1,997 matches
-
totuși una dintre divinitățile cele mai frecvent menționate În textele mesopotamiene mai ales În mileniul I Î.Hr. Este considerat fiul lui Mardukxe "Marduk" și al soției sale ßarpanștu(m); soț al zeiței Tașm¶tu(m), Împreună cu care este foarte venerat mai ales În Borisppa, În templul Ezida. Nabû mai are Însă o soție, pe Nanâxe "Nanâ", sau pe Nisabaxe "Nisaba", zeița cerealelor. În Asiria, Nabûxe "Nabû" are centre cultuale În Ninive și Kal¿u/Kala¿ (Nimrud). A avut parte peste
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-te În Nabûxe "Nabû" și În nici un alt zeu!”. Nabûxe "Nabû" este considerat scriitorul „Tablelor Destinului” și, În consecință, el este „Celxe "Cel" care cunoaște totul”. A fost marele patron al scrierii și al scribilor. Împreună cu aceștia au mai fost venerați, la nivel oficial sau privat, și divinitățile protectoare ale sănătății, sau cele vindecătoare („Heilgottheiten”). Unele dintre aceste divinități sunt masculine: Damuxe "Damu", numit și „Marele preot descântător”; Ninazuxe "Ninazu", „Stăpânul medic”; Ninghizida și Sataranxe "Sataran". Și mai numeroase sunt divinitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În timpul căreia se citește În public En¿ma eliș: cu această ocazie, Marduk hotărăște pentru tot anul destinele Babiloniei. Mardukxe "Marduk" este preamărit și ca zeu al Înțelepciunii, al sfatului, al magiei și al vindecărilor. În această calitate este adesea venerat și invocat. Cunoaștem multe rugăciuni și imnuri În cinstea sa. Cultul său a reușit să pătrundă inclusiv În Asiria. Soția lui Mardukxe "Marduk" era ßarpanștu(m), „Cea care strălucește ca argintul”. Emblema sa este miticul mușhușșu, un șarpe sau dragon
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
clasice, este zeul național al asirienilor, care Îi spuneau Așșur. El este cel care a dat numele capitalei regiunii asiriene. Originea și semnificația numelui sunt incerte. Unii consideră că nu este nici semit, nici sumerian. Assurxe "Assur" ajunge să fie venerat În toată regiunea asiriană Începând cu etapa Ur III (2112-2003 Î.Hr.). Drept urmare a acestui fapt, are temple În toate orașele asiriene; templul din capitală se numea Eșarra, „Casa/Templul celui atotputernic”. În ciuda afirmării sale repetate În Asiria, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
templul din capitală se numea Eșarra, „Casa/Templul celui atotputernic”. În ciuda afirmării sale repetate În Asiria, mai ales În mileniul I Î.Hr., cultul lui Assurxe "Assur" nu a fost niciodată preluat În Babilon. În schimb, Assur ajunge să fie venerat, mai târziu, la aramei, sub numele de Assirxe "Assir". Ascensiunea lui Assurxe "Assur" merge În tandem cu ascensiunea politică a Asiriei. În secolul al XIII-lea Î.Hr., acesta primește deja atributele lui Enlilxe "Enlil" și este invocat adesea Înaintea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mesopotamian. De exemplu, se pare că zeița Îalaxe "S#ala", cunoscută ca soție a zeului akkadian al fenomenelor atmosferice Adadxe "Adad" (Ișkurxe "Ișkur"), precum și a zeului semit occidental Daganxe "Dagan", ar fi de origine hurrită. Zeița hurrită Naparbixe "Naparbi" era venerată În Assurxe "Assur"; Șaușka, În schimb, era venerată la Ninive. Iar dacă ne referim la mitul sumerian Ghilgameșxe "Ghilgameș" și ¾uwawaxe " H~uwawa", se pare că monstrul ¾uwawa (cf. subcapitolul 4.9c) este legat de lumea hurrită; de asemenea, În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
