3,233 matches
-
a promis ea înainte de a pleca, iar eu am petrecut tot drumul până acasă întrebându-mă dacă vorbise serios. —Mătușă Lynn! Ce cauți aici? Mi-am lăsat dublura de la cheie aici când am plecat. Alfie a luat automat două dintre valize și le-a dus până jos. Eu am luat ultimele valize și l-am urmat. — Nu te-am întrebat ce faci în fața ușii, ci aici, de ce ai venit. Credeam că tu și Harry v-ați lămurit. Vocea îi tremura. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
drumul până acasă întrebându-mă dacă vorbise serios. —Mătușă Lynn! Ce cauți aici? Mi-am lăsat dublura de la cheie aici când am plecat. Alfie a luat automat două dintre valize și le-a dus până jos. Eu am luat ultimele valize și l-am urmat. — Nu te-am întrebat ce faci în fața ușii, ci aici, de ce ai venit. Credeam că tu și Harry v-ați lămurit. Vocea îi tremura. Da, ne-am lămurit. Ne-am lămurit permanent și definitiv. Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mâna la bască, întărind, special pentru Mark, ideea că nu este decât șoferul meu și nu un prieten. —O să mă duc să o iau și pe mătușa dumneavoastră mai târziu, spuse el. Credeți că va trebui să-i ducem și valizele înapoi? Asta cu siguranță, am spus ușurată. Alfie încuviință din cap. —O să fac și asta mai târziu. La revedere. Și apoi plecă. Mark intrase deja în apartament. Când am intrat și eu după el, am văzut că totul era cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
am insistat eu. Chiar ești? mă întrebă Lisa pe un ton batjocoritor. Ei bine, eu nu sunt. Nu pot să mai am încredere în el. —Spune-mi că nu ai de gând să te înființezi la mine la ușă cu valizele peste două ore! Speram că își va da seama că glumeam. Nu, de ce m-aș muta eu? Eu plătesc cea mai mare parte a ipotecii. L-am dat afară pe Kieran și i-am spus să nu se mai întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
dulceag și răsuflat. - Călușul! Unde e călușul? Făcui eu, disperat, alunecându-mi degetele în buzunarul vestei. Fiindcă nu l-am găsit alergai să-l caut la hotel unde am scotocit prin geamantanele și cărțile, împrăștiate pe covor. Abia din ultima valiză de mucava scorojită scosei la iveală mașina unei lămpi de petrol No. 5, un fitil No. 8, o sticlă de lampă No. 11 și un guler moale No. 49. Erau bagajele mele. Tocmai confecționam călușul din fitilul mașinii, când ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se poate suporta scurgerea borșului pe care trebuie să-l întrebuințezi la smângălitul paginii, ce nu prea interesează, fiindcă meșterești în ea, o vadră de sânge și o prea frumoasă provizie de stele. Pornirăm înspre gară, fiecare cu bagajul său. Valiza îmi părea de astă dată ușoară ca fulgul. Afară din oraș, amurgul stacojiu aruncase o pată galbenă și mare în direcția forturilor, pe o geană de cer siniliu, căzută deasupra pădurii. Stâlpul barierei cobora lent, închizându-ne singurul drum peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de Lyon, de unde pornea În următoarea etapă a călătoriei, cu o zi Înainte de a pleca el Însuși. Caravana imensă de cufere și lăzi era deja pe drum spre Venenția, dar tot mai avea un număr impresionant de genți, cutii și valize, de al căror transport de la hotel la trăsură și apoi la tren se ocupă personal. După ce le văzu depozitate În siguranță În vagonul de bagaje, reveni la Fenimore, care aștepta În picioare pe peron, lângă ușa deschisă a unui wagon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
momente scoase din timp, ședeam, tot în pantaloni scurți, pe o bancă de lemn dintr-un compartiment de tren de clasa a treia. Trenul pleca din gara principală din Danzig, lăsa în urmă Langfuhr și se deplasa în direcția Berlin. Valiza de carton, care fusese cumpărată special pentru această călătorie, o suisem în plasa pentru bagaje. În cap, lucrurile refuzau să se pună în ordine: harababură mai mare decât îmbulzeala obișnuită de gânduri. Dar nici un gând nu produce vreun citat, rostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de peron. Cu pălăria lui de velur, avea aerul îngrijit al omului din clasa de mijloc. Un bărbat de vreo patruzeci și cinci de ani, care până atunci reușise să supraviețuiască războiului în civil. A