7,566 matches
-
și mai vizibilă, printre altele, "vârsta" reală a culturii locale, absența multor instrumente critice fundamentale, glisajele dureroase între forme (de la situația manualelor alternative, până la domeniul artelor) sau căutarea încețoșată a identităților (pierdute, furate etc.). Necesitatea resimțită stringent de a discuta validitatea și modalitatea articulării regulilor într-un sistem literar care perfecționase, din nefericire, și disimularea, dar și rezistența culturală "la sertar", se impunea la un moment dat, și pe bună dreptate. Inițiativa a constituit, tocmai de aceea, pe de o parte
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sau ens sunt definitorii în determinarea naturii obiectului, iar aliquid și verum în trasarea laturii transcedentale a obiectului artistic. O categorie cu statut aparte este cea de pulchrum, dobândită numai prin contemplație, ea având un statut subiectiv ce prezintă o validitate universală. Toți acești termeni, înțeleși în general ca termeni transcendentali, sunt gândiți în așa fel încăt să fie aplicați în orice analiză. În 1757, Alexander Baumgarten 22 identifică în Metafizica mai multe concepte, ca unum, verum, perfectum sau bonum ca
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
mereu durabilitatea operei. Întrucât originalitatea poate fi și fără sens ea trebuie să fie însușită în permanență de exemplaritate întrucât produsul final servește ca standard sau regulă pentru artă. Valoarea operei de artă nu poate surveni, astfel, decât în urma unei validități temporale servind ca valoare estetică. Creativitatea are loc în cadrul artei frumoase, pin urmare are atribute estetice. Pentru Kant creativitatea autentică poate fi înțeleasă doar în cadrul operelor de geniu, în timp ce creația prin imitație aparține artistului în general. Creația este procedeul specific
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
care, împreună cu emergența statelor de drept, caracterizează perioada de edificare a economiilor postcomuniste. Succesul trecerii de la public la privat depinde de înființarea unor agenții publice de gestionare și de reglementare care să asigure garanțiile necesare perenizării contractelor semnate. A garanta validitatea procedurilor înseamnă a fixa niște reguli, a impune controale, a dispune de funcționari deciși să le facă respectate. Astfel, privatizarea este momentul în care se contruiește statul de drept care-i asigură perenitatea. Abordării în termeni de drept de proprietate i
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
teribila încercare a anilor 1929-1933, Stalin ia ca pretext asasinarea omului său de casă Kirov, la 1 decembrie 1934, în Leningrad, pentru a începe o epurare* neîntreruptă în partid, poliție politică* și armată. Toți cei care au pus la îndoială validitatea politicii sale, care au manifestat vreo compasiune față de țărani sunt eliminați. Teroarea declanșată la bază va urca până la vârf, în valuri succesive, mereu mai violente, mereu mai devastatoare. Din 1936 în 1938, în cadrul Marii Terori*, Stalin pune să fie împușcați
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
slăbiciuni ale modelelor de creștere a întreprinderii în stadii sau etape, și anume: aceste modele sunt mai degrabă scheme de clasificare, care se ocupă de efectele (simptomele) creșterii și nu caută să evidențieze cauzele; autorii lor pornesc automat de la premisa validității modelelor propuse - ei nu încearcă să le argumenteze sau să le demonstreze în mod riguros (folosind eventual date empirice); chiar și atunci când sunt folosite date experimentale pentru a valida modelul (cazul modelului lui Hanks, de exemplu), se lucrează pe eșantioane
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
potențialul de creștere a unei mari întreprinderi este dat comportamentul vizionar al managementului său: crearea unei culturi la nivel de firmă care să garanteze continuitatea (și dezvoltarea) sa chiar și după ce liderii nu vor mai fi acolo. Pentru a verifica validitatea modelului său, profesorul Vyakarnam a procedat la un studiu empiric asupra a 25 de executivi, care au fost invitați să răspundă la aproape 600 de întrebări. Iată care sunt cele mai reprezentative comportamente pe care el le consideră a determina
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
investiției (membrul stâng) trebuie să fie mai mare decât costul capitalului calculat ca medie ponderată (membrul drept). Dacă această relație nu este satisfăcută întreprinderea se va decapitaliza din cauza rentabilității insuficiente. Acest rezultat, bine cunoscut de economiști, reprezintă o confirmare a validității ipotezelor și raționamentelor noastre. În cazul în care firma a ales deja un proiect de investiții caracterizat de dubletul (µ, p), decizia sa de a apela sau nu la împrumuturi depinde de costul acestora j: întreprinderea împrumută la maxim; dacă
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
