1,978 matches
-
foarte greu de găsit un echivalent care să redea fidel semnificația și să arate și că e vorba de un nume. Semnificația se apropie nu numai de cea a lui ‘alm, ci și de cea a lui ≤așb. Versetele ar câștiga în claritate și în firesc dacă întreaga expresie din final s-ar traduce cu „de toate ține seama”. S-ar salva astfel și focalizarea asupra lui „ține seama”, datorată poziției finale, element important pe care îl respectă toate
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
inna-hu ‘alm bi-:"ț al-œudór.ț 4’A l" ya‘lamu mân ƒalaqa wa-huwa al-La”f al-‚abr (67, 14): „șEl cunoaște lăuntrul inimilor.ț Nu cunoaște El ceea ce a creat, El, Pătrunzătorul, Cunoscătorul?” (GG) Din cele șapte versete coranice în care apare, numai în acestea patru i se poate atribui o semnificație din sfera lui ‘Alm125. Exegeza tradițională este șovăielnica în privința lui. Primul sens al lui la”f - „fin, subțire” se referă la lucruri materiale. Că nume
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
La”f: fine, subtle aș to be invisible to the physical eye, imperceptible to the senses; șo pure aș to be above the mental or spiritual vision of ordinary mân. The active meaning: «One who understands the finest mysteries.»” În versetele citate mai sus, traducerea cu „ager” ni se pare cea mai adecvată, atât semantic, cât și stilistic; „pătrunzător” reda corect semnificația în context. Semnificații de bază: (cunoscător) pătrunzător, subtil. 2.1.8.15. Muqț apare o singură dată, la
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
expresia ‚"liqu kulli šay’în „Creatorul a toate” (6, 102; 13, 16/17; 39, 62/63; 40, 62/64), în contexte polemice (cu exceptia v. 39, 62) în care această calitate întărește afirmarea unicității lui Dumnezeu 2.1.9.2. La versetele 15, 86 și 36, 81 apare formă intensivă al-‚all"q, Dumnezeu fiind numit al-‚all"q al-‘Alm, un intensiv pe care unii comentatori (Abó H"tim, Halm) îl înțeleg că exprimând caracterul permanent al acțiunii creatoare
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care despica - adica desparte - cerurile de pământ”131. Semnificație de bază: creator unic. 2.1.9.7. al-B"‘it, „Cel care învie șmorțiiț” este cuprins în toate listele tradiționale, inclusiv cea a lui Sufy"n. Acesta însă îl derivă din versetul 16, 36, unde verbul ba‘aÖa are altă semnificație: wa laqad ba‘aÖn" f kulli ’ummatin rasól - „Noi am trimis la fiece adunare un trimis” (GG). Comentatorii relevă însă mai multe contexte unde același verb are semnificația „a învia” (tranzitiv
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
34, 26/25): „Spune: «Domnul nostru ne va aduna pe noi, apoi va hotărî între noi cu dreptate, căci El este Marele Judecător Și Atoateștiutorul!»” (ASM) Majoritatea comentatorilor dau că prima semnificație a acestor nume, având în vedere contextele respectivului verset, pe aceea de „judecător”, chiar dacă primul sens din dicționar al verbului față≤a este „a deschide”. Explicația ce se dă pentru acest lucru este că judecătorul „deschide ceea ce era închis între cei doi adversari”132. Se mai admit însă și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
plural (’inn" muntaqimóna: 32, 22; 43, 41/40; 44, 16/15) și în expresia 9ó al-intiq"m (5, 95/96, 39, 37/38). Se referă la faptul ca Dumnezeu pedepsește necredința, perseverarea în râu. Este cealaltă fațetă a dreptății sale. Versetele care îl conțin sunt avertismente pentru cei care, după ce au fost iertați, recad în greșeală (5, 95; 39, 37; 44, 16), nu iau seama la semnele lui Dumnezeu (32, 22; 43, 41) Semnificație de bază: pedepsește pentru rău. 2.1
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Ajutor” (22, 78); Marr „adiutor”; RB „auxiliaire”; DM „Défenseur”; YA și Arb „Helper”. Apare în două locuri (8, 40/41 și 22, 78) în expresia ni‘maț al-Naœr, „cel mai bun ajutor”, „ce minunat Sprijinitor!” și indirect în multe versete în care se spune că oamenii nu au alt naœr („Apărător”, „Sprijinitor”) decât pe Dumnezeu (e.g. 4, 173), sau că El le este de ajuns spre a-i apăra (4, 45/47; 25, 31). Semnificații de bază: Cel care
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
arată limpede, vădește. 2.1.12.3. Nór: SOI, ASM și GG „lumină”; Marr „lux”; RB și DM „la Lumière”; YA și Arb „the Light”. Că nume divin, acesta vine, așa cum o arată și lista lui Sufy"n, de la celebrul verset 24, 35, care începe cu cuvintele: All"h nór al-samaw"ti wa al-’arð: „Dumnezeu este lumina cerurilor și a pământului”. Această expresie metaforica a fost înțeleasă fie că un echivalent al lui H"d (Tós, Namm"r, lubb"', Zamm
