2,765 matches
-
era pus un vas de turcoază, conținând o bucată de lemn cu care era aprins noul foc, de la care toți își aprindeau torțele. Focul regenerator... La ivirea zorilor, aztecii respirau ușurați. Încă o dată, își imaginau ei, au plătit prin sânge verdictul cerului. Cel mai simplu e să vorbim despre cruzime, despre "maniaci ai sîngelui", mai ales că există destule argumente pentru asta. Zeilor azteci, bestiali și enigmatici, le plăcea să troneze peste altare de cranii și să asculte țipătul răgușit al
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cruțat pe nimeni. A venit o clipă când moartea s-a așezat în spatele călăului și i-a șoptit la ureche: "acum e rândul tău". A venit o clipă când s-a furișat nevăzută în spatele judecătorului și i-a murmurat: "iată verdictul care te privește"... Dar cum să ne consolăm că asta înseamnă dreptate? Una dintre celule (un puț de un metru și jumătate înălțime și doi metri lărgime) se chema "Infern". Alta, "Purgatoriul". Numai "Paradisul" lipsea ca să ne reântâlnim cu Dante
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
o masă apropiată, Radu Tancred, se prezintă, Doru Zmeu, îmi întinde mâna și celălalt tânăr, Theo Ignat! numele meu, Se recomandă amândoi ca fiind studenți la Arte plastice, îmi privesc pe rând desenul, își întorc privirile spre bătrân, eu aștept verdictul lor, de parcă ar fi simțit că despre el vorbim, bătrânul se trezi din beție sau din somn, se ridică în picioare recuperându-și straița burdușită cu de toate, de straiță avea legată o pungă din plastic, îndesată bine, își trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Lévi-Strauss, Albaștri! Ce zici de perechea asta? Cred că ți-e bună! du-te să-i probezi! Dă, Doamne, să-i fie buni, îmi spun în sinea mea împingându-l spre cabina de probă, aștept răbdător afară să-mi dau verdictul pozitiv, între timp urmăresc niște fete care răvășesc fără rușine jumătate din rafturile de blugi milimetric așezați pe mărimi și, aici sunt femei, Marius dă la o parte perdeaua cabinei, mi-s prea scurți! văd și eu că-i ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de birou și scrie, Laura îi spune câteva cuvinte neinteligibile pentru noi băiatului cu gurița căscată spre zulufii ei și abia atunci el catadicsește să-și întoarcă ochii tulburi spre chipul lui desenat și începe să râdă, îi place, dă verdictul madame Angela ridicându-se toată în capotul strălucitor și-n panglici, Și acum la masă! cum se pare că sunt singurele cuvinte pe care toți copiii le înțeleg la unison, începe din nou țopăiala și gălăgia bucuroasă a anunțatului eveniment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
alta, dar nu mâncase aproape nimic. —A fost ceva în neregulă cu mâncarea dumneavoastră? întrebă chelnerul. — Nu, a fost delicioasă, dar... Lisa își dădu seama că Jasper se uita fix la ea din partea cealaltă a mesei și, drept urmare, a schimbat verdictul cu unul ceva mai neutru: —A fost în regulă. Dacă a fost la fel de insultător de proastă ca a mea, nu sunt surprins că nu a putut să o mănânce, înțepă Jasper. A fost mai mult decât un clișeu. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
imediat la poliție. Le-a spus detectivilor că soțul ei era deprimat din cauza sănătății lui șubrede și din cauza mariajului nereușit al fiicei lor mai mari. Sinucidere și caz clasat, în funcție de analiza probelor de la locul faptei. Analiza făcută de mine confirma verdictul: limpede ca lumina zilei. Dar parcă nu era de ajuns. Văduva mi-a plăcut, familia Sprague locuia la o aruncătură de băț, iar eu încă eram curios. Am pus mâna pe un telefon, i-am sunat pe ziariștii din lista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
birou, Împăturindu-l În jumătate și aruncându-l frumos la coș. Vei fi Încântat să afli că te credem. Logan nu putu să nu observe expresia acră de pe fața inspectorului Napier. Se pare că nu toată lumea era de acord cu verdictul. Comandantul se așeză la loc pe scaun și-l examină pe Logan. Inspectorul Insch mi-a zis că ești un ofițer bun. La fel și inspector Steel. Nu ești genul care să se ducă la presă cu soiul ăsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-i umplea casa. — Unde-i Duncan? Ce-ați făcut cu soțul meu, ticăloșilor? 