mai există nici o valoare umană care să nu poată fi supusă, cu necesitate și pe termen lung, aspirațiilor politice. Revoluția morală în care principiile morale universale sunt înlocuite de filosofii politice particulare nu poate decât să afecteze în mod profund validitatea și eficacitatea dreptului internațional. Câtă vreme „principiile etico-legale ale nonintervenției, independenței și egalității, alături de distincțiile legale dintre pace și război” au fost înlocuite de „noile tendințe politico-morale - ...puterea politico-militară superioară și o mașină de război cu un larg impact, special
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și în a face ceea ce trebuie în mod corect și la timpul potrivit. Ar trebui politica externă din discursul de despărțire a lui Washington să fie considerată un principiu general al politicii americane sau ea se inspiră din condiții temporare, validitatea sa fiind așadar limitată la acestea? Sunt compatibile politicile externe din mesajele lui Washington și Monroe cu doctrina Truman? Pentru a reformula problema, este doctrina Truman numai o modificare a principiilor din cadrul concepțiilor lui Washington și Monroe sau ea constituie
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
nu are un caracter imperialist? Cu alte cuvinte, urmărește răsturnarea distribuției de putere existente sau doar vizează ajustări în cadrul general al statu-quoului? Răspunsul a determinat soarta națiunilor, iar cel incorect a însemnat deseori un pericol mortal sau distrugerea, deoarece de validitatea sa depinde reușita politicii externe derivate. Deși ar fi fatal să răspunzi unei strategii imperialiste cu măsuri potrivite uneia de statu-quo, nu ar fi mai puțin riscant să faci față unei politici ce urmărește ajustări ale statu-quoului ca și cum ar fi
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
participând la război și beneficiile pe care natura stipulărilor acestora pot să le asigure Franței sau pe care le-ar dobândi Franța prin implicarea SUA”. Alianțele franco-ruse din 1935 și 1944 și cea anglo-rusă din 1942 sunt alte cazuri similare. Validitatea legală a tratatelor și invocarea lor propagandistă pot induce ușor în eroare observatorii în legătură cu eficiența lor reală. Evaluarea corectă necesită examinarea politicilor și a acțiunilor concrete pe care părțile le-au întreprins pentru implementarea unei alianțe. Aceste considerații au o
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
îndreptate acum către ea. Nu știu să se fi întâmplat nimic care să schimbe dreptatea, înțelepciunea, curajul și prudența cu care au acționat strămoșii noștri. Nu știu să se fi întâmplat nimic în natura umană care să modifice măcar puțin validitatea concluziilor lor. Nu știu despre faptele militare, politice, economice sau științifice nimic ce ar putea să ne facă să ne simțim mai puțin competenți. Nu știu să existe ceva care să ne facă să nu ne simțim în stare să
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Faptul că asemenea tentative au avut totuși loc indică o slăbire a restricțiilor morale ale unui mic număr de demnitari publici care acționează în secret. Faptul că asemenea încălcări morale s-au confruntat cu dezaprobări covârșitoare din motive morale relevă validitatea continuă a unor astfel de norme morale. Limitările morale de același tip protejează, pe timp de pace, nu doar viețile indivizilor excepționali, ci și pe cele ale grupurilor largi, chiar ale unor națiuni întregi, a căror distrugere ar fi atât
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
vaselor comerciale. și în timpurile noastre se fac încercări pentru a limita războiul nuclear. Toate aceste eforturi stau mărturie pentru creșterea aproape universală a opoziției morale față de utilizarea violenței nelimitate drept instrument al politicii externe. Pot exista argumente juridice împotriva validității sau eficacității acestor tratate internaționale, derivate din multele ignorări sau încălcări ale interdicțiilor acestora. Totuși, nu există nici un argument împotriva existenței unei conștiințe morale care se simte neliniștită în prezența violenței sau cel puțin a anumitor forme de violență de pe
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de comportament, care înainte de epoca naționalismului impuseseră un sistem - oricât de precar și dezbinat - de limitări asupra politicilor internaționale ale națiunilor individuale. Invers, a întărit mult tendința națiunilor individuale de a-și înzestra sistemele de etică naționale particulare cu o validitate universală. Victoria naționalismului asupra internaționalismului Vitalitatea unui sistem moral este supusă unui test crucial atunci când controlul său asupra conștiințelor și acțiunilor oamenilor este provocat de către un alt sistem de moralitate. În acest fel, forța relativă a eticii umilinței și altruismului
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
universal autentic la o multitudine de sisteme morale particulare ce pretind și concurează pentru universalitate poate fi descoperit în lupta dintre Napoleon și națiunile aliate împotriva sa. De ambele părți, lupta era purtată în numele unor principii particulare ce revendicau o validitate universală: aici, principiile Revoluției franceze, dincolo principiul legitimității. Dar odată cu înfrângerea lui Napoleon și eșecul Sfintei Alianțe de a-și susține principiile în competiție cu mișcarea ascendentă a naționalismului, această încercare de a ridica un cod particular de etică la
