128,121 matches
-
Nu vru să coboare. "Mai departe, mai departe, spre Mediterana", ceru el, "la caii cei albi." Am trecut pe lângă un cadru gol de fereastră care încă mai rezista într-o masă de moloz, pe care sta scris "Post tenebras lux", vechea deviză a hughenoților, înscrisă pe blazonul Genevei. Am oprit o clipă și am arătat spre sentința biblică. "Mai departe", rugă Keyserling încet și insistent, "te rog mai departe, să nu zăbovim lângă minciuna asta." Abia când zărirăm sclipirea Mediteranei la
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
română, I), ne amuză favorizarea cuvintelor ideologizate ale apocii ("legate de viața politică, științifică și culturală"): ateist, materialist, leninist, marxist, stahanovist, activist, congresist, grevist, ilegalist, propagandist, capitalist, imperialist, iobăgist, colectivist, cooperatist, betonist. Numeroase derivate în -ist furniza Nomenclatorul meseriilor; celor vechi, oficiale ("absolventă a Liceului Forestier din Sebiș, ea deține un atestat de drujbist ", Evenimentul zilei = EZ 2314, 2000, 2; "am fost stivuitoriști la ICRA, pe vremea lu' Piticu", EZ 2482, 2000, 2), li se adaugă în prezent creații noi, mai
De la drujbist la chatist by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11677_a_13002]
-
trec oameni, altfel, atât de obișnuiți. Prozele respiră un aer al timpului și sunt pline de ceea ce formează structura și compoziția realității noastre postrevoluționare. La o privire mai atentă se observă însă că lumea nouă nu o exclude pe cea veche, din timpul socialismului de stat. Cele două epoci, precum și cea mai îndepărtată, interbelică, se regăsesc, în diferite "concentrații", în carnea și memoria personajelor, care sunt fie nostalgici ai bunelor vremuri de altădată, fie întreprinzători energici pe vectorul economiei de piață
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
este interesat de o secțiune în socio-politicul românesc și nu urmărește ridiculizarea figurilor exponențiale din (noul) sistem. Accentele povestirii se mută pe întâlnirea cu misteriosul boschetar, care pare a fi un mesager al Diavolului, un însărcinat cu afaceri demonice propunând vechiul contract de colaborare. Dar fiindcă lumea s-a mai schimbat de la Faust încoace, mesagerul nu mai vrea cu tot dinadinsul sufletul omului. El nu dorește de la noi un da entuziast, ci doar atât: să nu-i spunem nu, să dăm
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
mai tîrziu, ca într-un joc de-a schimbatul locului, întreținînd tot timpul iluzia că autorul lor vorbește din altă parte. Tot despre un n'importe ou hors du monde, despre "evadarea" amînată, fiindcă imposibilă, scrie Alexandru Vlad o nouă veche carte, Viața mea în slujba statului. Nouă, pentru că a apărut de curînd, la editura Paralela 45, în colecția "Biblioteca românească". Veche, fiindcă "proiectul" are, aflăm din interviul cuprins în Addenda, luat de Ovidiu Pecican, un anume "trecut". Este, povestea aceasta
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]
-
Tot despre un n'importe ou hors du monde, despre "evadarea" amînată, fiindcă imposibilă, scrie Alexandru Vlad o nouă veche carte, Viața mea în slujba statului. Nouă, pentru că a apărut de curînd, la editura Paralela 45, în colecția "Biblioteca românească". Veche, fiindcă "proiectul" are, aflăm din interviul cuprins în Addenda, luat de Ovidiu Pecican, un anume "trecut". Este, povestea aceasta, o "parabolă" mult prea transparentă ca să fi derutat, la vremea ei, cenzura. Reluată acum, cu eventuale modificări, dă "culoare de epocă
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]
-
la un discurs ținut de managerul unui lanț de cinematografe, cu ocazia deschiderii Festivalului de Film European. Respectivul domn afirma că la ora actuală, Europa produce anual mai multe pelicule decât Hollywoodul, și totuși ultimele sunt cele mai vizionate pe vechiul continent. Totuși, și pe vremea lui Pathé, se forma o gașcă americană de studiouri (pe scurt, Edison, Biograph și Vitagraph) care puneau bazele hegemoniei de mai târziu. Pe la începutul secolului XX, Marea Britanie se afla pe locul trei la producția de
La început a fost fotografia by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11659_a_12984]
-
alături de tipice compoziții de Luca Giordano și Francesco Solimena pentru picturi de altar sau proiecte decorative de anvergură, se numără și cîteva desene de Salvator Roșa, cu pitorescul lor inconfundabil. Un desen gravitînd în sfera școlii napoletane, și purtînd o veche inscripție ce îl desemna că autor pe Salvator Roșa, a fost reatribuit lui Filippo Napoletano: o scenă navală, gen cu o popularitate crescîndă în primele decenii ale secolului al XVII-lea și frecvent abordat de acest petit-maître napolitan, care a
