cel puțin? -Greu și numai sprijinit de cineva. Suportam greu și mișcările vagonului. Aveam senzația că cineva voia să-mi smulgă piciorul și simțeam un sec în capul pieptului care mă trântea la pământ. În acel vagon mai erau și alți răniți. Când mi-am dat seama, după gemetele lor de durere, am
Harta comandantului. Proză, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339241_a_340570]
-
-Puteai să te deplasezi, cel puțin? -Greu și numai sprijinit de cineva. Suportam greu și mișcările vagonului. Aveam senzația că cineva voia să-mi smulgă piciorul și simțeam un sec în capul pieptului care mă trântea la pământ. În acel vagon mai erau și alți răniți. Când mi-am dat seama, după gemetele lor de durere, am început să strig. A doua zi de dimineață, când vagonul staționa de vreo patru ore (mi-aduc aminte că auzeam megafoanele din gară transmițând
Harta comandantului. Proză, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339241_a_340570]
-
și simțeam un sec în capul pieptului care mă trântea la pământ. În acel vagon mai erau și alți răniți. Când mi-am dat seama, după gemetele lor de durere, am început să strig. A doua zi de dimineață, când vagonul staționa de vreo patru ore (mi-aduc aminte că auzeam megafoanele din gară transmițând știri de pe front), a apărut în compartimentul meu un rănit cu o mână lipsă de sub cot, cu un ochi și o bună parte a capului bandajate
Harta comandantului. Proză, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339241_a_340570]
-
așezat-o doctorii la loc.” Nistorescu a ascultat cu groază, făcându-i-se pielea ca de găină, ceea ce Călugăru a observat, însă a continuat să relateze spusele lui Opriș: „Dar asta nu e nimic. Să vezi mai încolo, tot în vagonul ăsta. Este unul fără picioare și fără o mână, altul fără ambele mâini, altuia i-a fost smulsă mâna cu umăr cu tot; altul are un fel de platoșă, care - glumește el - îi ține oasele ca să nu le piardă pe
Harta comandantului. Proză, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339241_a_340570]
-
situației precare în care se află împinși de alții și în împrejurări de care sunt conștienți că nu le poate schimba. -Nu e exclus! a acceptat Călugăru, nefiind dispus la reflecții pe această temă, după care a schimbat vorba Cu vagonul ăsta, atașat mai mult la marfare, am mers eu și camaradul meu Opriș, cred, timp de peste o lună; uneori a fost atașat la trenuri care mergeau invers, de câteva ori a așteptat să fie linia sau podul reparate, alteori a
Harta comandantului. Proză, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339241_a_340570]
-
drum ocolitor; de vreo două ori au urcat și medici care ne-au consultat, într-o zi a trebuit să-l coboare pe unul căruia i se agravase situația. Au fost stații în care am așteptat și câteva zile până când vagonul să fi fost atașat la o garnitură; atunci măcar puteam să ascultăm megafoanele și să ne procurăm ziare. Cel mai mult parcă la Adjud am stat. Dar s-a întâmplat ca trenul la care eram atașați să staționeze în câmp
Harta comandantului. Proză, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339241_a_340570]
-
anul trecut m-au chemat la revizuire și mi-au redus gradul de invaliditate la jumătate. -Pe mine m-a ferit Dumnezeu să fi fost rănit. Cred că aș fi înnebunit dacă stăteam atâta timp prin spitalele alea, apoi în vagonul de cale ferată... Îmi închipui câtă mizerie, cât ați răbdat de foame, de sete, de frig, ca să nu mai vorbesc de dorul de acasă, de familie... Călugăru a oftat, s-a uitat în ochii lui Mircea Nistorescu și a continuat
Harta comandantului. Proză, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339241_a_340570]
-
toate hangaralele în trenul spre București. Aproape îngenuncheat sub geamantanul plin până la refuz cu fișe, cărți, caiete și tratate de literatură, înghiontit și strivit că un bet sandviș între două călătoare corpolente, îmi croiam drum pe culoarul de fum al vagonului, în căutarea unui loc salvator. În spatele meu, Dan se luptă voinicește cu două sacose cu vârf, aruncând ici și colo câte un pardon de circumstanță. Mie cel putin, îmi umblau prin minte numai pașnice binecuvântări. Ceilalți membri ai neînfricatei noastre
Liviu Florian Jianu: Et in Arcadia ego. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339486_a_340815]
