3,681 matches
-
Poetul: „E vremea îngerului asfințit!” (Porunca) Să aprindem „toate luminile lumii pe-acest fără de margini câmp” (Ascensiunea). Să presărăm pe altarul preasfântului nost’ Sământ, îmblânzit de aripa versului meșteșugit, cât mai multe luminițe întru vestirea sărbătoririi nașterii sale. Să-i vestim aniversarea nu numai în Casa Veșniciei de pe platoul Nicula, ci oriunde simțim vibrație artistică. Orice „FĂOătorie a unui vis” am întreprinde, tot „ziua lui...” sărbători-vom! Cuvintele „ard pururi” (Cât infern), oriunde-am fi! îndemnul nostru este-a nu ne
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
fugari, căutându-și rostul. „Mi-așa de dor / De tine când mi-ești foarte aproape / De-aceea am hotărât ca între noi / Să bată veșnic vântul existenței mele...” (Invers) La ceas de taină noi privim cu ochii umezi de iubire. Vestim împrejurimilor cuvânt pentru-un Poet, Ioan al lui Alexandru. Cununi de lauri hărăzitu-i-au cele zâne bune. Din înalt. Dar și o viață zbuciumată. Pe toate dusu-le-a, încredințat fiind, de-o cruce a jertfelniciei. în fiecare clipă
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
apropiată între șef și subalterni și mai ales din exemplaritatea comportamentelor de lider care vor fi astfel urmate de efecte. Eagly și colegii săi au observat că existau numeroase caracteristici comune între stilul transformațional și stilul de management feminin 1 vestind că femeile vor fi manageri din ce în ce mai căutați în viitor... Pentru mai multe detalii Leading Lights: The DNA of Business Success Rapport publicat de Vodafone, Marea Britanie, 2005. Eagly A.H., Johannesen-Schmidt M.C. și van Engen M., „Transformational, transactional, and laissez-faire leadership
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
la fugă. Ei ne-au transmis această capacitate. Bineînțeles, pe atunci nu existau mașini, altele erau pericolele, mai ales animalele. Era așadar vital să poți detecta rapid toate semnele unor situații potențial periculoase, ca foșnetul frunzelor, zgomotul unor pași apăsați, vestind apropierea unui prădător. Dar amenințarea putea veni de asemenea din partea altor Cro-Magnoni iuți la mânie! Era așadar necesar să poată repera unele indicii ale pericolelor ce puteau veni din partea celorlalți indivizi. Dintr-o dată, descifrarea emoțiilor oglindite pe chipuri devenea o
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
provine motivul, transfigurarea înmormântării are, pe lângă scopul magic, de îndepărtare a acțiunii malefice pe care ar putea-o avea mortul nelumit asupra celorlalți membri ai colectivității, și menirea de a alina durerea celor dragi. De aceea, mioara năzdrăvană trebuie să vestească numai sub formă alegorică faptul că păstorul a murit. Cadrul și personajele nunții din Miorița sunt elementele naturii. Nașii sunt soarele și luna, nuntașii sunt brazii și paltinii, păsările țin loc de lăutari, iar mireasa este, în unele variante, „un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
o normă de 3 m3 de pământ excavat, apoi transportul cu roaba la 100-150 de metri, încărcări și descărcări de vagoane, construirea, întreținerea și modificarea de căi ferate, construirea de barăci și clădiri ori sfărâmarea pietrei la carieră. Peninsula era vestită pentru munca la carierele de piatră, efortul fiind foarte dur, motiv pentru care aici erau trimiși deținuții cu pedepse mari1. Torturile de tipul celor de la Pitești au fost practicate în două dintre cele mai mari lagăre de muncă de la Canal
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
devine capital în contactul cu prezența orologiului. Sunetul cu care, cel mai adesea, semenii văzători se însoțesc zi de zi devenind pentru ei insesizabil întru obișnuință, pentru cel damnat orbirii, generează sentimentul unei cronici rostite prin ecouri metalice, cronici ce vestește apropierea de moarte și îndepărtarea graduală de momentul survenirii în viață. Se pare, astfel, că esența funcționalității și a misiunii unui orologiu ca vameș și măsurător al consumării noastre ontice se relevă mai autentic prin sunetul său decât prin chipul
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
fluidității cristaline revărsate dintr-un izvor al stâncilor înalte. Cotidianul alunecă învăluitor pe lângă atomul pulsativ al suferinței evitând decodarea mesajelor ce răzbat dinspre interioritatea tensionată în propria concentrație incandescentă a celui îndurerat. Valența revelatorie, profetică a suferinței ca oracol ce vestește temeiurile primordiale, întemeietoare ale mundaneității glisate în special imanentului este aici ocolită, trece ca neobservată, nesesizată vigilenței cotidiene. Aceste fundamente ale mundanului sunt cele care susțin și poartă nu numai complexul ontic al acestuia dar și dimensiunea întregului imanent. O
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
