15,959 matches
-
Exod, tom I, Paris, 1923, p.197. [11]ΙωαννηςΧ. Μουρτζιος, ΗΠαραδοσητηςΕξοδουστους προφητες της Παλαιας Δηαθηκης, Τεσαλονιψ, 2002, π. 48 - 49. [12]Părintele prof. Nicolae Neaga susține că Iahve este nume propriu al lui Dumnezeu, ce derivă din cuvântul ebraic al verbului hawah - a fi, și se traduce prin: „Cel ce este”; „Cel Care are existență de la Sine și de Sine”; „Decalogul”, în Rev. Mitropolia Banatului, nr. 1 - 3, 1957, p. 42; „Numele exprimă „natura” și atributele divine: unitate, simplitate, eternitate, imuabilitate
DESPRE RELIGIA IUDAICĂ ŞI CADRUL MONOTEIST A PERIOADEI PROFETULUI MOISE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349641_a_350970]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > PENTRU NICHITA STĂNESCU DE MARIA HADÂRCĂ-CHIȘINĂU Autor: Pompiliu Comsa Publicat în: Ediția nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Verbul de veghe al cărților vede în Poet o carte - deschisă -, din filele căreia se-nvață zborul, gândul și dorul. În cifra șapte, însă, vede risipa și rostul, pasul concret, infernul deschis de prezent, singurătate și rugi disperate puse pe rafturi
PENTRU NICHITA STĂNESCU DE MARIA HADÂRCĂ-CHIȘINĂU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349927_a_351256]
-
băieții. În toată Țara Loviștei, cetele de colindători se numesc ,,preuci”. Acest termen este destul de răspândit, mai ales în Moldova unde însă el ,,este pus în legătură cu hergheliile de cai”10. C. Mohanu 4 susține că termenul ar proveni de la un verb din slava veche, ,,priuciti”, care are sensul de ,,a obișnui pe cineva, a învăța într-un anume fel, a face ceva, a domestici”. Din motive teritoriale, în Greblești se constituie câte două preuci de băieți care colindă fiecare câte o
TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE CRĂCIUN DIN SATUL GREBLEŞTI, COMUNA CÂINENI, JUDEŢUL VÂLCEA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344367_a_345696]
-
în presa literară cu destulă rezervă nejustificată. Debutul în reviste a fost neconcludent. Deabia prin 1965 atrage atenția cu volumul de „Poezii”, ilustrat cu gravuri anonime ale secolelor paisprezece și cinsprezece. El „metaforizează gramatica”-zice că adjectivul e „de prisos”,verbul e „un majordom bătrân”,substantivul „e un coleg de liceu credincios” Cultivă rondelul macedonskian cu temă niponă, face combinații prozodice diverse, de la Villon la Ion Barbu, aplicate unor celebrități mitologice :„Văzându-l Dejanira gol/ Abruptul trup cu sunet de statuie
ROMULUS VULPESCU-UN TRUBADUR MELANCOLIC AL SFÂRŞITULUI DE SECOL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344460_a_345789]
-
Viciu: „Ce sară e astă-sară? / Domnului, Doamne, / Da-i sara Născutului, / Că s-a născut un fiu sfânt, / Fiul sfânt pe-acest pământ" (Colinde din Ardeal, București, 1914). În legătură cu acest termen, să ne amintim și de un alt derivat de la verbul (a) naște, substantivul născătoare, prezent în sintagma prin care, în textele bisericești, este numită Maica Domnului, ca, de exemplu, într-o rugăciune care este intitulată „Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu". Suntem obișnuiți cu antroponimele Crăciun, Crăciunescu, Crăciunel, Crăciunaș, Crăciunoaia etc.
