2,333 matches
-
până în inimă, Tată, te rog, nu poți vorbi așa de bărbatul fiicei tale, Ai dreptate, iartă-mă, astăzi n-ar trebui să fie o zi de reproșuri și acuzații, Astăzi, de ce, Am fost la cimitir, am dat un urcior unei vecine și avem un câine afară, evenimente toate de mare însemnătate, Ce poveste mai e și asta cu urciorul, I-a rămas toarta în mână și s-a făcut cioburi, Se mai întâmplă, nimic nu e veșnic, Dar a avut bunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
s-a părut potrivit să-i dau unul nou, ne gândim că celălalt a avut un defect de fabricație, sau nici nu e cazul să ne gândim, ce-i dat e bun dat, n-are nevoie de explicații, Cine e vecina, E Isaura Estudiosa, cea care a rămas văduvă acum câteva luni, Este o femeie tânără, Nu am intenția să mă căsătoresc din nou, dacă la asta te gândești, Dacă m-am gândit, nu mi-am dat seama, dar poate c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lui, Nu cred că va fi cazul, aș jura că Găsit nu aparține acestor locuri, câinii de turmă și de pază nu fac ce-a făcut el, După ce mănânc o să fac un tur să întreb, Profită ca să-i duci urciorul vecinei Isaura, rosti Marta fără să încerce să-și ascundă zâmbetul, M-am gândit și eu la asta, așa spunea bunicul, să faci mai devreme ce se poate lăsa pe mai târziu, răspunse Cipriano Algor privind în altă direcție. Găsit terminase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
făcu cu mâna stângă un semn de rămas-bun, câinele probabil se gândea la casa lui și la dudul negru care-i ținea loc de cer. Așa că mai devreme decât s-ar fi gândit, Cipriano Algor se întoarse la olărie. Sfatul vecinei Isaura Estudiosa sau Isaura, fără adaos, pentru a scurta, era înțelept, rațional, cum nu se poate mai adecvat situației și, dacă ar fi fost aplicat funcționării generale a lumii, cu ușurință s-ar fi încadrat într-o ordine a lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să-l silesc, Privind lucrurile din acest punct de vedere, ai dreptate, Așa am spus și eu, exact cu aceste cuvinte, Cui le-ai spus. Cipriano Algor nu răspunse. După aceea, cum fiica lui îl privea așteptând, liniștită, se hotărî, Vecinei, Care vecină, Cea cu urciorul, Ah, da, te-ai dus să-i dai urciorul, De aia l-am pus în furgonetă, Bineînțeles, Da, Atunci, dacă înțeleg bine, ea ți-a explicat că n-avea rost să umbli după stăpânul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a simțit impulsul, cu adevărat neașteptat și inexplicabil, de a merge să ceară vești despre urcior, dacă utilizarea lui a scos în evidență vreun defect ascuns, dacă curge, dacă păstrează apa proaspătă. Evident, nu de ieri, de azi își cunoaște vecina Cipriano Algor, ar fi cu neputință să existe vreo persoană în sat pe care el, din pricina meseriei, să n-o fi întâlnit, și, cu toate că nu existaseră relații de prietenie cu familia ei, Algorii, tatăl și fiica însoțiseră la cimitir funeraliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se așteptau la ele, veneau agenții, uneori puneau întrebări, alteori nu, arestau doi sau trei bărbați, și viața continua ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, mai devreme sau mai târziu arestații se întorceau. Olarul Cipriano Algor a uitat de vecina Isaura Estudiosa, femeia căreia i-a dăruit un urcior, și de șeful departamentului de achiziții din Centru, omul pe care nu știe dacă îl va putea convinge de interesul păpușilor. Gândul lui s-a concentrat cu totul asupra unui camion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
niște vechi amici care nu s-au văzut de mult, Era uniforma, spunea ginerele, și Marta repeta, Era uniforma. Olarul îi privi cu mirare, de parcă toate lucrurile din lume și-ar fi schimbat brusc sensul, poate pentru că se gândise la vecina Isaura mai mult pentru numele pe care-l purta decât pentru femeia care era, într-adevăr nu e obișnuit, nici măcar în gândurile distrate, să înlocuiești ceva prin altceva, doar dacă n-o fi consecința faptului că a trăit mult, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
intra în casă, dar, împotriva celor anunțate înainte, nu-i va mulțumi fiicei lui pentru că i-a arătat lumina rațiunii, nu-i putem cere atât de mult unui bărbat care tocmai a renunțat la un vis, deși neînsemnat, doar o vecină tânără, va spune da, va comanda cofraje tâmplarului, nu c-ar fi lucrul cel mai urgent, dar tot se câștigă ceva timp, în materie de termene tâmplarii și croitorii n-au fost niciodată de încredere, cel puțin așa se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
