436,616 matches
-
lacrimi în idealuri de neatins, în texte artistic sărace, vina lor și substanța lor, diafane amândouă, aflând sau negăsind în cititorul hârșit aproape nici un ecou. Totuși, mărturisirea lor contează, în exercițiul mărturisirii îndelungat ei se vor alege, trăind în rigorile vieții și făcându-i acesteia față, în învinși întru poezie și în învingători. Acest text care vă poartă astăzi semnătura, mâine îl voi primi, întocmai, de la altcineva: Tristețea nopților/ adormite-n amintirea zilelor/ sfârșite-n asfințit de soare./ Nostalgia clipelor/ trăite
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14238_a_15563]
-
contradictorii, notele din jurnal uluiesc prin extraordinară lor concretețe, prin exactitatea cu care sunt fixate în insectar cele mai simple întâmplări, gesturi ori cuvinte, prin conștiința că, mai tarziu, toate aceste .nimicuri. vor fi de folos în reconstruirea imaginii unei vieți și a unei epoci. Un puternic sentiment al destinului le traversează că Gulfstreamul apele Atlanticului. Astfel de jurnale trebuie citite, dacă pot spune așa, de la coadă la cap: abia o dată încheiate, devine posibilă perspectiva corectă asupra conținutului lor. Destinul e
"Agendele" lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14242_a_15567]
-
a unei epoci. Un puternic sentiment al destinului le traversează că Gulfstreamul apele Atlanticului. Astfel de jurnale trebuie citite, dacă pot spune așa, de la coadă la cap: abia o dată încheiate, devine posibilă perspectiva corectă asupra conținutului lor. Destinul e o viață asupra căreia se proiectează moartea. Trebuie să citești însemnările din iulie 1943 ca sa simti adevărata valoare a tuturor celor care le preced. E. Lovinescu devenise conștient, el însuși, de aceasta .viziune nouă. asupra oamenilor și întâmplărilor pe care i-o
"Agendele" lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14242_a_15567]
-
oamenilor și întâmplărilor pe care i-o dădea apropierea morții. D-na Gabriela Omăt reproduce o scrisoare către Ț. Arghezi din primăvară lui 1943. Este unul din lucrurile cele mai tulburătoare ieșite din până criticului. După ce remarcă faptul că o viață întreagă a răspuns afecțiunii contemporanilor săi cu judecați critice, dar că semnalele de compasiune primate de cînd e bolnav i-au zguduit din temelii universul moral, Lovinescu încheie așa: .Scrisoarea d-tale m-a găsit într-o astfel de stare
"Agendele" lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14242_a_15567]
-
un zid nesfârșit. Mai târziu, am avut impresia că m-am simțit în Creta legendară, dar nu-mi dau seama dacă nu cumva este o impresie adăugată. Ar fi fost un "dèja vu" sau cine știe ce semnal misterios al unei alte vieți. Tot în clădirea liceului, la subsol era un atelier de tâmplărie în care era și un strung de lemn la care strungarul meșterea diverse mobile pentru școală. Îl urmăream fascinat cum lucrează. Mi-am dorit, mai târziu, să am și
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
realitate sau dacă n-ar fi fost un mizerabil. Atunci începuseră să publice cam toți scriitorii. Repet, asta nu e o scuză. S-a mai întâmplat un lucru: noi nu credeam că vom mai trăi în libertate. - Corect. - Ne rostuiam viața în așa fel, gândindu-ne că vom trăi și vom muri în regimul comunist. - Cum v-ați apropiat de P.N.Ț.? - Am fost în T.U.N.Ț. din 1946 când eram în ultima clasă de liceu. Atunci am dus
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
îmbrățișa - mă întreba: "Pe cine căutați?" și alte asemenea. N-am găsit altă motivație decât teama unora că vreau să cer ceva. Atunci am făcut un pariu: "Ia să vedem, mi-am zis, dacă eu nu dau nici un semn de viață, voi fi căutat?" Ei bine, în cei patru ani în care s-a aflat la putere, nu am primit nici un semn de viață de la PNȚCD. Așa a fost situația: nu-i judec. La un moment dat, influențat de amicul meu
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
am făcut un pariu: "Ia să vedem, mi-am zis, dacă eu nu dau nici un semn de viață, voi fi căutat?" Ei bine, în cei patru ani în care s-a aflat la putere, nu am primit nici un semn de viață de la PNȚCD. Așa a fost situația: nu-i judec. La un moment dat, influențat de amicul meu Nicolae Balotă - foarte apropiat de Boilă - am intrat în noul partid înființat de Ciorbea. Boilă era scandalizat de corupția puterii de atunci. Apoi
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
