2,308 matches
-
cunoscută ca atare este necăsătorită, nu are copii, nu are prieteni, este frigidă, nu este, nici nu a fost ispititoare, orice bărbat care, în prostia și orbirea lui a curtat-o cândva este de plâns, că ea se spovedește doar vanități și că, de fapt, cel mai probabil este atee. De altfel, prin 1994 am aflat despre mine, ca feministă destul de solitară cum eram pe atunci, că sunt sterilă, am hormoni masculini și sunt plină de păr. Vă invit să mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Rămâne ca dumneavoastră să vă documentați și să demonstrați că erau și ele nemăritate, fără copii, fără prieteni. Nu vă cer imposibilul, anume să demonstrați și că erau frigide, neatrăgătoare și atee, că nici nu aveau păcate de spovedit în afară de vanitate sau că era vai de capul cui voia să le cucerească, în cazul extrem în care mai atrăgeau pe cineva orb. Sămânța acestor deviante (nelegiuite?) nu a pierit. Eu mă voi referi la cele de acum, doar la cazuri de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
În privința femeilor de mai sus, unele sunt active în organizații ecumenice, cele mai multe sunt ortodoxe, câteva sunt catolice și câteva protestante. Unele dintre ele au duhovnici și nici una nu se consideră dincolo de bine și de rău. Păcătuiesc și altfel decât din vanitate. Duhovnicii lor știu că ele sunt feministe și nu își scuipă în sân. Dimpotrivă, le tratează cu prietenie, deschidere și înțelegere. Dacă însă unele feministe sunt libercugetătoare, este opțiunea lor și trebuie respectată. Cei (tineri) care curtează feministe sunt de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
lumea se va trezi la realitate să nu se mai poată face nimic. Așa se explică de ce în legea supremă a țării e stipulat faptul că în privința formei de guvernământ nu se mai poate face (niciodată!) nici o revizuire. Doamne, câtă vanitate și câtă naivitate în convingerea sa că poate să ne dea legi care să rămână valabile în vecii vecilor! Măsurile de precauție luate pentru a se asigura că republica prezidențială va putea fi lăsată moștenire urmașilor săi comuniști dovedesc prin
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
percepeți dumneavoastră? C.M.: Glumind, aș spune că mie, ca om de teatru, îmi plac măștile și mă încântă cele frumoase, cele expresive. Și în societate prefer categoric masca politeții și am oroare de sinceritatea brutală, de comportamente fruste, ieșiri necontrolate, vanitate hilară, răbufniri de invidie, scene de isterie, etc. Așadar, simt ca un disconfort lipsa de civilitate, de cordialitate între oameni, agresivitatea verbală. Și deplâng absența solidarității intelectuale. O fi genul artistic iritabil, se știe asta, or fi în zona asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
avut atracții sentimentale-erotice față de oameni celebri, unele s-au exprimat prin iubiri puternice: Sainte Beuve, Prosper Merimée, Alfred de Vigny, Alfred de Musset, Franz Liszt, Frédéric Chopin, Théophile Gautier, Eugène Delacroix (i-a realizat un portret). Flexibilă, s-a adaptat vanității, narcisismului, egoismului și exaltării partenerilor ei. Relația cu Alfred de Musset a fost inspiratoare, benefică creației, a scris și a publicat Elle et Lui. Familia Musset a fost revoltată de relația celor doi care au plecat în Italia unde Aurore
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și iubiri de neînțeles... Sunt bărbați care se ruinează fără să obțină ceva de la noi și alții care au grația unui buchet de flori... Noi nu avem prieteni. Avem amanți egoiști care își cheltuiesc averile nu pentru noi, ci pentru vanitatea lor. Pentru oamenii de teapa asta trebuie să fim vesele, când ei sunt bine dispuși, înfloritoare de sănătate când au chef să luăm masa cu ei... Nu ne este îngăduit să avem suflet, fiindcă riscăm să fim gonite și insultate
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
mai mică umplutură. Fiecare bucată a fost scrisă pentru ea însăși și dictată de o necesitate interioară. În momentul în care am întreprins asamblarea, am înțeles pînă la urmă că textele scrise cu căutare sînt o eroare, o eroare datorată vanității. Textele bune, sînt convins, trebuie să fie redactate cu cea mai mare simplitate posibilă. (Borges 1980: 329) Captivul pretinde că este reluarea unei cronici a cuceririi Vestului. Cel puțin aceasta este apartenența generică proclamată metatextual în paranteza din fraza a
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de Chișinău. Astfel, în plin proces de dezagregare a Imperiului, s-a format o mică republică, condusă de un mare clan. Nostalgic, omul sovietic vântură în continuare teza despre ”superioritatea intelectuală a elitei” de la Tiraspol. Astfel își alimentează rezervele de vanitate și românofobie. În 1992, mass-media separatiștilor titra ostentativ: ”Наши ушли, а мы держимся!” (”Ai noștri au plecat, dar noi rezistăm!”). Comparau astfel situația orașului Tiraspol cu un episod din primele zile ale războiului ruso-german, când cetatea Brest rămăsese în spatele frontului