enervat puțin pe fiica lui și mult pe sine, dar conștient că singurul mod de a ieși din impasul în care singur intrase ar fi să-și recunoască eșecul, rosti, sacadat, un nume, învăluindu-l în cuvinte, A fost văduva, vecina, Isaura Estudiosa, ca să mulțumească pentru urcior. Marta negă cu o mișcare din cap, Nu se numește Isaura Estudiosa, corectă, numele ei este Isaura Madruga, Ah, bine, spuse Cipriano Algor, și se gândi că nu va mai fi nevoie s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
calm producția viitoare, nu în grabă ca acum, ce părere ai, Da, cred că e o idee bună, spuse Marçal, și, în clipa aceea, își aminti că i se păruse bună și ideea Martei de a lăsa câinele în grija vecinei cu urciorul, După ce te las la serviciu, mă duc să vorbesc cu șeful departamentului de achiziții, sunt sigur că va fi de acord, spuse Cipriano Algor, Să sperăm, răspunse Marçal, și observă din nou că repetase un cuvânt pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se dusese în sat a doua zi pentru a cumpăra două duzini de foi de glaspapir. În magazinul acela începuse să lucreze Isaura, așa cum Marta știa de când o vizitase imediat după tulburătoarea întâlnire, emoțional vorbind, să ne înțelegem, pe care vecina o avusese cu tatăl ei. Aceste femei nu se văd des, dar au destule motive pentru a deveni prietene bune. Cu discreție, ca vorbele ei să nu poată ajunge la urechile stăpânului magazinului, Marta o întrebă pe Isaura dacă îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lui elanuri de siguranță și de autoritate, la afirmarea categorică și obsesivă a propriilor îndoieli, ca și cum ar fi crezut că, în acest fel, va reuși să și le scoată din cap. Și mai era și femeia aceea, Isaura, Isaura Madruga, vecina cu urciorul, căreia zilele trecute nu-i răspunsese decât E bine la întrebarea pe care o murmurase, cu ochii în jos, în timp ce număra monedele, Și tatăl tău, când, de fapt, ar fi trebuit s-o ia de braț, s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-l apărând și oprindu-se să-i privească, Marta întrebase, Ce vom face cu câinele. Liniștit, de parcă ar fi fost un subiect discutat de mii de ori și la care nu merita să revină, tatăl răspunse, O s-o întreb pe vecina Isaura dacă vrea să-l țină ea, Nu știu dacă am auzit bine, repetă, te rog, tată, chiar ai spus că o vei întreba pe vecina Isaura Madruga dacă vrea să-l țină pe Găsit, Ai auzit foarte bine, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ori și la care nu merita să revină, tatăl răspunse, O s-o întreb pe vecina Isaura dacă vrea să-l țină ea, Nu știu dacă am auzit bine, repetă, te rog, tată, chiar ai spus că o vei întreba pe vecina Isaura Madruga dacă vrea să-l țină pe Găsit, Ai auzit foarte bine, așa am spus, Pe Isaura Madruga, Dacă ții neapărat, voi răspunde Pe Isaura Madruga, și atunci tu vei întreba din nou Pe Isaura Madruga, și o ținem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Isaura, dar ea spuse, E de la departamentul de achiziții, un subșef. Ezitând între decepția că apelul nu venea de la cine i-ar fi plăcut și ușurarea că nu va trebui să-i explice fiicei lui motivul unei asemenea intimități cu vecina, deși nu trebuie să uităm că ar putea fi vorba pur și simplu de ceva legat de Găsit, tristețea absenței, de exemplu, Cipriano Algor se duse la telefon, spuse cine e și curând auzi la celălalt capăt al firului vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
tip din spate, ridicând mâna. — Treizeci de lire de la un client de la telefon... Dă cineva mai mult? Doamnelor și domnilor, țin să vă reamintesc că astfel vor crește fondurile pentru binefacere... — Treizeci și cinci! strigă fata în roz și se întoarce spre vecina ei. La magazin ar fi mult mai scumpe, nu? Și nici măcar n‑au fost purtate! Dumnezeule, are dreptate. Zău, ce sunt treizeci și cinci de lire pentru trei jachete? O nimica toată. — Patruzeci! mă aud strigând, înainte de a mă putea opri. Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