nu, îl înțeleg, dar mă răvășește. De ce a trebuit ca trecerea la capitalism să fie făcută de către vechea Securitate? Adică se poate explica. Pentru că Securitatea a vrut răsturnarea lui Ceaușescu - asta-i convingerea mea intimă. Ea a pus pe picioare viața politică, infiltrându-și, așadar, oameni în toate partidele, a pus mâna pe puterea economică. Foștii specialiști comuniști și-au continuat slujbele, devenind adepți ai capitalismului. Fiindcă fuseseră profund nesinceri, în sufletul lor dădeau dreptate capitalismului. Faptul că azi șeful comisiei
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
poate să fie mai profitabilă Occidentului. - Greșesc dacă afirm că ați ezitat între a fi autor sau erou al unor întâmplări? - Din păcate, este o realitate. Provine din faptul că am avut prea multe curiozități. Și pentru că mi-a plăcut viața. N-am devenit scriitor profesionist. Am preferat să rămân un diletant - din confort, din lașitate sau poate din prostie. N-am avut plăcerea profesionistului de a fi liber în cadrul scrisului, chiar dacă am scris poezie, proză, multe articole de critică și
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
eclectică, aparent dezmembrată, a cărei singură menire pare a fi aceea de a pune în evidență stoicismul lui Stoiciu. În subsidiar, cititorii care au capacitatea de panoramare, pot descoperi în acest text fragmentar și o foarte utilă privire comparativă asupra vieții intelectuale românești dinainte și de după căderea regimului comunist. În ceea ce privește jurnalul din decembrie 1989 lucrurile sînt clare. Stoiciu gîndește așa cum gîndeau mulți la vremea respectivă, dar spre deosebire de alții are curajul să spună cu voce tare tot ce-i trece prin cap
Stoicism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14249_a_15574]
-
deschise ochii, se ridică cu greu din patul de fier aflat În birou și ieși afară. O sete cumplită Îi ardea gâtlejul, iar capul și-l simțea de mărimea unui tanc mijlociu. Nu putea face alte comparații deoarece el, toată viața fusese tanchist, iar În dimineața asta, În fața ochilor, avea tot tancuri. Unele grele, din acelea cu care era dotată divizia pe care o comanda, altele mijlocii sau mici, că cele mari nu-i Încăpeau sub bonetă. Își trată setea arzătoare
Războiul. In: Editura Destine Literare by Mihai Batog-Bujeniță () [Corola-journal/Journalistic/81_a_327]
-
cu maximă atenție. Regimurile nou instaurate la Varșovia, Praga sau Budapesta au înțeles că pot specula această deschidere trimițând în capitala politică a lumii oameni credibili. Cehoslovacii o aveau pe Rita Klimova, care se impusese drept o veritabilă vedetă a vieții publice de dincolo de Atlantic, polonezii și ungurii umpluseră ambasadele cu oameni credibili, exponenți ai noii gândiri post-comuniste. Dar lovitura o dăduseră, ca să zic așa, bulgarii: numindu-l la Washington pe Ogniav Pishev, binecunoscut militant anti-comunist, băgat la închisoare de regimul
Din abis în abis, spre noi culmi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14269_a_15594]
-
Constanța Buzea În vremea bunicilor, nu era bucătărie de țară fără lozinca la modă, brodată cu "Într-un coș cu viorele/ Șade două păsărele...", semn că tot omul iubitor și sensibil intra obligatoriu în rezonanță cu poezia vieții, fără să se streseze câtuși de puțin de dezacordul pitulat printre florile de ață. În zilele noastre, putem spune cu îngrijorare că versurile trimise de adolescenți, rar se întâmplă să nu păcătuiască măcar cu vreun dezacord sau cu vreo transcriere
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14263_a_15588]
-
energici (instinctual avizați) revizioniști sunt elevii din clasele ultime ale ciclului preuniversitar (neinspirat termen!). Chiar și pentru faptul că nu citesc orice, fie și obligați, elevii sunt niște "selecționeri" uluitori; excluzându-i id est pe eternii ineluctabili chiulangii... Scriitorilor în viață nu le place să fie revizuiți. Cei plecați (sic!) dintre noi nu mai pot protesta. Pentru a mulțumi însă ambele tabere, operele lor trebuie lăsate în plata... cititorului. Dar despre capacitatea acestuia de evaluare se poate deschide o altă problemă
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
Tudora Șandru-Mehedinți A trăi pentru a-ți povesti viața Apariția, în octombrie 2002, în Spania și America Latină, a primului volum de memorii ale lui , Vivir para contarla ("A trăi pentru a-ți povesti viața") a însemnat evenimentul literar și editorial nu numai al anului, ci, după cum s-a afirmat
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