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344366_a_345695]
-
cu icre înnegrite cu cerneală! Cam asta este tradiția „produsului românesc” Produsul românesc este ceva (cam mult) mai scump dar este de calitate (îndoielnică)! Da! Iubesc și „manelele”. Doine și balade nu mai există. S-au epuizat! A iubi, iubire. Verb de a treia sau cine mai știe a câta. Oare ce semnificație poate avea? Iubesc pe mămica fiindcă-mi dă bomboane. Nu și pe tătic care mă mai trage de urechi când fac boacăne. Știe prichindelul ce este iubire? Poate
IUBIREA !? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348047_a_349376]
-
o „ voce”, au sunetul amplu al unui spectru de lumină inimoasă, generoasă, șarmantă. „ Sunt o clepsidră vie”, este un poem într-un vers splendid, care cugetă mai subtil ca un haijin! A concentra într-o sintagmă- definiție, nici nu cerea verbul, atributul este al sferei magice, al monadei lui Goethe. Recenta carte nu întâmplător este titrată „ Dora- Dor”, ( inedită împerechiere semiotică a misterului gemelar, mito- poetic, ca un tril al melopeei inefabile din Basmul român. Cartea se perindă nuanțând monoton și
O CARTE DE ANTONIA ILIESCU TRADUSĂ EN FRANCAISE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348169_a_349498]
-
Eonului. 7. Și oarba estetică-a Memoriei. Stăpână a comorii flămânde... Dintre piatră și spulber răbdare. Și artele profanul din sacru căzut Electronii sărind de pe orbite Precum în cer așa și pe pământ Ca să repeți în eroare din logos străpuns Verbul „ suntem „ verbele „ sunt” Unul plural Uhronie- a cunoașterii Utopiile totuși fac dinamica lumilor Acolo, oriunde, Fecund. Prin aceea că Dumnezeul se caută Pe sine. Nicicând muribund? (Musca zboară, tu nu.) Eugen EVU Hunedoara aprile 2011 Referință Bibliografică: ROCADE / Eugen Evu
ROCADE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348167_a_349496]
-
Și oarba estetică-a Memoriei. Stăpână a comorii flămânde... Dintre piatră și spulber răbdare. Și artele profanul din sacru căzut Electronii sărind de pe orbite Precum în cer așa și pe pământ Ca să repeți în eroare din logos străpuns Verbul „ suntem „ verbele „ sunt” Unul plural Uhronie- a cunoașterii Utopiile totuși fac dinamica lumilor Acolo, oriunde, Fecund. Prin aceea că Dumnezeul se caută Pe sine. Nicicând muribund? (Musca zboară, tu nu.) Eugen EVU Hunedoara aprile 2011 Referință Bibliografică: ROCADE / Eugen Evu : Confluențe Literare
ROCADE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348167_a_349496]
-
vede,// surpă, răstoarnă, calcă, străbate/ Și nu-i vărtute nice tărie/ Să-l contenească sau drum să-i ație“. Rima adesea este bogată și ingenioasă, substantive rimează cu omonimele lor verbale, adjectivele rimează cu substantive proprii( mișel-Cucavel, maestro-Sestru). Deasemenea rimează verbe cu adjective sau cu alte forme verbale incomplete ce se continuă în versul următor. Limba în care este scrisă Țiganiada este plină de prospețime.Scriitorul și-a dat seama de faptul că limba literară din timpul său era prea puțin
IOAN BUDAI-DELEANU PROMOTOR AL PROMOVĂRII LIMBII LITERARE ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348143_a_349472]
-
sfânt călcăm pe drum murdar purtând în spate cruci imaginare sperând că pronia cerească ne dă har când răutatea din noi ne doare. Mai răsfoiesc postulate grave hămesit de-nțelepciune și de raze cum sunetul tot urcă în octave și verbul se-așează-n fraze. Măduva zilei Coloana vertebrală a zilei încovoiată spre trotuarul de vis-à-vis Sprijinită de bastonul unei raze de soare ruptă din apusuri târzii Încearcă să se îndrepte când femeia trece ca un abur pe acolo Să ascultre guguștucul într-
MAREA CU SAREA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348226_a_349555]
-
unde dispare ceea ce am auzit, când nu însemn ceea ce am auzit? A răspunde - în uitare este prea eliptic și prea complicat. Dar ce e uitarea, cea care înghite tot ce nu e adăpostit în cuvinte? Ce este prăpastia deasupra căreia verbul a trăi se lasă suspendat de verbul a scrie iar lumea însăși devine o poveste care așteaptă să fie citită cuvânt de cuvânt? O poveste scrisă cu greu, literă de literă și silabă de silabă, la sfârșitul căreia așteaptă, amenințătoare