publică a României. După câteva eșecuri provocate, care includ proiectele editoriale curajoase ale redacțiilor revistei Biserica și problemele vremii (la Iași) sau mensualul Aproape (la București, amânată sine die), ne lipsește și astăzi o publicație de largă circulație, care să „vestească de pe acoperișuri” ideea creștină despre timpul și spațiul lumii românești. La fel de pilduitoare este lamentabila condiție a revistelor teologice, incapabile să atragă inteligențele emigrate la studii în Apus ori să repertorieze aparițiile esențiale de carte, dacă nu străină, atunci măcar românească
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
entuziasmului evanghelic al atâtor comunități de creștini albi. După experiența traumatică a unor lungi decenii de apartheid, același fenomen de reconciliere creștină se petrece astăzi în Africa de Sud sub inspirata acțiune a arhiepiscopului anglican Desmond Tutu (laureat al premiului Nobel). Creștinii vestesc „cele ale păcii și cele ale zidirii unuia de către altul” (Romani 14, 9). Fără să uite de înălțimile chemării la desăvârșire, ortodoxia își poate reaminti de condiția concretă a omului lipsit de lumina Cărții, dar aflat sub dictatura constrângerilor sociale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sărbători creștine? Integrarea țiganilor în trupul viu al Bisericii reprezintă marele pariu pe care ortodoxia românească îl poate juca, din dragoste față de aproapele, în următorii treizeci de ani. Așa cum alții s-au jertfit, părăsindu-și meleagurile natale pentru a le vesti Evanghelia, românii ortodocși pot resimți astăzi sarcina incomodă față de minoritatea țigănească. Mizând pe resursele infinite ale iubirii care „pe toate le nădăjduiește”, viitorul rămâne deschis. Urgența integrăriitc " Urgența integrării" Într-un timp în care identitățile naționale în Europa sunt chemate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
puteau fi recunoscuți la intrarea în sediile Securității. Tot în văzul lumii s-ar cuveni să urce și astăzi treptele CNSAS, printr-o asumare tăcută, chiar dacă tardivă, a virtuții smereniei. Căci „ceea ce ați vorbit la ureche, în odăi, se va vesti de pe acoperișuri” (Luca 12, 3). Prologul căderiitc "Prologul căderii" Rareori actul delațiunii se naște dintr-o inițiativă privată, liberă de coerciții, spontană și autonomă în raport cu mediul. Turnătorul vesel care asumă singur exercițiul delațiunii, fără să fie amenințat, reprezintă totuși un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
scrie cu vervă și simț documentar un eseu „ego-grafic” despre „supraviețuirea sub un clopot de sticlă”. Este vorba, se înțelege, despre un clopot fără transcendență. Când se întâmplă să bată, în adolescență ori la maturitate, limbile acestui clopot ucid sau vestesc moartea. Praznicul Învierii nu există. „Un clopot de sticlă” nu este aici metafora gracilității, ci sinistra imagine a asfixierii forțate. Înzestrate cu multă culoare, dar și cu gravitate, fragmentele de amintiri ciobite se prefac uneori, sub „pana” lui Paul Cernat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tradiție, noul tip de întemeiere propus de H.-R. Patapievici nu poate rezista criticii bazate pe perspectiva teologică antisubiectivistă a tradiției, dar și pe antimetafizica narativistă contemporană. Un asemenea creștinism va mai avea oare de istorisit vreo poveste ori de vestit vreo noutate? Pentru o poetică liturgicătc "Pentru o poetică liturgică" Fără asumarea completă a criticii teologice a modernității, H.-R. Patapievici riscă să piardă terra ferma (creștinismul substanțializat) pentru terra nova (creștinismul eteric). Desigur, autorul recunoaște că „revela.ția creștină
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
prima epistolă ioaneică: „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieții - Și Viața s-a arătat și am văzut-o și mărturisim și vă vestim Viața de veci, care era la Tatăl și s-a arătat nouă - Ce am văzut și am auzit, vă vestim și vouă, ca și voi să aveți împărtășire cu noi. Iar împărtășirea noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieții - Și Viața s-a arătat și am văzut-o și mărturisim și vă vestim Viața de veci, care era la Tatăl și s-a arătat nouă - Ce am văzut și am auzit, vă vestim și vouă, ca și voi să aveți împărtășire cu noi. Iar împărtășirea noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Iisus Hristos”. Pasivitatea originară a mărturisitorului este întărită din nou, în acest context. Revelația este un act divin modelând subiectivitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ierarhii cerești - „o comunitate mântuită și mijlocind mântuire”1. Ierarhiile sunt ferestre deschise luminii care arată întreaga creație drept „icoană a frumuseții tearhice”2. Prin rolul său purificator, îngerul slujește omului în cunoașterea celor dumnezeiești. Îngerii au dat învățătură „Părinților vestiți dinainte de lege și după lege”3, le-au mijlocit vederi divine „călăuzindu-i spre taine” sfinte, dar, mai cu seamă, au dăruit întregii suflări omenești Sfânta Scriptură 4. Cu alte cuvinte, îngerul este un dublu agent hermeneutic: mijlocește atât „întruparea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