S#ala", cunoscută ca soție a zeului akkadian al fenomenelor atmosferice Adadxe "Adad" (Ișkurxe "Ișkur"), precum și a zeului semit occidental Daganxe "Dagan", ar fi de origine hurrită. Zeița hurrită Naparbixe "Naparbi" era venerată În Assurxe "Assur"; Șaușka, În schimb, era venerată la Ninive. Iar dacă ne referim la mitul sumerian Ghilgameșxe "Ghilgameș" și ¾uwawaxe " H~uwawa", se pare că monstrul ¾uwawa (cf. subcapitolul 4.9c) este legat de lumea hurrită; de asemenea, În acest mit se face referire și la muntele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Șamu¿a și pentru zeul furtuniixe "zeul furtunii" din Nerikxe "Nerik"). Ascensiunea noilor divinități are loc aproape exclusiv la nivelul capitalei și al familiei regale, având În vedere că regele, simbol al unității țării și mare preot, este reprezentantul zeilor venerați pe teritoriul asupra căruia Își exercită puterea; așadar, lărgirea regatului presupune și mărirea panteonului oficial, dar nu pare să modifice În mod substanțial uzanțele religioase tradiționale. Documentația care provine din prima perioadă imperială (Șuppiluliuma I și Murșili II) este semnificativă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
marele templu 1 dedicat cuplului plasat În vârful panteonului hitit, format din zeița Soarexe "Soare" din Arinna și zeul hitit al furtunii. Acest cartier de temple, scos recent la lumină, a fost construit probabil pentru a adăposti și pentru a venera un mare număr de zei, intrați În panteonul hitit În ultima perioadă imperială. 3. PANTEONULTC "3. PANTEONUL" În limbile anatoliene „divinitatea” este indicată printr-un termen de același tip: În hitită șiu(na/i)-, derivat de la rădăcina indo-europeană *dð¶u
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la sud format din Hattușaș, Arinnaxe "Arinna" și Zippalanda (Forlanini, 1984). Odată cu ¾attușili I, când Hattușaș se impune ca un centru politic dominant din punct de vedere religios, de-a lungul unui proces de amestec și reelaborare teologică a divinităților venerate În diferite localități ajung să se afirme mai ales zeitățile din grupul cetăților meridionale. Într-adevăr, după cucerirea hitită, Zalpa Își pierde rapid importanța, iar izvoarele Încep să ne ofere puține atestări; Li¿zina Își menține o prezență limitată aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de inventarele cultelor din timpul lui Tut¿aliya al III/IV-lea, răspundea exigențelor de ordin politic, care priveau menținerea unei coeziuni sociale, fiind posibil datorită omogenității substanțiale a tipurilor divine locale cu cele din capitală. În general, divinitățile principale venerate local aparțin tipului „zeul furtuniixe "zeul furtunii"” și „zeița-mamă”, asociați cu munții, respectiv cu izvoarele (să ne amintim că cetatea Arinnaxe "Arinna" Își ia numele de la un izvor). Atenția pentru cultele locale este demonstrată de soarta cetății Nerikxe "Nerik" (Haas
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ne indică În mod clar unele Însemnări din colofoane. În sfârșit, nu trebuie uitată prezența În religia ugaritică a unei puternice componente hurrite, dovedită fie de divinitățile menționate În texte, fie de Înseși documentele redactate În ugaritică și hurrită. Zeii venerați la Ugarit consitiuie un grup numeros structurat, Într-un panteon politeist, comparabil Întru totul cu cel al lumii clasice. Oricât de multe ar fi divinitățile cărora li se aplică epitete care le leagă de regnul animal (de multe ori cele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Keret" și Aqhatxe "Aqhat", care Îi scot În evidență caracterul de tutore al ordinii etico-sociale. Spre deosebire de un deus otiosus sau de un zeu În declin, zeul El ocupă un rol central În sistemul sacrificial ugaritic, apărând drept una dintre divinitățile venerate cu precădere de către credincioși; nu trebuie uitată influența profundă pe care figura și mitologi au avut-o asupra formarii personalității lui YHWHxe "YHWH". Soția lui El este zeița Athiratxe "Athirat", a cărei participare activă la opera creatoare ne este dezvăluită