La Palatul Pitti Colecția de desene a lui George Oprescu by Ioana Măgureanu () [Corola-journal/Journalistic/11683_a_13008]
-
de El, Cel pe care l-ai chemat. Nu vă dușmăniți, oamenilor, nu ezitați să vă întoarceți (τò παλινδρομεῖν). Pentru că Hristos este Dumnezeu, Care este peste toate, Care a făcut posibilă spălarea păcatului de pe oameni, pentru că a făcut din omul vechi un om nou, numindu-l chip al său încă de la început și demonstrându-Și iubirea pentru voi prin tip. După ce vă veți fi supus poruncilor Sale mărețe și veți fi devenit buni imitatori ai Lui, Cel care este bun, veți
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
61. Sfântul Ipolit va reproduce, în linii mari, învățătura Sfântului Irineu despre recapitulare. În concepția Sfântului Ipolit, Logosul nu e numai om, ci și „Dumnezeu peste toate”, care spală ființa omenească de păcat și face creatură nouă din omul cel vechi. Îl numește pe om de la început chipul Său, aceasta arătând că El Și-a revelat dragostea față de acest om, prin propriu-i chip. Dacă omul se supune poruncilor Logosului, și devenind bun urmează pe Cel bun, va fi asemenea Acestuia
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
critică-școală. Grila" rămîne, practic, aceea a unui poet, deprins a trage cu ochiul la felul cum se schimbă stilul celorlalți, cu fina curiozitate pe care o au, de obicei, unii față de alții, copiii crescuți împreună. Developările critice dreg scăpări mai vechi, precum vina autorului de-a nu-l fi antologat, cîndva, pe Adrian Alui Gheorghe, bun prieten, altminteri. Încet-încet, relațiile dintre poeții generației ajung, în chip special, epistolare, locul discuțiilor de-altădată luîndu-l "vînătoarea" de nume prin reviste, de debuturi, apoi
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
în care îl critică pe Howard Hawks, regizor american reabilitat ca "autor" tocmai de curentul al cărui lider era Godard. De altfel, regizorul îi dă înainte cu experimentele sale privitoare la relația dintre imagine și sunet, dar o face în vechiul stil clasic al "Nouvelle Vague": prelungește sunetul diegetic dintr-o scenă în alta. Muzica e omniprezentă, Sibelius și Ceaikovski. Uneori sunetul diegetic e în priză directă, dar volumul crește și descrește aparent aleator. Imaginea unei femei pe stradă e încețoșată
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
putea ca duelul să lipsească tocmai dintre aventurile crailor aristocrați de Curtea-Veche, într-un București atemporal, cu patină fanariotă. Motivul este unul clasic: relația triunghiulară. Pantazi vrea să se căsătorească cu Ilinca Arnoteanu, o fată de 16 ani din- tr-o veche familie de boieri scăpătați. El intră în conflict cu celălalt crai, Pașadia, care - cîștigînd o grămadă de bani la jocul de cărți - vrea să o cumpere pe Ilinca de la mama ei "pe un preț monstruos ca fapta însăși". Cei doi
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
în memorie vorbele lui Vergilius: ŤTimeo Danaos et dona ferentesť, majoritatea românilor telefonînd de la ora 10 noaptea în sus, cînd tarifele sînt mai blînde". Sau: "Mai curînd aflu că, în reglementările privind pensionarea scriitorilor, aceștia figurează laolaltă cu frizerii. O veche dorință de-a noastră, deoarece, să recunoaștem, Figaro rămîne o figură simpatică. Oricum, mai agreabilă decît cu colegii cu foarfeca de la fosta cenzură, cu și fără grade la vedere, ce ne-au păzit și cîntat ani în șir cu sîrguință
În fața și-n spatele camerei (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11673_a_12998]
-
a noastră, deoarece, să recunoaștem, Figaro rămîne o figură simpatică. Oricum, mai agreabilă decît cu colegii cu foarfeca de la fosta cenzură, cu și fără grade la vedere, ce ne-au păzit și cîntat ani în șir cu sîrguință, ocrotiți de vechile așezări și recompensați astăzi cu generozitate de noua legislație". Sau cu iz de (pseudo)modestie: "Nu fac parte dintre autorii amenințați să ocupe un loc central sau periferic în sinteza domnului Eugen Negrici unde, prin forța împrejurărilor, va fi înghesuială
În fața și-n spatele camerei (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11673_a_12998]
-
Al. Piru și-a schimbat comportamentul cu 180 de grade din ziua în care colegului său de corp universitar i s-a decernat Premiul Academiei Române, pentru Viața lui Vasile Alecsandri (Piru se aștepta să fie premiat tratatul său, Literatura română veche): Cert e că, de atunci, Georgel n-a mai fost nici Gheorghe, Nicolescu nici Niculescu (numele său de la naștere), nici măcar profesor de română (ŤAscultă, dragă, ce-ți spun: e profesor de geografie.ť) Măcar să-l fi făcut avocat, căci, la
În fața și-n spatele camerei (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11673_a_12998]
-