-
care, peste săptămână, este înțesată de oamenii muncii. Pe slujbaș îl vezi alergat și preocupat, îndesat cu mâna să intre cât mai bine în trenurile ce îl duc eficient la lucru, să încapă câți mai mulți ca el în fiecare vagon. Arată ca un licean. De obicei mic si slab. Are o valiză în mână și e îmbrăcat stas, de parcă ar fi în uniformă: pantaloni negri, cămașă albă și servietă. Pantof negru, curea neagră, foarte puțină variație, nici o fantezie. Bărbatul japonez
MILENA MUNTEANU – AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) () [Corola-blog/BlogPost/339443_a_340772]
-
fiu. Japonezul nu stă abătut sau dus pe gânduri. El nu e nici deprimat, nici blazat, și nu stă la șuete. E prea ocupat pentru așa ceva. Îl vezi făcând conștiincios curățenie în trenuri la fiecare cap de linie, de strălucesc vagoanele. Îl vezi servind mâncare în trenuri, apoi făcând o plecăciune și la intrarea în vagon, și când se retrage, cu spatele, după ce și-a făcut datoria. Îl vezi în piața de pește, unde e atât de ocupat, de simți că
MILENA MUNTEANU – AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) () [Corola-blog/BlogPost/339443_a_340772]
-
blazat, și nu stă la șuete. E prea ocupat pentru așa ceva. Îl vezi făcând conștiincios curățenie în trenuri la fiecare cap de linie, de strălucesc vagoanele. Îl vezi servind mâncare în trenuri, apoi făcând o plecăciune și la intrarea în vagon, și când se retrage, cu spatele, după ce și-a făcut datoria. Îl vezi în piața de pește, unde e atât de ocupat, de simți că-l încurci, că îi stai în picioare. Femeia ce deretică la hotel nu-și întrerupe
MILENA MUNTEANU – AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) () [Corola-blog/BlogPost/339443_a_340772]
-
analiza psihologică și tabloul de moravuri”, căci cele două au același drept de cetate. În ce privește stilistica buzuriană, Eugen Simion reține că „fraza nu are fluență” și „narațiunea înaintează greu ca un tren de marfă ce cară un număr enorm de vagoane”, iar Nicolae Manolescu apreciază că în „proza justițiară” a lui Buzura se poate constata o „dificultate de lectură, agravată cu trecerea timpului”, „reflectând-o vădit pe aceea cu care a fost scrisă”. Este adevărat, discursul buzurian se instalează anevoios. Stilistica
AUGUSTIN BUZURA: Mihai Bogdan la bătrâneţe, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339654_a_340983]
-
comentat azi-noapte la Realitatea TV aceste declarații ale președintelui României, parcă tot nu-mi venea să cred că au fost făcute. Am fost un copil crescut în comunism. Despre regele Mihai auzeam mereu că a plecat din țară cu 16 vagoane pline cu averea lui, de fapt, a poporului. Că era exponentul cel mai de seamă al vechii orânduiri burghezo- moșierești și că a abdicat sub presiunea maselor populare. Din actul de la 23 august 1944, regele era aproape exclus, ca și
Propaganda murdară – de la Pravda, la Adevărul () [Corola-blog/BlogPost/339039_a_340368]
-
poșete și pe Neo încremenit preț de câteva minute într-o încovoiere imposibilă, DVD-Rip, pe monitorul unui HP prăfuit. Amintindu-și nostalgic de vremurile în care se fuma pe culoar, cinci tineri împart spațiul îngust și acru al intrării în vagon. Sunt câteva minute în care pot termina țigara începută în stația precedentă. - Hai, bă, că s-a oprit! își trezește brusc cineva amicul, sperând că întârzierea în salonul de fier nu-i va prejudicia satisfacerea viciului. Copleșit de un sentiment
„I wanna wish you a Merry Christmas". Frânturi de viață în trenul de Moldova () [Corola-blog/BlogPost/339071_a_340400]
-
stația precedentă. - Hai, bă, că s-a oprit! își trezește brusc cineva amicul, sperând că întârzierea în salonul de fier nu-i va prejudicia satisfacerea viciului. Copleșit de un sentiment de vinovăție, și profitând de scurta evacuare a capătului de vagon, mă aplec către victima durității mele verbale și îmi cer scuze. Îmi cer scuze pentru alegerea nepotrivită a cuvintelor și, sub scuza unei probabile oboseli, îmi exprim încă o dată regretul pentru cele spuse. Sunt iertat. Între timp, misteriosul vânzător în
„I wanna wish you a Merry Christmas". Frânturi de viață în trenul de Moldova () [Corola-blog/BlogPost/339071_a_340400]