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
-și arunce țărână pe spinare. Germanii, italienii, olandezii, americanii, japonezii investesc la Cahul, Orhei, Bălți. Dacă capitalul străin va veni mai departe selectiv, Republica Moldova va servi drept etalon și va deveni sursă se inspirație pentru Republica Banat, Republica Transilvania etc. Vanitatea regiunilor istorice ale României, care „s-au săturat de București” precum odinioară provinciile Iugoslaviei ”se săturaseră de Belgrad”, va fi pipăită și exploatată în continuate. - Și cu Rusia cum stăm? Trăim bine, ca pe timpul Anei Pauker și Gheorghiu-Dej? - Federația Rusă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
dar convergența memoriilor temporale generale ale grupurilor permite păstrarea memoriei temporale a unui individ sau a unei situații individuale. Textul 15 este inserat la pagina 190. Este un text polemic, sarcastic, îndreptat împotriva lui Bergson, în care Halbwachs vor-bește despre vanitatea și orgoliul de a ne atribui o memorie per-sonală, o durată pe care am fi liberi să o dilatăm sau să o contractăm după plac. Textul 16 este inserat la pagina 191. Textul 17 este inserat la pagina 210. Textul
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
înșine, dar nici nu ne deschide vreo perspectivă asupra trecutului; celelalte își au originea și cea mai mare parte a cursului lor în gîndirea diverselor grupuri cu care avem legături. [Cu siguranță mult mai simplu și, poate, mai ispititor pentru vanitatea și orgoliul nostru să atribuim fiecăruia dintre noi o memorie personală numai a lui, a cărui cheie să o dețină exclusiv o comoară de bogății pe care numai el le poate admira -, și să-i mai atribuim și un timp
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
aflăm că erau și ofițeri care se opuneau acordării demnității de mareșal, celor mai destoinici dintre ei. Iată cum își justifica atitudinea unul dintre ofițeri, generalul Radu R. Rosetti, în anul 1930: Crearea demnității de mareșal de România, spre satisfacerea vanității lui Prezan și cu gândul de a îmbuna pe Averescu este absurdă. Nu e nici în tradiția noastră și nici nu corespunde unei nevoi. Cel mult va încărca bugetul armatei cu un supliment de cheltuieli și va crea nemulțumiți ca
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3108]
-
Steinhardt este foarte tânăr, are 14 ani...se întâlnește cu Freud, la domiciliul acestuia din Viena și adolescentul îi demonstrează că i-a citit textele, ceea ce pe Freud îl încântă foarte mult, după care tânărul are și un puseu de vanitate adolescentină și spune că a citit și textele lui Adler, ale lui Jung. Evident că atitudinea lui Freud se schimbă. Tânărul Steinhardt vorbește de funie în casa spânzuratului și atunci intră soția lui Freud și schimbă subiectul discuției, Steinhardt revenind
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Jurnalului fericirii și apoi confiscarea a 23 de cărți din fondul secret al Bibliotecii de la Rohia, ale unor autori precum Aleksandr Soljenițîn, Nadejda Mandelstam, Vladimir Bukovsky, trădat fiind de scriitorii care l-au vizitat și cărora, din inocență sau din vanitate monahală, li s-a destăinuit. Și, cum se întâmpla atunci, unul dintre cei patru era turnător. Astfel urmează percheziția și cărțile sunt confiscate. Deci, consecințe au fost. Pe de altă parte s-a realizat un canon alternativ al literaturii române
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
să-i irite pe sîrbi. Ea se manifestă prin multiplicarea instalațiilor industriale a că-ror capacitate de producție este dublă, triplă sau chiar mai mare decît nivelul la care sînt exploatate și a căror finalitate constă adesea doar în a flata vanitatea conducătorilor acestor micro-state în gestație. Însă, dacă acestă dispersare costisitoare la scara întregii federații nu creează nimic altceva decît niște vitri-ne factice în regimurile cel mai puțin avansate, ea permite Croației și Sloveniei să-și extindă dispozitivul economic. Adău-gîndu-se ranchiunelor
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a fost total redefinită: "avea ochi obosiți", "mă întreba profesional: "mă iubești?"", "ea voia bani", nici el nu e foarte încântat de prezența aceasta. Peisajul este și el dezolant: "grădina publică era tristă și goală;/ toamna beată își pierduse toate vanitățile./ Liceanul cu coșuri și elanuri pesimiste/ se uita la cer și concepea cine știe ce poezie banală"). Dialogul se realizează indirect cu poezia gravă de meditație, nu numai cu cea a peisajelor idilice, cărora li se opune spațiul comun al orașului, sau