UNDE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347672_a_349001]
-
însemn ceea ce am auzit? A răspunde - în uitare este prea eliptic și prea complicat. Dar ce e uitarea, cea care înghite tot ce nu e adăpostit în cuvinte? Ce este prăpastia deasupra căreia verbul a trăi se lasă suspendat de verbul a scrie iar lumea însăși devine o poveste care așteaptă să fie citită cuvânt de cuvânt? O poveste scrisă cu greu, literă de literă și silabă de silabă, la sfârșitul căreia așteaptă, amenințătoare asemenea sfinxului, întrebarea: Unde dispare, unde se
UNDE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347672_a_349001]
-
c-un minut. încă un an s-a dus spre stele, l-am îngropat în neființă, în cercul nostru de inele de ne-mpliniri și neputință. între ce e și ce-ar mai fi, aproape totu-i fără rost, precum și verbul a iubi, între ce e și ce-ar fi fost. noi suntem fluturi efemeri zburând prin lumile de vis, ca mâine vine iarăși ieri, în cercul nostru cel închis. ne ridicăm mereu prin vreme, ne prăvălim ca-n dominou, așteptăm
ÎNCĂ UN AN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347699_a_349028]
-
sfărămate, valurile trec A rămas în urma flacăra tăcerii Undele albastre, soarta ne-o petrec. Înfloresc castanii, plopii fără soț Trec pe rănd iubiții, cum și noi am fost Se scriu iar poeme, cărțile-s deschise Visele frumoase nu sunt interzise. Verbul a iubi se conjugă rar, Unii sunt sărmani, nici nu au habar Leșul iernii pleacă, căntă ciocărlia Și-n decor reintră iarăși bucuria ! foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Am fost / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1191
AM FOST de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347732_a_349061]
-
o văd de vin... Yusuke ai onoare? Sau nu ești samurai? Noi, țiganii din România vrem să-ți citim doctoratul despre limba noastră, și publicat la ambasada Japoniei să-l vedem. Ce ai descoperit? Că katana(3) este înrudită cu verbul Indo-european "to cut?" Mare... Ești profesor la țigani, tu, un Sumi-rai? Cu Katana nu'i de glumă, ai grijă unde o dai! Yusuke dacă știi țigănească tu crezi oare? Ești și doctor la țigani? N'ai onoare! Să-ți faci
SUMIRAI PROFESOR LA ȚIGANI de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350020_a_351349]
-
2001). În aprilie 1976, Ioan Alexandru îl descria pe Constantin Dracsin astfel: "Un confrate de generație care scrie cu creionul între dinții săi albi și puternici de moldovean așa cum lucra Luchian în anii săi din urmă. Sunt mișcat de seninătatea verbului său, de curățenia și candoarea cu care străbate veacul și viața ce i s-a dat." Referință Bibliografică: ROMÂNI DE ONOARE: CONSTANTIN DRACSIN / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1833, Anul VI, 07 ianuarie 2016. Drepturi de Autor
CONSTANTIN DRACSIN de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350031_a_351360]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > VÂRSTE NEPOTRIVITE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului mă strigi la mijloc de cerc. refuz să mai intru acolo îmi place sfera. rostogolește verbele mereu printre cărți printre versuri printre cifrele fără proptele vârste vârste vârste biologice vârste luminate vârste copilărește așternute pe papirusuri alături de legi linii prea multe linii prea multe bariere și hotare de timp dacă ar ști secunda cât ajunge în
VÂRSTE NEPOTRIVITE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350101_a_351430]
-
jos, în sus duios luna îmi gâdilă tălpile, ard ca o idée ce-mi scapă, mereu săgetez cu speranța distanța timpul și constelațiile și te cred de ciocolată pe malul mării, imaginea gării îți fuge de sub degete vibrând în subânțelesurile verbelor ce ți le spun telepathic. Suma unei existențe Înainte de a pleca am tras o linie, adun nopțile cu visele, zilele cu speranțele și credeam că totul încape în trecerea mea dincolo ... Amăgitoare incertitudine în rezultat nu au încăput visele iar