Tudora Șandru-Mehedinți A trăi pentru a-ți povesti viața Apariția, în octombrie 2002, în Spania și America Latină, a primului volum de memorii ale lui , Vivir para contarla ("A trăi pentru a-ți povesti viața") a însemnat evenimentul literar și editorial nu numai al anului, ci, după cum s-a afirmat la lansare, al ultimului deceniu, fiind cartea așteptată și primită, cu interes și entuziasm, de milioane de cititori. În prezent, în Europa se lucrează febril
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
în Europa se lucrează febril la traducerea și editarea acestui best-seller. Memoriile Premiului Nobel columbian, concepute ca o trilogie, debutează cu acest volum de aproape șase sute de pagini, care descrie copilăria, adolescența și o parte din tinerețea scriitorului, începînd cu viața bunicilor lui din partea mamei; continuă cu povestea iubirii pasionate a părinților săi, dezvăluind apoi cum a simțit, adolescent fiind, chemarea către scris. Volumul se termină cu anul 1955, cînd își publică cel dintîi roman La hojarasca ("Frunzele uscate") și pleacă
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
mi se plătea pentru notele zilnice la Heraldul, abia puțin mai mult decît nimic, și dormeam cît mai bine însoțit cu putință pe unde mă apuca noaptea. Ca și cum n-ar fi fost de-ajuns incertitudinea în privința pretențiilor mele și haosul vieții pe care o duceam, un grup de prieteni nedespărțiți ne pregăteam să publicăm fără să avem fonduri o revistă cutezătoare, pe care Alfonso Fuenmayor o plănuia de vreo trei ani. Ce altceva mai puteam dori? Nu din plăcere, ci mai
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
avea decît șase. Nici mama și nici eu, de bună seamă, nu ne-am fi putut imagina că plimbarea aceea nevinovată de numai două zile avea să fie atît de hotărîtoare pentru mine, încît nici cea mai lungă și sîrguincioasă viață nu mi-ar fi de-ajuns ca s-o povestesc pînă la capăt. Acum, la peste șaptezeci și cinci de ani bătuți pe muchie, știu că a fost decizia cea mai importantă din cîte a trebuit să iau în cariera mea de
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
de-ajuns ca s-o povestesc pînă la capăt. Acum, la peste șaptezeci și cinci de ani bătuți pe muchie, știu că a fost decizia cea mai importantă din cîte a trebuit să iau în cariera mea de scriitor. Adică în toată viața mea. Pînă la adolescență, memoria este mai interesată de viitor decît de trecut, astfel că amintirile mele despre sat nu erau încă idealizate de nostalgie. Mi-l aduceam aminte așa cum era: un loc bun de trăit, unde toată lumea se cunoștea
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
atinge cu piscurile-i dalbe plantațiile de bananieri de pe malul celălalt. De acolo se vedeau indienii aruhacos alergînd în șiruri de furnicuțe pe coastele muntelui, cu sacii de ghimbir în spinare și mestecînd frunze de coca pentru a-și face viața mai ușoară. Noi, copiii, ne amăgeam pe atunci cu speranța de a face bulgări din zăpezile veșnice și de a ne juca de-a războiul pe ulițele arzătoare. Căci arșița era atît de neverosimilă, mai cu seamă pe timpul siestei, încît
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
prins de șiragul ei de mătănii ca de un cabestan în stare să scoată un tractor eșuat în nisip sau să țină un avion în aer, și după cum îi era obiceiul, n-a cerut nimic pentru ea, ci prosperitate și viață lungă pentru cei unsprezece orfani ai săi. Rugăciunea ei a ajuns pesemne unde se cuvenea, fiindcă ploaia se domoli cînd am intrat pe canal, iar briza abia mai sufla, cît să gonească țînțarii. Atunci mama puse bine mătăniile și un
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
săi. Rugăciunea ei a ajuns pesemne unde se cuvenea, fiindcă ploaia se domoli cînd am intrat pe canal, iar briza abia mai sufla, cît să gonească țînțarii. Atunci mama puse bine mătăniile și un lung răstimp cercetă în liniște iureșul vieții care se desfășura în preajma noastră. Se născuse într-o casă modestă, dar a crescut în splendoarea efemeră a companiei bananiere, din care i-a rămas măcar o educație îngrijită de fată bogată, făcută la colegiu Înfățișarea Maicii Domnului, în Santa
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
logodnic cînd s-a măritat, împotriva voinței părinților, cu telegrafistul satului. Virtuțile ei cele mai renumite începînd de atunci erau simțul umorului și sănătatea de fier pe care vitregiile sorții n-aveau să reușească s-o distrugă în lunga ei viață. Dar cea mai surprinzătoare și tot începînd de atunci și cea mai greu de bănuit virtute stătea în talentul nemaipomenit cu care izbutea să-și ascundă extraordinara tărie de caracter: un Leu perfect. Asta îi îngăduise să statornicească o putere
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]