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
același om -/ în multe forme apare a vieții crudă taină./ Pe toți ea îi înșală, la nime se distaină./ Dorinți nemărginite plantînd într-un atom”5). „Atom” este pus aci nu de dragul rimei, ci pentru a schița uriașa disproporție între vanitățile și posibilitățile umane. „Dorințele nemărginite”, marile planuri egoiste sînt subminate de nimicnicie. E un contrast la care nu se poate cugeta decît cu sarcasm. Așa procedează Dan din „Sărmanul Dionis”. La începutul călătoriei sale spre lună, el se oprește „pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
rezultatele unei anchete medicale din care reieșea că „peste 60 la sută din prostituate au fost împinse la această meserie numai din mizerie materială și că 20 la sută au recurs la acest comod și aristocratic mijloc de cîștig din vanitate spre a egala în bijuterii și mantouri semenele lor necalificate dar înstărite din naștere sau prin mariaj”11). Problema a fost abordată și de Gala Galaction în Doctorul Taifun: „De cînd e lumea - concluzionează împăciuitor un personaj - femeile au fost
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nu numai emoții inexplicabile, ci și îndemnul de a nu rata bucuriile clipei 5). O frază din „Bucăți de noapte” lasă să se înțeleagă că poetul trecuse ori se plimbase și noaptea prin cimitire. Iat-o: „Rămînea că totul e vanitate... și luna înclina spre apus cu o lumină de spaimă peste orașul adormit în zăpadă, reflectîndu-se și pe multe fotografii de porțelan prin cimitire...” 6) Oricum, ideea de cimitir (ca sinonim al morții) îl frămînta. Vrînd nevrînd, cu cît înaintează
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacovia reflexiile ontologice de care avea nevoie, cît și profețiile amărăciunilor ce vor urma. Autorul Plumbului apărea nu numai ca un model artistic, ci și, mai ales, ca un model etic. E adevărat că el fusese un alcoolic, dar lipsa vanității, invidiei și răutății îl făcea să pară, prin comparație cu cvasitotalitatea membrilor breslei, un „sfînt”. Și-a ilustrat poezia cu corpul său, cu viața sa, cu destinul. Pentru a-l înțelege, în 1964 simțeam nevoia de bibliografie. Acum trăiesc poezia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
suplinitor în învățămînt. „Și spune-mi de ce-i toamnă/ Și frunza de ce pică?” („Pastel”). Evident, poetul nu vrea o explicație științifică. El întreabă numai de ce e nevoie să sufere din nou. Succesul lui Bacovia e cea mai răsunătoare palmă dată vanității literare. Vizitîndu-mă azi (7 septembrie 1989) la redacție, Marcel Marcian mi-a reamintit că a scris, în „Revista cultului mozaic”, cu ani în urmă, despre „Ebreia” și mi-a rezumat articolul (care nu-i înregistrat în bibliografii, dar e în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a putut fi acoperită de nici o cantitate de tămâie. "Astfel, preoții s-au grăbit să termine ritualurile funerare și s-au întors imediat tremurând la casele lor" (107). Pentru Vitalis, moartea regelui a fost o omilie - o alegorie spirituală - despre vanitatea rangului lumesc: "Iată, vă arăt la toți din ce este făcută loialitatea oamenilor... Atunci când domnitorul drept a căzut, au început fărădelegile și s-au arătat în jefuirea celui care fusese răzbunătorul jafurilor" (103). Totuși, în alte cazuri, observăm o încercare
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sérieux, qu'il trouvait drôle dans leș premiers temps et menaçante à présent; son désir constant de distraction, de renouveau, qu'elle portait insatiable dans son cœur toujours lassé" [Maupassant, Notre cœur, p.92]. Dar, sub aparențele frivolității sau ale vanității se ascunde un personaj complex și contradictoriu. Caracterul, întâlnirile și experiențele sale, mai mult sau mai putin miraculoase, capacitatea de a crea situații originale, intensitatea pasiunilor pe care le inspiră sunt numeroase semne distinctive care o fac inconfundabila. Gérard Bauer
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
susțin proba vieții și a societății prin căutarea fericirii, noblețea și, uneori, sacrificiul lor. Eroismul lor se manifestă între provocarea adresată societății și acceptarea constrângerilor sociale. Nici unii dintre ei nu sunt burghezi, care apar lași, egoiști și plini de o vanitate grotesca, constituind o serie anti-eroică (Prudhomme, Perrischon, Homais, taica Roque). Decăderea eroului începe atunci cand tinerii aleg adaptarea la societate în detrimentul integrității lor. Flaubert povestește istoria unor cuceriri care n-au avut loc. Personajele lui sunt victimele propriilor iluzii: Emma și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]