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350210_a_351539]
-
Cu haina în zdrențe și-o traistă ce n-are nimic de-oferit, Înfing talpa-n praful uitării și tind spre un plus infinit, Când arșița-mi taie din aripi și zborul devine mai crunt, Primesc adieri de speranță din Verbul ce-și spune "Eu sunt!" Iar duhul, închis în clepsidră, își leapădă firul ascet, Așteptând revenirea Acelui ce-I Frate și Domn și Profet, Ce har, ce miracol lăsat-ai, în lumea cu trai pervertit! Mai ai îndurare și astăzi
CÂND SPERANȚELE MOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350257_a_351586]
-
marile linii de-alungul cărora s-a format viața pe pământ, inclusiv omul. Etimologic vorbind, încă din titlul romanului versificat, autorul ne pune în temă cu semnificația acestuia.Re ca element de compunere cu sens iterativ, care servește la formarea unui verb, a unor adjective, sau substantive și geneză care înseamnă proces de formare, origine. Astfel, concluzionând, Regeneză înseamnă întoarcere la origini. Lucian Blaga spunea:”Judecat în perspective animalității, adică în cadrul strict al Naturii, omul este o erezie. Iată de ce nu i
UN ROMAN CA HERMENEUTICĂ INTERPRETATIVĂ A SEMNELOR VIEŢII PE PĂMÂNT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361776_a_363105]
-
prag de sfântă românească sărbătoare Pentru a Țării Rugă cu dragoste vă chem Noi cânturi să-nălțăm din inimi, fiecare! Sunt în ajunul Ajunului cu voi Și coacem toți din strofe cozonaci Și învelim în versuri sarmalele în foi De verb prăjind din rime rumenii godaci ... Sunt de Crăciun cu voi, prieteni buni din Rugă Și bucuros trăiesc momente de candoare Când vă doresc tristețea din suflet să vă fugă Și fericiți să fiți în zi de sărbătoare. Sunt poate omul
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT – CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR A AJUNS LA 7000 DE STROFE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361818_a_363147]
-
nuc. Iubita mea de rouă și de soare Îmi crește un munte pe cărare, Nu știu în vers cum să te cânt, Frunză de nuc , scrisoarea mea în vânt. Nu știu în vers cum să te cânt, Metaforă ești,eu verb mai sânt, Să vii din amintire până-ntotdeauna, Pleoapele cerului să fim, întruna. Pleoapele cerului să fim, întruna, Eu drum de Luceafăr,tu Luna, Dar cum să ne întâlnim nu știu, Mi-e teamă că e prea târziu. Afară plouă
IUBITA MEA DE SOARE ŞI DE ROUĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361888_a_363217]
-
dilatării spațiului și perceperea acestui fenomen, de către Poet, într-o determinare contextuală, ca unitate de sens cuprinsă în unitatea metaforei: “Pășește singur printre versurile-pulbere de stele,/ Poetul. I-a cerut muntelui magica putere a sunetelor/ De la răscruci din piatră. Adăpostind verbele grele,/ Ale izvoarelor, în noaptea-mireasă din pridvorul cuvintelor. “( Era poetului). Intuiția metafizică e diversă în acest volum ce cuprinde 38 de poeme. Această intuiție metafizică pe care o descoperim mai în toate poemele, înseamnă totodată și intuiția existenței în spațiul
POETICA TIMPULUI REAL DIN TRANSCENDENTUL IMAGINAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361919_a_363248]
-
Poetul este Dumnezeul Cuvintelor, fiindcă Acesta,( de la fizica subcoantică încoace), a devenit “sămânța “ sau cod generic și își preschimbă în poeziile acestui volum, potența subtil-energetică în ” Cuvânt“: “ Jocul Poetului -un întreg labirint creat/ Mută cuvintele. Nebuni și destin guvernat, De verbul partidei. Se-ngrădește Turnul de veghe/ Pe Tabla de Șah. Nopțile-s albe. Cad zilele negre ... “( Jocul). Poemele acestui volum posedă o “ auto“-conștiință paradisiac - infernală, ele reflectă o amintire ontologică, o amintire a autoscopiei Ființei în dialog cu Timpul
POETICA TIMPULUI REAL DIN TRANSCENDENTUL IMAGINAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361919_a_363248]