25 Veștile veniră prin stație la ora trei, chiar În timp ce Logan se Întorcea la sediul poliției. Procesul lui Gerald Cleaver ajunsese În cele din urmă la momentul verdictului, după patru săptâmîni În atenția presei. — Nevinovat? Cum mama naibii au putut să-l găsească nevinovat? Întrebă Logan, pe când agentul cel morocănos băgă duba ruginită În parcare. — Sid, șuierătorul naibii, veni răspunsul. Sandy Moir-Farquharson dăduse din nou lovitura. Se grăbiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fiecare douăsprezece-treisprezece luni. Dar pe când se abandona în brațele lui, în vila aceea atât de luxoasă încât părea ireală, biata fată nu știa că îi mai rămâneau puține luni de viață. — Copilul a încercat să se nască înainte de soroc, dădu verdictul medicul. Ea însă, răvășită, incapabilă să înțeleagă ce se întâmpla, îi implora pe toți, pe medicii neputincioși, pe moașele pricepute, cu mâinile pline de sânge, pe preoții care o stropeau cu poțiuni magice, murmurând formule scrise de etrusci cu șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Clarvăzătorul Callistus comentă: — Vor să ne demonstreze că nici unul dintre ei n-a fost complice. Și încheie ușurat: Încă mai provocăm teamă. Imediat ce a înțeles că partida era pierdută și puterea sa era distrusă, orgoliosul Junius Silanus nu mai așteptă verdictul; se închise în camera lui. Când l-au găsit, murise de câteva ore, cu adevărat de propria-i mână, într-o liniște deplină. — Se spune că a reușit s-o facă dintr-o singură lovitură, la vârsta lui, raportă Callistus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vorbește, vorbește de câteva ceasuri și nu dă semne că ar vrea să Întrerupă dialogul (de fapt, monologul). Trecem la poezie. Aici nu mai are aceeași detentă a discursului; e circumspect, ascultă și părerea celuilalt, a mea, nu mai dă verdicte drastice, Își cântărește atent argumentele, are ezitări și Îndoieli. „Și zici că Bacovia e poetul cel mai pur pe care-l avem?“, „Da, domn Preda, el e poetul ce se află Înăuntrul poeticului ca stare originară, de aceea e poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
însă, mai ales că nu avea unt de arahide să pună peste. Din această pricină, mâncându-i, arăta de parcă ar trăi o dramă foarte intensă. Au revăzut fiecare probă alături de Kara, care studia totul cu maximă concentrare dar oferea același verdict dezarmant aproape de fiecare dată: erau sute de locuri din care puteau fi achiziționate acele obiecte. Frânghia de pildă avea capacitatea de a-și schimba culoarea și se găsea la F.A.O. Schwarz și la toate magazinele de acest gen din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
reapăru pe ecranul computerului și el continuă: - Totul e foarte clar: materie bacteriană moartă, fibre parțial digerate și iarbă. E rahat. Mă scuzați că am fost nedelicat: este treabă mare de cățel. Tipul nostru a călcat în ce nu trebuia. Verdictul era încurajator, căci atât firele de păr, cât și materiile fecale erau indicii de primă mână. Dacă s-ar găsi urme similare asupra cuiva într-un anumit loc, s-ar putea presupune nu fără temei că persoana respectivă este sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
scena celorlalte echipaje pentru investigații. Se întoarse apoi în piață, unde era așteptată de Roland Bell. Vorbise cu Cheryl Marston la spital, dar, bineînțeles, nu se puteau bizui pe ce îi spusese acesta victimei. - O mulțime de minciuni, fusese și verdictul femeii. Își amintise totuși câteva detalii înainte ca drogul să își intre total în drepturi. Oferise o descriere foarte bună, cu tot cu particularități ale cicatricilor sale. Își amintise apoi că se opriseră la o mașină și reuși să-și aducă aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ta craniană. Acum știu, Angela, tu ești cea care mă operează pe mine. Nu-ți caut iertarea, nu profit de călătoria ta. Crede-mă, m-am judecat cu mulți ani în urmă, așezat pe trotuarul acela. Și a fost un verdict fără apel, neclintit în timp ca o piatră de mormânt. Sunt vinovat, mâinile mele o știu. Dar dacă ai ști de câte ori mi-am imaginat copilul acela pierdut! L-am văzut crescând lângă tine ca un frate geamăn fără noroc. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
m-a atacat cu o istorioară despre un oarecare rabin din Drohovitz, căruia Ramba’m i s-a arătat În vis. Aș spune, cu o pasiune profundă pentru viață. Am crezut Întotdeauna că va avea zile multe. Fima, dând parcă verdictul final Într-o dispută care nici nu Începuse Încă, declară: —Și chiar a avut zile multe. N-a fost secerat chiar În floarea vârstei. Nina spuse: Am reușit ca prin minune să termin toate aranjamentele. Credeți-mă că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