vrut neapărat să-mi care valiza de carton. El, cel pe care, cât timp fusesem în creștere, îl doream dispărut, el, cel căruia îi atribuisem întreaga vină pentru strâmtoarea lcouinței de două camere și pentru closetul pentru patru familii de chiriași, el, cel pe care aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nici de lacrimile de despărțire al fiicei șefului de sector, nici că tatăl ei i-ar fi urat călătorie plăcută celui grăbit să plece, dar la plecare se pare că în sacul meu de marinar, ce-mi ținea loc de valiză și pe care-l umpleau lucrurile mele, trebuie că a nimerit și ceva din proprietatea întreprinderii, căci, douăzeci de ani mai târziu, când am ajuns pentru a nu știu câta oară în această regiune din Saxonia Inferioară pentru ca acolo, în vederea alegerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aici.“ Cu doar vreo doi ani înainte - și totuși parcă într-o preistorie demult apusă -, când Danzig-ul, cu toate turnurile și frontoanele lui, era încă neatins, în septembrie ‘44, tata mă condusese la gara centrală. El purta fără un cuvânt valiza mea de carton și insigna rotundă de partid la reverul de la sacoul costumului. Eu, la șaisprezece ani, în pantaloni până la genunchi și cu ordinul de încorporare în buzunarul de la piept al unei jachete care-mi rămăsese mică, stăteam lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
curtea din spate a unei case, a cărei toaletă de jos o puteam folosi și noi. În curte se usca un pomișor, nu mai știu de ce soi. Geldmacher locuia în camera din față, cu flautele sale, cu cimpoiul și cu valiza de moașă plină de instrumente pentru pictură. Annerose și cu mine aveam, în atelierul cu oberliht, un acoperiș deasupra capului și, când cerul era senin, stele pe care le puteam număra. Proptită pe patru cărămizi, salteaua de două persoane era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și mută, în mijlocul pălăvrăgelii și înghesuielii generale. În Marienborn, controlul efectuat de poliția feroviară din RDG s-a desfășurat fără incidente, oricât de sumbru și de ezitant și-a scos Lud buletinul din buzunar. Amândoi călătoream cu bagaj puțin. În valiza de moașă cumpărată de la talcioc, între cămăși și șosete, se aflau și uneltele mele, iar printre ele dălțile de cioplit în piatră, un sul de desene, o mapă plină de poezii și, împachetată bine, o bucată de friptură de miel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
desene, o mapă plină de poezii și, împachetată bine, o bucată de friptură de miel între felii de pâine cu chimen, hrană pentru drum de la Czikos. Aveam pe mine un costum din era Caritas. Numai pe dinafară sunt prezent, prin valiza de moașă din suportul pentrtu bagaje și costumul cu model în ace de brad. Și în acest timp e sigur că, pe când călătoream de la vest la est, învălmășeala cuvintelor îmi va fi spart pur și simplu calota craniană: atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu mai aveam patru pereți între care să mă simt în largul meu - motiv pentru care manuscrisul romanului Calcanul nu știa ce i s-a-ntâmplat -, m-am refugiat cu pas ușor din Berlin, cu una dintre Olivetti-urile mele în valiză, la Londra, unde am găsit adăpost la Eva Figes, o foarte amabilă colegă a mea; așadar, mașina de scris a țăcănit în altă parte, până când, mulțumită Utei, am devenit din nou statornic. E drept, am fost foarte tandru cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Împlinește: În fundu cramei io țin cel mai nobil Maddaloni; În toată Europa, chiar și În America, operele marilor maeștri stă la păstrare În beciuri blindate, să nu le supere bombele; mai acu o săptămână, un arheolog serios ducea În valiză o pumita dân lut ars, care o dezgropase hăt În Peru. Mi-a dat-o la prețu dă cost și-acu io o țiu În al treilea saltar dă la birou meu particoler. — O pumita? s-a mirat Pumita. — Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