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În mediul aramaic) și o divinitate infernală numită Baal Addirxe "Baal Addir" („Domnul Puternic”). La Sidon, Astartexe "Astarte" era asociată cu Eshmunxe "Eshmun", Baalxe "Baal"-ul local, numit și „Principe Sfânt”, un zeu cu accentuate trăsături de tămăduitor. Acesta era venerat În mod deosebit Într-un sanctuar extraurban, așezat pe o colină, În apropierea unui izvor și caracterizat de prezența unei dumbrăvi sacre. Și Eshmun este protagonist al unei aventuri dramatice asemănătoare celei a lui Adonisxe "Adonis", chiar dacă nu identică, de vreme ce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al marinarilor), Baal Malagexe "Baal Malage" (și acesta, probabil, legat de sfera marină) și pe Baal Hammonxe "Baal Hammon", pe care Îl vom regăsi apoi și la Cartagina. Panteonurile centrelor minore ale Feniciei sunt mai puțin cunoscute. La Berytos era venerat un Baalxe "Baal" marin, alături, probabil, de Astartexe "Astarte". În sanctuarul din Amrit, sediu al cultelor de tip terapeutic, se găsesc urme ale venerării lui Eshmunxe "Eshmun", Melqartxe "Melqart" și Shadrafaxe "Shadrafa" (lit.: „Geniu tămăduitor”). La Umm el-Amed, nu departe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
precum Eshmun-Melqart din Cipru, Eshmun-Astarte, Sidxe "Sid"-Tanitxe "Sid-Tanit", Sid-Melqartxe "Sid-Melqart" la Cartagina etc. Fenomenul se explică printr-o legătură destul de strânsă, la nivel mitologic și cultual, Între două figuri divine percepute deosebit de apropiate În atribuții, care ajung să fie venerate În sanctuare comune. În centrele mediteraneene se observă În panteonurile punice anumite trăsături locale datorate fie devoțiunii speciale a fondatorilor fenicieni, fie contactului cu tradițiile indigene, fie, În sfârșit, dezvoltărilor autonome. În Cipru, de exemplu, pe de o parte, Astartexe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Hammon-Tanit se află În centrul cultelor celebrate În tofet; aceștia se ocupau pe problemele legate de descendență și aveau parte de o serie de rituri printre care se aflau și sacrificii sângeroase, umane (de copii) și animale. La Cartagina erau venerate și alte serii numeroase de figuri divine: printre cele mai populare se numărau Astartexe "Astarte", Melqartxe "Melqart" și Eshmunxe "Eshmun", prezenți mai ales În numele teofore. Printre alți zei de seamă figurează și Baalxe "Baal" Shamemxe "Baal Shamem", Sidxe "Sid" și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În Sardinia, În afară de Baal Hammon, Tanitxe "Tanit", Melqart, Astarte și Baal Shamemxe "Baal Shamem", este atestat cultul zeului Sidxe "Sid" În sanctuarul din Antas, unde era identificat cu Sardus Paterxe "Sardus Pater" (o străveche figură locală). În același loc erau venerate și cunoscute divinități tămăduitoare precum Shadrafa și Horonxe "Horon", un vechi zeu amorit, probabil În formă de șarpe, stăpân al descântecelor și protector Împotriva mușcăturii de reptilă. Un rol important trebuie să fi avut și Eshmunxe "Eshmun", venerat În felurite
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