ne-o aduce la cunoștință: "Tovarășei și Doamnei Ministru Constanța Crăciun - Șovăiam de Moș Ajun/ Să-i colind Doamnei Crăciun,/ La fereastra din pridvor./ De-Anul nou și-al tuturor/ M-am gîndit, cam îndrăznind,/ Că primește să-i colind./ Vechi țăran, cum îs de neam,/ Vin cu sorcova la geam./ Doamnă bună și frumoasă,/ Bucurii și spor în casă". Raporturile deloc cordiale ale aceluiași poet "reconsiderat" cu doi dintre oficialii breslei apar și ele puse în implacabilă lumină: "Făcuse alergie
În fața și-n spatele camerei (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11673_a_12998]
-
am însărcinat-o doar nouă luni// și uite ce-a îmbătrânit nu// (ceream ca idiotul biologie plus/ text/ dădeam târcoale nerăbdător/ ca la paișpe ani în jurul/ biroului de eliberare a buletinelor)/ vreau să îmbătrânesc nici o fată" (În urma unei discuții mai vechi). Pe cât de plicticoase, în derularea lor, erau versurile citate anterior, pe atât de incitante, fiindcă ingenioase, sunt acestea din urmă. Vodcă sau vin, Flipper, Știi cum e când m-am trezit, Conserve bine închise bani pentru încă o săptămână se
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
sunt acestea din urmă. Vodcă sau vin, Flipper, Știi cum e când m-am trezit, Conserve bine închise bani pentru încă o săptămână se numără printre cele mai bune poeme ale plachetei. Alături de ele, Foișorul rockerilor, în care un episod vechi de când lumea și devenit comun prin ocurență (trădarea dragostei dintâi, prima și cea mai dureroasă decepție amoroasă) e superb interpretat de trubadurul nostru postmodern: "în zadar îl mai ascult pe hendrix/ nici măcar chitara lui n-ar putea dezgropa/ tremoloul acelor
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
și mai adevărate/ și care mă așteaptă numai pe mine/ (ce grețos ce oboseală/ aș fi gândit eu cel de atunci/ citind aceste rânduri/ într-adevăr ce nașpa și ce grețos/ dar vezi tu chiar luna trecută mi-au/ schimbat vechiul număr de telefon/ cel la care ea continua să mă sune/ și după)". Parcă sunt aici altfel de versuri, parcă citim poezie. Dan Sociu poate, firește, să ia lirica, literatura, totul în glumă; ar fi însă păcat ca un tânăr
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
Mircea Mihăieș La șaptezeci și cinci de ani, lui Ion Iliescu par să i se scufunde toate corăbiile: pe cât nu-l vrea Partidul, pe atât îl vrea Parchetul! Unul câte unul, vechii ciraci se leapădă de el, care ca de Satan, care ca de Căpcăunul gata să înghită partidul. Deocamdată, fiii (ne)naturali ai lui Iliescu - Năstase, Geoană și ceilalți paricizi - se mulțumesc să rămână în defensivă. O defensivă care, presimt, va
Săraca și cinstita moștenire Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11690_a_13015]
-
citirii lălâului document ce se voia un rechizitoriu nemilos, el nici măcar n-a îndrăznit să-i privească în ochi pe cei cărora, în aparență, li se adresa. N-a rostit nici un nume, n-a invocat nici o împrejurare concretă. În stilul vechilor plenare ale PCR, Iliescu a vorbit în binecunoscutele dodii în care se specializase Ceaușescu: "un grup de tovarăși au comis niște fapte în anumite împrejurări". Entuziasmul presei, care a găsit un nou prilej de a crea spectacol, rămâne, în cele
Săraca și cinstita moștenire Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11690_a_13015]
-
să juiseze el însuși, ea îl observa cu atenție șireată. Nu mai avea nici o îndoială că ea cunoștea toate rețetele amoruflui fizic înainte de a i se da lui. Și această idee îl amețea, revoltându-l totodată. ș...ț Potrivit unui vechi obicei, țarina pusese să fie împrăștiate de jur împrejurul patului conjugal snopi de grâu și vase pline cu grâne ca să le aducă soților toate fericirile făgăduite de Biserică perechilor virtuoase. Fără să vrea, Vasia nu reușea să disocieze marile idei imperiale de
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
pare născut din nimic și nimic nu s-a ales de el, cum recunoaște: ești un tuberculul soios /al unui soare ratat. Alt autor caută în lume exclusiv rumegușul unui cîntec, deși l-ar găsi în propriile volume: Rumegușul unui vechi cântec de lume/ pierdusem,/prin vremile solare./ Ca pe o pasăre-albastră-l căutam/ și-l căutam/ și-l căutam... Nici ONU nu-i mai dă speranțe: Pe la cusături, a crăpat cerul de-atâta ură. Iar Organizația Națiunilor Unite vrea să-l
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
nici oameni ca toți oamenii nu par să fie. Lisa, din prima "moralitate", este o călătoare. Și o colecționară de bune purtări. Cam stereotipe, faptele ei frumoase par făcute după carte, doar că exemplarul din Usages du monde e prea vechi. Purtarea Lisei e, altfel spus, mai puțin cucernică decît riguros "corectă". Este și un soi de moștenire de familie, de la străbunicii intrați în istorie ca vizionari, părinți ai curselor cu diligența în America. Însă moda diligențelor a adus cu ea
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]