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
20); GG „Bun”, „Blând” (22, 65; 57, 9; 59, 10); Marr „pius”; RB „bienveillant”, „indulgent” (22, 65; 24, 20; 57, 9; 59, 10); DM „bon”; YA „full of kindness”; Arb „All-gentle”. Apare întotdeauna urmat de ra≤m, în finaluri de verset ce conțin o încurajare de tipul: ...’inna All"ha bi al-n"s la-ra’óf ra≤m... (2, 143/138 (cf. 9, 117/118; 16, 7; 22, 65/64; 24, 20; 57, 9): „...Dumnezeu, cu oamenii, este Bun, Milostiv.” (GG
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
answers prayer”. Apare ca atare la v. 11, 61/64, asociat cu qarb. În alt loc, Dumnezeu afirmă despre sine: ’umbu da‘wat al-d"‘i, „răspund invocării celui care șmăț invocă” (2, 186/182), iar în alte două versete se spune despre El că „răspunde” când este invocat (27, 62/63 și 40, 60/ 62). Qušayr și Ghaz"l spun că All"h dăruiește slujitorilor săi ceea ce voiesc chiar inainte de a fi rugat 150. Acest participiu activ de la
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
14): „El este Iertătorul, Iubitorul.” (GG) Gimaret îi consacră o rubrică aparte: „Ami des croyants” (1988, pp 423-426), întrucat toți comentatorii înțeleg că numai credincioșii au parte de wudd din partea lui Dumnezeu. E firesc să gândească astfel: Coranul conține nenumărate versete care vorbesc de mânia divină față de necredincioși și de pedepsele înfricoșătoare care îi așteaptă. Wadód derivă de la wudd, care este sinonim cu ≤ubb, „iubire”. Unii văd în el un intensiv: de exemplu Zamm"m îi dă că echivalent šadd
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
dispensateurs de tous leș biens”; YA „He Who Gives (all) Sustenance”/„the best Sustainer (of our needs)”; Arb „the All-Provider”/„the best of providers”. Numele al-Razz"q, prezent în toate listele, apare o singură dată ca atare în Coran în versetul: ’inna All"ha huwa al-Razz"q 9ó al-quwwat al-Matn (51, 58): „Dumnezeu este Împărțitorul de bunuri. El este Stăpânul de nezdruncinat al puterii.” (GG) Iar de cinci ori se întâlnește expresia sinonima ‚ayr al-r"ziqna: Wa alla:na
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mai bun îngrijitor.” (SOI) Acest nume îl prezintă pe Dumnezeu că pe cel ce dăruiește fapturilor sale toate cele necesare pentru subzistență, toate cele de folos pentru viața, acestea fiind conținute în noțiunea de rizq. De altfel, în alte zece versete se spune despre Dumnezeu: yabsu” al-rizq li-man yaš"’u: „Dumnezeu îngrijește cu prisosință pe cine voiește” (SOI). Semnificație: cel care dăruiește fapturilor toate cele de trebuința pentru subzistență. Acest conținut semantic este imposibil de redat în totalitate printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
yughni All"h kullan min să‘ati-hi wa k"na All"h w"si‘ ≤akm (4, 130/129; cf. 24, 32): „Dacă soții se despart, Dumnezeu îi va îmbogăți pe fiecare din preaplinul Sau. Dumnezeu este Cuprinzător, Înțelept.” (GG) Versetul 53, 32/33 conține expresia w"si‘ al-maghfira (53, 32/33): SOI „bogat la iertare”; ASM și GG „darnic la iertare”; RB „d’une large indulgence”; DM „accorde largement son pardon”; YA „ample în forgiveness”; Arb „wide în his forgiveness
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Arb „Forgiver”, „the All-forgiving”. Dintre aceste nume, cel mai des apare în Coran Ghafór (de 91 de ori, dintre care în 72 de locuri în asociere cu ra≤m). (Al-)Ghaff"r e întâlnit în cinci locuri: singur, la finalul versetului 71, 10/9 precum și la 20, 82/84 (al-Ghaff"ru li-man t"ba: „iertător față de cel ce se căiește” - SOI), ori precedat de al-‘Azz (38, 66; 39, 5/7; 40, 42/45), dar nu este citat în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și milostivenia să...! Dumnezeu este De-căință-primitor, Înțelept.” (GG) fa-œabbi≤ bi-≤amdi Rabbi-ka wa-staghfir-hu ’inna-hu k"na taww"b (110, 2-3): „Atunci preamărește laudă Domnului tău și roagă-L de iertare, căci El iartă!” (SOI) Apare, după cum am văzut, în zece versete, dintre care în opt este urmat de ra≤m, într-unul de ≤akm și într-unul e singur, la finalul surei 110. Vine de la t"ba, verb al carui prim sens este „a se întoarce”. Gramaticii au remarcat că
