3,476 matches
-
întreceam măsura, și abia a doua zi, spre prânz, mi-am revenit; mai zăceam încă în pat, epuizat, în cameră, pe lângă mama, se mai afla și domnișoara Marioara, vecina noastră de la etaj, o femeie în vârstă, micuță cât un copil, venită să dea și ea un sfat, să mă ajute cumva și pe care, în lumina euforiei aceleia de animal egoist ce ne încearcă de câte ori o suferință fizică insuportabilă ia sfârșit, o vedeam ca pe o zână, ca pe o ființă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
se dedicaseră fără ca scopul acesteia să-mi fie prea limpede - ca pe o „întâmplare” ușor nefirească. Să zic și supranaturală ar fi desigur prea mult, deși nu pot să neg că mi-a trecut prin minte întrebarea dacă acele rândunele venite atât de aproape de mine în acea dimineață de octombrie nu sunt cumva suflete... În noaptea care de-abia a trecut - azi e joi, 1 noiembrie 1990, ziua morților la catolici și în copilăria mea clujeană - am visat-o pe tanti
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
tabărĂ aici, în Sinaia. Am venit vreo doi ani la rând. Și, în prima zi, le țineam un discurs colegilor care veneau în tabăra UASCR și le spuneam : „Nu merge cu aspirină, nu merge așa și pe dincolo ! Vreți ceva, veniți și mă întrebați în particular. Nu veniți după aceea, că e prea târziu“. Eram toți foarte obsedați de acest subiect, care, evident, ne otrăvea tinerețea. Noi eram studenți la Medicină, știam mai bine ce să facem, cum să ne descurcăm
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ne răsfăța, drăguța de ea, cu pui de porumbei la tavă pe orez și roșii, În odăița din fund, cu tavanul jos, În care ne Înghesuiam În compania neuitată a câtorva prieteni și a metreselor noastre tinere, frumoase și ispititoare, venite aci cu sânii și spatele lor mândru despuiat până la noadă, ca pregătite pentru balul, din aceeași seară, al țiganilor, al lăutarilor sau al măcelarilor, de la Liedertafel, de la Oppler, de la Roxy, unde eram nelipsiți În fiecare an; eu simțindu-mă, ce
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tra-gem sârba cea de foc. Iar la un bal al țiganilor În sala Oppler, am rămas toți Încre meniți de frumusețea, necunoscută de noi până atunci, a țigăn cilor din Ardeal, a „neorusticelor“, cum li se mai zice pe acolo, venite anume la acest bal ca niște regine de Saba, În rochiile lor somptuoase, largi, Învoalate, În culori nemaiîntâlnite și În cizmulițele lor de piele roșie, cu tocul Îngust. Le păstrez și azi foto grafiile În muzeul secret al tuturor blestămățiilor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-mă la un divorț, categoric și absurd, cu muza favo rită, Terpsihora, căreia n-am mai putut să-i suport, vreme de zece-cincisprezece ani, farmecul aromitor al liricii sale, smuls din coardele tremurânde de citară. ÎNSĂ ACEASTĂ CARTE A MEA - VENITĂ MULT MAI TÂRZIU și ca un produs hibrid Între proză și poezie sau cântec, lucru care nu strică urechii și nici nu șade rău, fiindcă Aristot laudă acest fel de scris, care este al lui Platon -, această carte Îmi vine
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
neamului și exploatatorului pros titua telor Busuioc, următorul epitaf cu ortografie proprie: FAMILIA G.I. BUSUIOC DECEDAT 28 DECEMBRIE 1924, ÎN ETATE DE 67 ANI SE ODIHNEȘTE ACI ÎN PUMUNT NEGRU MĂ DUC CE VOI PĂȚI NU șTIU DACĂ VREȚI șTIRI VENIȚI LA MINE SĂ VI LE DAU CU SOȚIA SA ELIZA DECEDATA LA 1932, IULIE 11 - LOC DE VECI - DUMNEZEULE PĂRINȚI ÎN A TA PAZĂ LAS ACEST LOCAȘ AL MEU DE VECI CINE S-O ATINGE DE EL DE A-L
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-i propună iubitei tale a-i vizita garsoniera de holtei cvincvagenar, afanisit, trist și fără parale, cu pereții ei afumați de tutun prost și cu patul răvășit zilnic de atâtea femei tinere, frumoase, unele de condiție, dar neroade și ușuratice, venite să-l fericească pe acest nefericit sceptic și ratat al amorului, care le face, după aceea, cum Îmi spunea, „vânt pe scări“ - prietenul Geacă, otrăvitul, de douăzeci de ori otrăvitul În suflet și În toate mărun taiele lui din atâta
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