subțire și puțin roasă, un bichon frisé care obturează o pereche de sâni la limita observabilității, o pereche de ochelari de vedere severi și, în cele din urmă, pe Liliane, posesoarea picioarelor, fustei, curelei, cățelușului, sânilor și ochelarilor. Liliane e vecina de palier a lui Lionel. În cei cinci ani de când sunt vecini, au schimbat între ei câteva sute de „bună ziua“, câteva zeci de „bună seara“ și, la sfârșitul fiecăreia din aceste conversații prescurtate, câte un „la revedere“ mai mult decât
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
-i observă tocmai când el se decide să-și ia inima în dinți și s-o conducă pe Liliane, câțiva pași, prin parc. — Bună dimineața, madame Agnès, se grăbește Lionel să salute primul, ținând ușa la lift deschisă, să iasă vecina cu odorul. — Dumneavoastră erați, domnule Lionel? Da’ uite-o și pe domnișoara Liliane... Ce matinală sunteți azi... Înțeleg că drăguțul de Robespierre vrea să facă un pipi mic? zice madame Agnès, încercând să-l mângâie pe Robespierre, dar oprindu-se
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
se refugia cotoiul vagabond al străzii. Nu rămăsese din sulul felinei, înșurubat ca un dop, în cotul strâmb de tablă, decât privirea electrică: luciul unei melancolii scrutătoare, pulsație verzuie, sângerie în care se concentrase, pentru o instantanee incursiune de contact, vecina Veturia. Simulacre jur-împrejur, capete de carton și cenușă! Echivocul în care se intersectau releele clipei, plictiseala otrăvită, isteriile amânate, măștile, măștile gata să te livreze, din neatenție, între colții malaxorului. La catedră și amvon, în cazărmi și birouri și alcovuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bârfitor de comploturi! Dovada: nimeni nu e arestat! Nu mai ești arestat, astăzi, fiindcă asculți posturi de radio străine, cum ascultă toți, sau bei cafea cumpărată de la speculanți sau faci glume despre urechea vigilentă a nației sau fuți pe furiș vecina. De altfel, istoria adevărată a acestei epoci nu se află în lamentările vreunui Narcis schizofrenic sau ale vanitoșilor săi admiratori. Hârtia rezistentă timpului trebuie rezervată pentru Arhiva timpului. Acolo se va regăsi odiseea populară a vremii, știu asta. Plebea are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Zice că vine privatizarea și la noi. Și dacă e să cumpere cooperativa s-o ia gata terminată. Dacă mă enervez și dau mai tare cu ciocanul, cade tencuiala de sub cercevel. Înțelegeți cum e politica... La treabă mică apelăm la vecina de la pâine, că la ei încă merge toaleta. A luat spațiul de la pâine dom’ Cangurașu, dar încă nu a intrat în lucrare. Zice că vrea să facă o sală de-aia cu Bingo. Dar dacă vă zorește, poate aveți chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe stânga. O auzi cum continuă o povestire începută mai demult. „Da, doamnă“, oftă Aspasia. „Întâmplător cunosc toată povestea. Femeia aceea de care spuneați stătea în bloc cu mine. Ușă în ușă. Nu prea ne vorbeam, doar așa ca între vecine. Am avut niște dispute cu ea, după evenimentele de la revoluția noastră. Era... Știți cum gândea lumea atunci, vindicativă, dezorientată, umbla după dreptate. Cum a fost atunci, imediat, până s-au aranjat lucrurile.“ „Dar chiar erau din aceia?“, întrebă cealaltă femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
seama? Tăcu iar. Mai trase câteva înghițituri. Se-auzi cum și scuipă. - Parcă io de ce mai iau câte o gură... De singură în casă și de să nu vină ăia și peste mine. Nu zici c-a luat-o pă vecina de la patru, madam Pancratz? A luat-o de la poștă sau pă unde-o fi fost. Cu tot cu apartament a luat-o. Am făcut ședință rapidă de bloc să vedem cum facem cu întreținerea cu calculile pă spațiu, că apartamentul este trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o sărutare, Ce-ai fi vrut, să-ți dea și restul? O fată fierbinte Observând că mă codesc, Zise scurt, pe față, Că pe dânsa o-ncălzesc Numai banii-gheață! Flagrant delict pe scara blocului Ispitindu-l, a intrat C-o vecină în păcat, Iar păcatul a condus Să-l și bată...cel de sus! Cămin modern Soața, încheind ocara, Cică i-ar fi zis loială: „Vezi ce faci cu secretara, Că de la un timp te-nșeală!” Unui basarabean căsătorit cu o
IOAN FREN?ESCU by IOAN FREN?ESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83933_a_85258]