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
către om e limpede că înseamnă iertare, cu atat mai mult cu cât, în patru locuri din Coran (3, 128; 9, 106; 33, 24 și 73), t"ba ‘al" este pus în opoziție cu ‘a::aba, „a pedepsi”. În anumite versete, aceasta iertare dumnezeiasca apare ca răspuns la „întoarcerea” omului la Dumnezeu. Acesta este sensul expresiei de la v. 40, 3/2, Q"bil al-tawb: SOI „primește căința”; ASM și GG „Primitorul căinței”, RB „accepte la repentance”, „celui qui accueille le repentir
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
această versiune remarcabilă, ale cărei calități principale ar fi: parfumul arhaic ce nu întuneca însă claritatea sensului, strădania permanentă spre elegantă și frumusețe, întrucât acestea conferă pregnanta mesajului cărții, preocupare pentru păstrarea polisemiei unor cuvinte spre a nu spulberă misterul versetelor ce le conțin. Scurtă introducere pare să-l arate pe acest traducător foarte exigent și realist ca fiind oarecum sceptic cu privire la reușită întreprinderii sale. E vorba, credem, de insatisfacția oricărui traducător onest care s-a luptat cu textul precum Iacob
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
evreu din Evul Mediu, comenta textul astfel: „Eu voi fi cu ei în această nenorocire ceea ce voi fi cu ei când vor fi robi și în alte împărații”183. De fapt, toate aceste sensuri nu se exclud, ci sunt complementare. Versetul 14 apare, așadar, ca o explicație doctrinala a numelui de YHWH. Unii l-au interpretat pe YHWH că pe o formă factitiv-cauzativă a verbului h"w"h/h"y"h („a fi”, „a deveni”), sensul ei fiind „Cel care face
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
et vivificat” (Vg); „fait mourir et vivre” (BJ); „kills and brings to life” (RSV). YHWH mQmiÖ ó-meƒayyeh / mÄr: Še’Äl wayya‘al (1Sam 2,6): „Domnul nimicește și dă viață, aruncă în tărâmul morților și aduce înapoi.” (t.n.) Acest verset face parte din celebra cantare a Anei, mama profetului Samuel. Versetele următoare accentuează aceeași idee a stăpânirii universale și totale a lui Dumnezeu asupra vieții omului: „Domnul face sărac și îmbogățește, El smerește și înaltă; ridică din pulbere pe cel
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
to life” (RSV). YHWH mQmiÖ ó-meƒayyeh / mÄr: Še’Äl wayya‘al (1Sam 2,6): „Domnul nimicește și dă viață, aruncă în tărâmul morților și aduce înapoi.” (t.n.) Acest verset face parte din celebra cantare a Anei, mama profetului Samuel. Versetele următoare accentuează aceeași idee a stăpânirii universale și totale a lui Dumnezeu asupra vieții omului: „Domnul face sărac și îmbogățește, El smerește și înaltă; ridică din pulbere pe cel lipsit și din gunoi îl scoate pe cel sârman, ca să-l
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ca să-l așeze cu cei de frunte și scaun de mărire să-i dea. Căci ai Domnului sunt stâlpii pământului și a așezat deasupra lor lumea.” (t.n.) Această expresie bipolară ce alătura două participii active se află doar în versetul citat. Însă verbele respective legate prin conjuncție apar și în alte locuri, ideea fiind întotdeauna întărită de alte expresii bipolare: cf. 2Rg 5,7): „Înțelegeți că Eu, Eu sunt și nu există dumnezei alături de mine. Eu nimicesc și dau viață
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
q Kabbr taršia‘ (Iov 34,17): „... oare vei osândi pe Cel Drept și Mare?” Mikkenap h"-’"reț zemiroÖ š"ma‘nó te> lațțaddq... (Is 24,16a): „De la marginile pământului auzim cântând: Slavă celui drept!” (BS) În toate aceste versete, Dumnezeu este numit „drept” în general, fără să se precizeze în ce se manifestă dreptatea lui. În alte locuri, se precizează că Dumnezeu se arătă drept în aplicarea de pedepse, care vor să suscite convertirea celor care au greșit: YHWH
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
românești realizate după Septuaginta au „nu se mânie” (SC, Blaj, BS), „îndelung-răbdător” (BVA) = mg orgen epágÄn, în vreme ce acelea care pornesc de la textul masoretic au: „un Dumnezeu care mustra” (G-R), „un Dumnezeu care Se mânie” ( C). Traducerea noastră propusă pentru acest verset nu transfera expresia că pe un nume, deoarece sfârșitul versetului be-kol yÄm, litt. „în toată ziua”, nu ne îndreptățește să-l considerăm pe „mânios” un atribut stabil al lui Dumnezeu, un „nume divin”. 3.1.11.7. DorQš d"m
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]