frații Iuliu și Virgil Nițulescu, medici, foști bursieri ai fundației lui Rochfeller, G. Alexandrescu, profesor la Liceul “Lazăr” din Capitală, C. PopescuGruia, avocat și profesor la Școala normală din Ploiești, M. Rădulescu, profesor la liceul din Buzău, iar ca noi veniți, pe Donar Munteanu, Victor Ion Popa, Vasile Voiculescu, Mihai Lungeanu, I.M. Rașcu, I. Valerian, Petru Cancel, căpitanii Iulian Popovici și G. Alexandreanu, Mihai Lupescu, domnișoara Natalia Pașa, G. Pallady, G.M. Vlădescu Vlad, G. Ponetti, C.R. Crișan, Virgil Duiculescu, I. Palodă
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
de vameșii lacomi de la cele două frontiere prin care trecuse. Îndesă mai bine lucrurile in bagaj ca să nu-i cadă și se îndreptă cu pași siguri spre o stație de autobuz. Aștepta un moment prielnic pentru a recunoaște vreo persoană venită ca și ea. Spera să-i cunoască după bagajele pe care le aveau, după port sau chiar după fizionomie și exprimare. La un moment dat, în stația de autobuz apăruseră două persoane de sex diferit, trecuți de vârsta a doua
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
diverse locuri, ca niște dinți cariați și nespălați, iar hainele de pe ei miroseau ca un pește alterat, întins pe un grătar. În apropiere se afla un hotel în care erau cazați cei patru prieteni care traversaseră râul Oder. Majoritatea celor veniți ca și ei după „afaceri” erau cazați acolo. La parterul hotelului exista o unitate comercială, un bar și o sală de casino. Mai existau tinere fete cu haine extravagante, cu părul aranjat, iar sânii mari le atârnau exact ca ugerul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
îi povesti câteva istorioare despre cum se jufuiesc unii pe alții, fără scrupule, păcăliți de câte o bandă de analfabeți, coate goale care sunt în stare să comande și o armată. Nu poți să îți imaginezi prin câte trec cei veniți aici după iluzia unui vis! - Te-ai întrebat vreodată cât îmi este de greu aici, cum câștig un ban și câte laturi primejdioase are străinătatea? Sunt tot felul de șmecheri, de adunături. Unii au sufletele meschine și cu fețe luminoase
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Iași la episcopie, spre a primi instrucțiuni pentru noua organizare a Bisericii după reforma cultelor, cei doi ticăloși ticluiesc o telegramă falsă, chipurile că vine de la Iași pe adresa Pr. Anton Bișoc de la Pr. Petru Brudaru cu următorul text: „Părinte, veniți urgent la Iași căci Excelența sa dorește să vă facă unele comunicări”. Telegramă pe care am predat-o Pr. Bișoc, care după ce o citi îmi zise: „Telegrama e falsă, nu poartă semnătura Episcopului, dar eu tot mă duc la Iași, nu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
avem de ce ne teme. Noi nu trebuie să facem tot ceea ce e mare, frumos, bine, ci numai ceea ce Dumnezeu vrea ca noi să facem dintr-acestea. Căci chiar între oameni se întâmplă ca darurile cele mai bune să fie rău venite și deci neprimite, atunci când cel căruia i se aduc voia altceva. Întâiul lucru pe care-l vrea Dumnezeu de la noi, e datoria împlinită în chipul cel mai desăvârșit nouă cu putință. Pentru același motiv nu trebuie să ne temem a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
localitate situată la cca. 40 Km de Oradea, către Beiuș. Parohia avea ca filii satele Calea Mare și Gruilung. Locuitorii erau săraci ca și pământul ce-l dețineau pe dealurile golașe din jur. Chiar și în acele condiții vitrege preoții veniți reușesc doar în câțiva ani să construiască clădirea conventului și noi biserici trainice din cărămidă în cele trei localități. Biserica parohială „Sf. Anton de Padova” devine sanctuar, și în 1948, la hramul din 13 iunie, au participat peste 30.000
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Marsilia în limba latină și sub jurisdicția papei de atunci). Fără să vreau îmi vin în minte enclavele vechilor locuitori ai Americii latine rămase neatinse de acțiunea civilizatoare a cuceritorilor spanioli și azi descoperite prin vadurile seculare ale ținutului. Franciscanii veniți atunci în Cumania au descoperit astfel de grupuri de creștini care vorbeau într-o limbă foarte apropiată de cea latină și practicau cultul creștin. Un document din a doua jumătate a sec. al XIV-lea arată că papa cere arhiepiscopului
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