-
răbdători. Dar cum în orele de vârf șefii Metrorex își arată nepăsarea și incompetența și trimit trenurile la 5 minute, așteptând ca bucureștenii să stea ca vitele înghesuite în staul, călătorii nu au încredere și încearcă să se îngrămădească în vagoane. Unii nu vor să întârzie la muncă, alții merg la cursuri, alții au treburi urgente. Despre haosul de la Metrorex București am mai scris. Nimic nu este unitar, nimic nu se mișcă, turnichetele stau cu aparatele stricate și acoperite precum luptătorii
Crima lentă, în imagini martor: ca să nu ziceți că v-a luat prin surprindere tragedia ce va veni () [Corola-blog/BlogPost/339153_a_340482]
-
de călătorie. Aritmetica și administrarea riscurilor a dus însă la o situație nouă pentru acea perioadă- călătorii care mergeau cu clasa a doua și clasa a treia plăteau mai mult pentru că și riscul de accidentare era mai mare, din cauză că unele vagoane în care stăteau persoanele mai puțin avute nu aveau acoperișuri. Vagoanele aduceau puțin cu autobuzele supraetajate fără acoperiș pe care le vedeți astăzi pe bulevardele din Londra. Programele naționale de asigurări încep să apară la finalul secolului XIX, în actuala
Un principiu folosit de chinezi acum 3000 de ani este ideea care stă la baza unei întregi industrii () [Corola-blog/BlogPost/339202_a_340531]
-
situație nouă pentru acea perioadă- călătorii care mergeau cu clasa a doua și clasa a treia plăteau mai mult pentru că și riscul de accidentare era mai mare, din cauză că unele vagoane în care stăteau persoanele mai puțin avute nu aveau acoperișuri. Vagoanele aduceau puțin cu autobuzele supraetajate fără acoperiș pe care le vedeți astăzi pe bulevardele din Londra. Programele naționale de asigurări încep să apară la finalul secolului XIX, în actuala Germanie. Pentru a opri valurile de plecări spre continentul american, cancelarul
Un principiu folosit de chinezi acum 3000 de ani este ideea care stă la baza unei întregi industrii () [Corola-blog/BlogPost/339202_a_340531]
-
avea față de omul și businessman-ul Ionescu. Nea Mitică l-a cunoscut pe Sandu Ionescu în Iugoslavia. Era din Constanța și nu se codea să muncească, era deosebit de harnic. “Îmi amintesc cum în Iugoslavia eram mai mulți care încărcam un vagon, printre care și Sandu Ionescu. Văzând lentoarea cu care se mișcă la muncă o seamă dintre noi, le-a spus celorlalți, fără să se sfiască: Plecați, măi, că voi numa’ ne încurcați! Rămăseserăm doar trei: Sandu Ionescu, Mihai Pop și
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340744_a_342073]
-
cu care se mișcă la muncă o seamă dintre noi, le-a spus celorlalți, fără să se sfiască: Plecați, măi, că voi numa’ ne încurcați! Rămăseserăm doar trei: Sandu Ionescu, Mihai Pop și eu, și noi am încărcat mai departe vagonul.” Drumurile lor s-au intersectat după aceea în Italia și mai apoi, la Paris. În Franța a urmat cursurile universitare și a absolvit Facultatea de Silvicultură. Universitatea unde își făcea studiile Ionescu, la Nancy, îi avea la acea vreme ca
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340744_a_342073]
-
găsesc te învelisem cu o îmbrățișare albastră sau violet? nu mai știu... O mână o lăsasem pe marginea unui vis știi tu, acela în care mă așteptai într-o gară cu un singur peron, un singur tren, cu un singur vagon un singur călător... nu m-a așteptat nimeni, doar o toamnă ascunsă-ntr-un balansoar de ramuri uscate mi-a scârțâit un oftat de adio... Și eu care te pictasem în suflet ca pe ultimul trandafir al înfloririi-n asfințit
ULTIMA ÎNFLORIRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341330_a_342659]
-
mă țin de ... aritmetică! Făcea concursuri ad-hoc cu noi în clasele primare: care rezolvă mai repede o înmulțire sau o adunare, și mă remarcase ... Mai târziu, la Școala Generală (1965-1969), participam la olimpiada de literatură cu o compunere „De la fereastra vagonului”. Acesta fusese titlul impus de organizatori. Și m-a mirat că mi-au dat și un premiu... doi. Scrisesem despre vacanțele mele, în care îmi plăcea să merg cu trenul la munte sau la mare. Profesoară de limba română era
TAINA SCRISULUI (42) – CIFRELE AU ÎNCEPUT SĂ VIBREZE LIRIC de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341388_a_342717]