plecat. Mă simțeam... cum mă simțeam? Nu știu. Încă rău, dar mai bine decât înainte. Până la ora 9 plecaseră toți invitații. Lisa și Maria erau puțin bete. Băusem mai mult decât ele, dar eram iremediabil trează. —Deci? Lisa aștepta un verdict pentru seara abia încheiată. Își făcuse treaba, nu se comisese nici o vărsare de sânge și fusese acolo să se asigure că nu-mi voi smulge hainele de pe mine într-o criză hormonală strigând „cineva să-mi facă un copil acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
veni să vadă piesa pentru că au citit cartea. — Zău? Ce curios. Eu m-am gândit că ar putea fi invers. În sinea lui, Încercase să sugereze că piesa era o lucrare complet nouă, dându-i un alt titlu, dar primi verdictul celuilalt. — Excelent, zise Compton. Americanul, de Henry James. Are să dea bine pe afișe. — Asta Înseamnă că... să Înțeleg... că sigur aveți să... (Henry abia dacă avea curaj să Încheie Întrebarea, de teama unui răspuns negativ sau ambiguu) să o puneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
restrâns, În majoritate angajați ai teatrului și rubedeniile lor, În sala ca o peșteră. Pentru seara aceasta, toate cele o mie cinci sute de bilete fuseseră vândute, iar el va fi nevoit să stea printre spectatori și să le Înregistreze verdictul. Unul dintre ei era William Archer, influentul critic de la The World, care Îi scrisese lui Henry pentru a saluta perspectiva unei piese noi, compuse de un distins om de litere, și a-și anunța intenția de a veni la premieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Londra, Încheie perioada pentru care Închiriase Opera Comique și se pregăti să revină la turneele În provincie după Anul Nou. Atât cât era posibil - nu prea mult, din punct de vedere financiar -, intenționa să continue să păstreze Americanul În repertoriu. Verdictul dat de William Archer la Southport se dovedise valabil: era un text cu mai multe șanse de reușită În provincie decât la Londra. Cât de vane și de naive păreau acum speranțele extravagante și visurile din seara aceea a premierei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
carte nu Întâmpinase vreodată lucrările sale cu atâtea efuziuni -, dar Îl izgoni imediat, ca nedemn și absurd. Îi răspunse rapid lui Du Maurier, felicitându-l. „Brava Trilby - bravo redactorului de la Harper & Harper, lui McIlvaine de la Harper & Harper & bravi tutti! Mărețul verdict Îmi umple inima de bucurie.“ Acum era curios să citească romanul, dar Du Maurier nu părea grăbit să Îl publice. Își asigură un onorariu de două mii de lire pentru drepturile de autor asupra noii cărți, de două ori mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
competitiv serios și disproporționat, sfârșind prin a investi În acest efort ceasuri Întregi, care ar fi fost mai bine folosite la ceva mai pe măsura talentului său. Dar primul act din Guy Domville o făcu să se Îndoiască de propriul verdict. Trecuse ceva vreme de când i-l citise. Între timp, suferise numeroase Îmbunătățiri, iar jocul era minunat, mai ales al lui Alexander și al lui Marion Terry. Eleganța limbajului lui Henry, care uneori făcea ca replicile să sune bombastic și artificial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
face referire la primirea controversată făcută piesei la premieră, plasându-se neechivoc de partea galeriei. „«Spectatorii sunt cei care fac legile În teatru.» Este inutil să insistăm asupra meritelor literare ale unui spectacol nereușit sau să punem sub semnul Întrebării verdictul popular prin care a fost condamnat.“ Autorul Îl lăuda pe Alexander pentru promisiunea, făcută În discursul final, de a da rezultate mai bune În viitor, chiar dacă insuccesul nu i se datorase. Guy Domville nu era o piesă bună. „Fiecare scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vreme, Tree acceptase. Domnișoara Baird era, aparent, perfect potrivită fizic pentru rol, până la picioarele mari, dar frumos modelate, și făcuse o impresie extrem de bună la audiție, dar acum Du Maurier resimțea povara responsabilității pentru această alegere și aștepta cu teamă verdictul publicului. — Exact așa m-am simțit și eu când am distribuit-o pe Elizabeth Robins În rolul lui Claire Cintré din Americanul, exclamă Henry. Ai văzut-o la repetiții? — Nu, nu mă duc, spuse Du Maurier. Dar Gerald susține că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]