asta așa, ca să-i dea de Înțeles că-l citise. Ca să fie cât se poate de sigur, Sangiácomo i-a Întins o cursă: a adus vorba de o lighioană din lut, pe care un rusnac i-o arătase Într-o valiză și pe care el o păstra În biroul lui, În același sertar cu carnetul. A mințit că lighioana era un leu; Pumita, care știa că era o viperă, a sărit În sus: de geloasă ce era, scotocise prin sertarele bătrânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să halească mate, da cu toate șozurile care se previzibilează, mandea insist, fincă mi-am pus În scăfârlie să beau mate În fiecare sfântă ziulică cât oi sta pân străinătăți. Vești grase, canci. Da aseară blocase colidoru o tabără dă valize. Chiar Poyarré, care-i franțuz d-ăia de protestă, a urlat cât l-au ținut bojocii, da s-a tras gigea deoparte când i-a zisără că toată curelăraia era propietatea lu alde Lagrange sau, mai la fix, Grandvilliers-Lagrange. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
A zis că Chantal iera pricepută canci, ce nu știa să le gătească, da Jacqueline a ciripit că mai bine să nu vorbim dă gătit după Marrakesh, care guvernu d-acolea Îl salvase cum putuse, repatriindu-l În Franța prin valiza deplomatecă. Gaston a oprit-o pă loc, pontificând că nu egzistă famelie care să n-aibă cazuri dă delicte și chiar dă cenzurat, care-i dă cel mai prost gust să le ventilezi În față la necunoscuți perfecți, pântre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-mi Înghiț salivă, să lucesc dă nădușală, să mă fac atent la moacă, da ieram cu gându aiurea și să repet da, da, ha, ha, ca coru dă greci. Apoi am servit coniac În baloane și mandea am trecut ca valiza deplomatică la tărășeniile ăle mai repugnante, la pantomima pă bune și, pă scurt, la aia de-i zice risipă dă parole fără cap și pardon. Patinaju ăla a fost nașpa: doctoru Persky, care nu Înghite să să strălucească ș-altu, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
exemplu moralizator. Fiu și nepot de progenitori pe care comisia de examinare i-a trimis mereu la plimbare, Încă de copil am fost menit celor mai diverse misiuni. Așa m-au târât cu sine vâltorile școlii primare, a misitiei de valize din piele și, atunci când am lăsat treburile de-o parte, a compunerii câte unui vers. Ultima chestiune, lipsită de interes În sine, a trezit curiozitatea spiritelor neliniștite din Maschwitz și nu a Întârziat să ia amploare și să zboare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
eu, zise Barnes, zâmbind cu un aer optimist. Îi Întinse apoi o mână vînjoasă și-i spuse: Bun venit În echipa FVN, doctore Johnson. BETH Norman fu condus apoi În cabina sa strâmtă și cenușie, asemenea unei celule de Închisoare. Valiza i se odihnea pe cușetă. Într-un colț, un calculator, cu tastatură aferentă. Lângă el, un manual gros, cu coperte albastre. Se așeză pe patul tare și neprimitor. Se rezemă cu spatele de o țeavă de pe perete. — Bună, Norman, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de lacrimi către Judy. Mă simțeam extenuată de atâta durere. — Haide! am spus. Mai bine m-aș apuca de împachetat. —Bine, a șoptit ea continuând să ne legene pe mine și pe fetiță. Am început să arunc lucruri într-o valiză. Am împachetat tot ce am crezut c-o să-mi trebuiască. Eram decisă să iau cu mine un maldăr întreg de scutece de unică folosință, ceva de dimensiunile unei țărișoare din America de Sud, dar Judy m-a obligat să renunț la ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
maldăr întreg de scutece de unică folosință, ceva de dimensiunile unei țărișoare din America de Sud, dar Judy m-a obligat să renunț la ele. Se găsesc de vânzare și în Dublin, mi-a reamintit ea cu blândețe. Am mai pus în valiză biberoane, un încălzitor de biberon cu o văcuță sărind peste cornul lunii pictată pe lateral, jucării, moriști, salopete de copil, șosetuțe de dimensiunile unui timbru și tot ce mi-a mai venit în cap pentru bietul meu bebeluș fără tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
E încă soțul meu, i-am spus cu o atitudine sfidătoare. Ceea ce înseamnă că încă sunt măritată. —Eu n-am zis nimic, a replicat Judy afișând o expresie inocentă. Eu și Judy ne-am înghesuit în lift, jonglând cu gențile, valizele, poșetele și un bebeluș de două zile transportat în portbebe. Asta e altă chestie care nu ți se spune în legătură cu copiii! Manualele ar trebui să zică ceva de genul: „E imperativ ca soțul să nu vă părăsească în primele luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]