necurmată cântare de nuntă, Domnul vieții și al învierii noastre ne cere să lepădăm hainele cârpite ale morții și stricăciunii. Locul schimbării noastre la față este Biserica. Aflat în tinda acestui sanctuar, părintele Teofil a deschis ușa cuvântului „spre a vesti taina lui Hristos” (Coloseni 4, 3) - „taina cea din veci ascunsă neamurilor, iar acum descoperită sfinților Săi” (Coloseni 1, 26). Regăsirea paradisului. Note de lectură la arhimandritul Emilianostc "Regăsirea paradisului. Note de lectură la arhimandritul Emilianos" Citește continuu și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
rolul predicii explicative - ținute în mod tradițional după citirea Evangheliei - este preluat de notele infrapaginale, menite să arate care este înțelegerea pe care o oferă Biserica în lectura Scripturilor. Cu ajutorul lor, cititorul este invitat să înțeleagă faptul că Scriptura îl vestește pe Hristos Cel răstignit și înviat. De aici vine și semnul crucii pe coperta acestei Cărți a cărților, pe care arhiepiscopul Bartolomeu o numește inspirat „Biblioteca prin excelență” (p. 7). Editorul atrage în mod repetat atenția asupra unui fapt de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
semn de cinstire, îngenunchează. Biserica propune credincioșilor o lectură inspirată, în duh de rugăciune, precedată de un solemn ritual liturgic care pregătește întâlnirea cu Evanghelia. La intrarea (de cele mai multe ori în procesiune) cu Tetraevangheliarul ținut în brațe de preot, diaconul vestește: „Înțelepciune. Drepți!” (nu „cu înțelepciune”!), iar înaintea citirii epistolei apostolului și a Evangheliei propriu-zise, invocarea „înțelepciunii” se repetă. Aceasta este hermeneutica Bisericii Ortodoxe. Ea corectează derapajul subiectivist în lectura Scripturii, subliniind că „nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a Evangheliei propriu-zise, invocarea „înțelepciunii” se repetă. Aceasta este hermeneutica Bisericii Ortodoxe. Ea corectează derapajul subiectivist în lectura Scripturii, subliniind că „nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Hristos Iisus Domnul” (II Corinteni 4, 4). Nici o Evanghelie nu este vestită ca un manifest auctorial; Evanghelia nu este „a lui”, ci după (sau „conform lui”, în grecește, kata) Matei, Marcu, Luca sau Ioan. Această idee este confirmată atunci când citețul - la fel ca toți Sfinții Părinți ai Bisericii - nu dă referințe exacte
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
citețul - la fel ca toți Sfinții Părinți ai Bisericii - nu dă referințe exacte la capitolul și versetele parcurse în lectură publică (așa cum se procedează în bisericile protestante). Este încă un semn că, din oricare Evanghelie s-ar face citirea, se vestește de fapt o singură Evanghelie. Cel care se propovăduiește nu este un autor oarecare, ci Mântuitorul lumii, „Înțelepciunea (sophia) și puterea (dynamis) lui Dumnezeu” (I Corinteni 1, 24). Reabilitarea lecționaruluitc " Reabilitarea lecționarului" Pentru a întări această „regulă de adevăr” (după
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
aveți nevoie ca cineva să vă învețe întâile gânguriri ale cuvintelor lui Dumnezeu; și ați ajuns să aveți nevoie de lapte, nu de hrană tare” (Evrei 5, 12). Procesul de alfabetizare liturgică și instrucție biblică a credincioșilor este vital. Hristosul vestit de Biserică este „după Scripturi”, iar atunci când sunt lipsite de acest reper central, comunitățile creștine nu pot decât să sufere un permanent leșin pietist. „Școala duminicală” organizată în jurul bisericilor parohiale ar fi cea mai fericită oportunitate pentru lectura Scripturii în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
poezia eminesciană - o oglindă a sinelui lânced: „E cântec sau rugăciune ce simt acum?/ E cântec sau rugăciune faptul că trec pe lângă zidurile dărâmate?...” De îndată ce văluri de întuneric împiedică vederea, fantezia se complace în mister; la malul apelor, focuri nocturne „vestesc comori” (Cântec sau rugăciune), jos, „lângă pământ”, paznici și câini dormitează, pe când „focuri blestemate scot limba pe comori”. Poetul e interesat de arhetipuri, dar nu în măsura în care ele îi acaparează pe Blaga și pe Voiculescu. Aproape despuiate de aura vechimii, aici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
omenești, dezvoltîndu-se multe secole înainte de Hristos datele cronologice sînt încă foarte nesigure în epopei reale dar care stau încă pe jumătate pe poziții pur religioase și numai pe jumătate pe poziția poeziei și artei libere. Mai cu seamă cele mai vestite dintre aceste poeme [146], Rămăyana și Mahăbhărata, ne înfățișează concepția despre lume a inzilor în toată splendoarea și măreția ei, cu toată confuzia, neverosimilitatea fantastică și izbucnirile ei, precum și invers: cu grația și suavitatea, cu trăsăturile individuale fine ale sentimentului
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]