loc erau venerate și cunoscute divinități tămăduitoare precum Shadrafa și Horonxe "Horon", un vechi zeu amorit, probabil În formă de șarpe, stăpân al descântecelor și protector Împotriva mușcăturii de reptilă. Un rol important trebuie să fi avut și Eshmunxe "Eshmun", venerat În felurite locuri sacre ale insulei și identificat cu tămăduitorii clasici Asclepiosxe "Asclepios" și Esculapxe "Esculap". În Spania, cultul lui Tanitxe "Tanit" și Astartexe "Astarte" pare să dobândească o importanță aparte. Pe lângă acestea sunt Însă prezenți și Baalxe "Baal" Hammonxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Cuyram, În care sute de statui de teracotă reprezintă o zeiță despre care se crede că ar fi Tanit. La Pyrgi (Santa Severa de astăzi), pe teritoriu etrusc, exista un sanctuar dedicat zeiței etrusce Unixe "Uni", identificată cu Astartexe "Astarte", venerată Împreună cu un Baalxe "Baal" fenician, poate Melqartxe "Melqart". Aici au ieșit la lumină plăcuțe de aur cu inscripții feniciene și etrusce, În care se amintește construirea sanctuarului de către autoritățile locale În jurul anului 500 Î.Hr., poate cu ocazia unei importante
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
găsesc alături de divinități de origine arabă (atestate mai ales la periferie), a căror importanță și răspândire atestă rolul socioistoric al elementului etnic corespunzător. O astfel de divinitate supremă În Palmira În epoca izvoarelor epigrafice pare a fi Bel, un zeu venerat de tribul Bene-Kohennabu, care a ajuns la vârful societății În secolul I Î.Hr. datorită activității preoților săi care au reușit să-l impună ca zeu național. Teonimul Înseamnă, pur și simplu, „Stăpân”, Într-o formă care atestă influența zeului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Pe lângă apartenența la triada zeului suprem, Aglibolxe "Aglibol" este reprezentat adesea cu Malakbelxe "Malakbel", Împreună cu care formează o pereche de frați divini: o legătură cultuală (poate mitică) diferită și anterioară rolului său În anturajul lui Bel. Aglibol și Malakbel erau venerați Împreună Într-un templu (Încă necunoscut) care avea numele semnificativ de „Grădina sacră”, fapt care Îi leagă de ciclul vegetal și Îi configurează ca protectori specifici ai vieții sedentare bazate pe agricultură. Credincioșii lor erau mai ales cei din tribul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeu În mod sigur analog cu Baalxe "Baal"-Hammon din tradiția feniciano-punică, introdus În oază, probabil, de grupuri tribale din Antiliban sau Hauran. Acesta deținea un sanctuar În afara orașului, plasat pe vârful Gebel Muntar (la sud-vest de Palmira), unde era venerat alături de o zeiță de origine arabă Manawatxe "Manawat". Tribul Bene-Agrud are pentru Ben-Hammon o devoțiune specială, marcată de faptul că i-au construit acest sanctuar. Reproducând parțial trăsăturile omonimului său fenician, Bel-Hammon era la Palmira o manifestare minoră a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care Îi perpetua cultul și Îl deosebea (spațial și poate substanțial) de alte culte de la Palmira. O divinitate care prezintă un interes aparte În panteonul Palmirei (dar foarte răspândită și În lumea arabă preislamică) este așa-numitul „Zeuxe "Zeu" Anonim”, venerat pe câteva sute de altare diferite descoperite mai ales În apropierea izvorului Efqa. El apare la scurt timp după secolul I d.Hr. și este definit ca „Zeul al cărui nume este binecuvântat În veci”. Reprezentările ni-l arată Înzestrat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Anonim"ța unei false probleme, putând fi vorba despre o entitate aparte, diferită de celelalte, născută din nevoia credincioșilor de a avea un interlocutor divin intim și mai atent la nevoile individuale, decât marile divinități ale cetății sau decât cele venerate În tradițiile antice tribale ale grupurilor individuale. Fenomenul poate fi Încadrat În religiozitatea populară care are tendința de a se detașa de cultul public. Trebuie ținut cont și de faptul că „Zeul Anonimxe "Zeul Anonim"” este un zeu sùnnaos, adică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]