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a fost proclamată drept noul cod moral care ar înlocui crezul vicios al bolșevismului și moralitatea decadentă a democrației și s-ar impune umanității. Al doilea război mondial, văzut din perspectiva prezentei discuții, a testat sub forma unui conflict armat validitatea acestei pretenții de universalitate, iar național-socialismul a picat testul. Totuși, în mințile multora dintre cei situați de partea Națiunilor Unite, principiile Cartei Atlanticului și cele ale Acordului de la Ialta au făcut din al doilea război mondial tot o confruntare pentru
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Acordului de la Ialta au făcut din al doilea război mondial tot o confruntare pentru democrație universală, iar democrația, de asemenea, a picat testul. De la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, cele două sisteme morale și politice rămase care pretindeau validitatea universală, democrația și comunismul, au intrat într-o competiție activă pentru dominația lumii, iar aceasta este situația în care ne aflăm astăzi. Ar fi cea mai periculoasă iluzie să nu luăm în considerare sau chiar să minimalizăm profunzimea diferenței care
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
dintr-o serie de motive, respectivele principii nu le pot afecta. Este evident că încercarea de a impune așa-zisele drepturi ale omului asupra altora sau de a le pedepsi pentru nerespectarea drepturilor omului presupune că drepturile omului au o validitate universală - cu alte cuvinte, că toate națiunile sau toți oamenii trăind în diferite națiuni ar respecta drepturile omului dacă ar ști că acestea există și că în orice împrejurare ele sunt la fel de inalienabile pentru toți oamenii așa cum Declarația de Independență
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pentru pregătirea și începerea celui de-al doilea război mondial sunt răspunzători în acest fel, sau dacă toate națiunile și indivizii care se vor pregăti și vor purta un război agresiv în viitor vor fi astfel responsabili. Cum rămâne cu validitatea juridică a Convenției privind legile și cutunele războiului terestru din 1899 și 1907 și forța sa constrângătoare asupra semnatarilor săi în al doilea război mondial și într-un război viitor? Această convenție, care a fost destul de bine respectată în timpul primului
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
indiferență de către toate guvernele interesate. Apoi, întrebări similare au fost puse cu privire la Pactul Ligii Națiunilor ca întreg și la unele dintre prevederile acestuia. Guvernele au acționat ca și cum acele prevederi își pierduseră forța constrângătoare, dar și-o pierduseră cu adevărat sau validitatea lor juridică a supraviețuit crizei sfârșitului anilor ’30 și celui de-al doilea război mondial pentru a expira doar odată cu dizolvarea formală a Ligii în 1946? Nici un răspuns precis la aceste întrebări nu se întrezărea când au fost formulate pentru
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Tratatului de limitare a rachetelor antibalistice nu le interzic în totalitate, dar acționează mai mult ca un mecanism de păstrare a aparențelor. Semnatarii tratatului, nefiind dispuși să admită faptul că amplasarea rachetelor antibalistice a fost o greșeală, recunosc de fapt validitatea conceptului, permițând fiecărui stat să dețină două sisteme simbolice de amplasare a rachetelor antibalistice. Trebuie să menționăm faptul că, în toate aceste cazuri, acordurile pentru dezarmare au fost realizate de două state sau de un număr limitat de state, având
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
asupra altor forme de putere, fie ele economice, organizaționale sau morale (vezi, de exemplu, Mearsheimer, 1994/1995). Această predispoziție poate deriva din presupunerea că forța armată a unui stat poate amenința însăși existența sa, spre deosebire de alte forme de putere. (Desigur, validitatea ipotezei poate fi pusă sub semnul întrebării.) Ea poate fi atribuită și contextului în care au apărut multe dintre operele fundamentale ale realismului, Războiul Rece (vezi Oren, 2000) sau ușurinței cu care pot fi măsurate instrumentele puterii militare. Dar, în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
schimbarea situației pentru a o compatibiliza cu caracteristicile stilului liderilor. Cei care se raportează critic la teoria lui Fiedler (Hollander, 1964; Organ, Bateman, 1986 etc.) îi aduc unele reproșuri de ordin metodologic, mai ales cu privire la ceea ce măsoară LPC sau la validitatea cercetărilor empirice, unele dintre acestea fiind confirmate, altele nu. Se consideră că nici analiza variabilelor situaționale nu ar fi suficientă, acestea fiind mult mai numeroase. În paranteză fie spus, Fiedler însuși, luând act de aceste reproșuri, a încercat ulterior remedierea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]