se adâncește în el, caută cuvinte potrivite, caută mormăind: "Mahomed ... Împărăția ... I-am călcat în picioare ... Le-am tăiat mâna cea dreaptă... Sub ascuțișul sabiei noastre... Vor să-și răzbune... Suntem "Poarta Creștinătății"... Jurăm să luptăm, până la moarte să luptăm... Veniți ca nu singuri să luptăm! Veniți! Vin turcii! Vin turcii!... Răsuflă adânc, ca după o luptă cu sine însuși. Își drege glasul: Scrie! poruncește și începe să dicteze rar, răspicat: "Suceava, marți 25 ghenarie, anul Domnului 6983 de la Zidire. Io
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aici cu slujitoarea domniei voastre și mă așteptați. N-am de ce să Întârzii. Nu fac altceva decât să iau buruienile de care am vorbit. Deși parcă nu-mi place să vă las aici singure, În miez de noapte. Mai bine veniți și mă așteptați la poarta castelului. Acolo sunt slujitori de pază și nu vi se poate Întâmpla nimic rău. Cuvintele lui Gregor erau la fel de respectuoase și de binevoitoare ca Înainte, dar fetei i se păru a distinge În vocea ușor
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
care m-a răpit și m-a adus aici? Rănit? E pe moarte? — Nu, nu, e grav rănit, dar se va vindeca. E tânăr și puternic și pe mâini bune. Credeți-mă, va trăi, chiar și numai de dragul Înălțimii Voastre. Veniți, pe drum vă voi povesti totul. O ajută să-și tragă zdrențele peste cap și-o conduse afară din temniță. Pe trepte zăcea paznicul, cu un pumnal Înfipt În spinare. — Tu l-ai omorât? Credeam că mânuiești numai dalta și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
iarăși și de fiecare dată se Înfiora, temându-se să nu fie descoperită. În sfârșit veni Simeon, tuși ușor și Întrebă șoptit: — Domniță, sunteți aici? Da, da, răsuflă fata ușurată. Bine c-ai venit. Mi-a fost atât de frică. Veniți, veniți. E o căruță care pleacă acum și care ne ia și pe noi. N-a fost ușor să-l Înduplec pe țăran. Iertați-mi În drăzneala, domniță, a trebuit să-i spun că sunteți ibovnica mea și că vrem
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și de fiecare dată se Înfiora, temându-se să nu fie descoperită. În sfârșit veni Simeon, tuși ușor și Întrebă șoptit: — Domniță, sunteți aici? Da, da, răsuflă fata ușurată. Bine c-ai venit. Mi-a fost atât de frică. Veniți, veniți. E o căruță care pleacă acum și care ne ia și pe noi. N-a fost ușor să-l Înduplec pe țăran. Iertați-mi În drăzneala, domniță, a trebuit să-i spun că sunteți ibovnica mea și că vrem să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la răcoare). Mi-amintesc că pentru căratul gunoiului de grajd pe ogoarele noastre s-au prezentat peste douăzeci de gospodari cu carele pregătite. După ce încărcau bine gunoiul, părinții le indicau locul unde trebuie să-l descarce. Dar, de obicei, cei veniți ne erau apropiați și ne cunoșteau ogoarele. S-a întâmplat ca printre ei să fie și unul Isopescu Gheorghe, poreclit Barabulă. Acesta a încărcat o haraba așa de plină și tot o bătucea să încapă mai mult, încât mamei i
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ca-n altă parte. Puntea o scândură lată, fără țăietoare (balustradă) și stâlpi de susținere, unea cele două maluri. Fără să ne dăm seama ce facem am pornit-o amândouă pe punte, cu câte o boccea în mână. Doi bărbați, veniți să adune lemnele cărate de apele învolburate, ne-au observat și-au început să strige în gura mare, să se facă auziți: Fetelor, opriți-vă! Nu treceți puntea! O să vă înecați în bulboană! Ne-am speriat și-am amețit. Am
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
l-am luat de coarne. Atâta i-a trebuit! M-a fugărit și m-a împuns, până m-a lăsat întinsă pe iarbă. Fetele cele două, Nely și Cristina s-au speriat și au strigat la stână, în ușă. Repede, veniți, că berbecul s-a înfuriat și-o împunge pe verișoara noastră! Tata, într-un suflet a fost lângă mine. M-a luat în stână și m-a stropit cu apă. Baciul nu s-a lăsat, până n-a ars câțiva
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
jos, le trăgeam spre mine cu un cârlig de fier și culegeam nucile cu mâna. Dăinuie și-acum în mintea mea o întâlnire năstrușnică. În momentul când aveam spor la cules, m-am trezit cu niște nuci tari în cap. Venite ca o săgeată, în viteza lor, loviturile au fost bine simțite. Două cucuie mari au servit drept mărturie, că, nucile pot provoca și durere uneori. Fiind în părul meu des și ondulat, mama nu s-a îndurat să mi-l
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]