2,162 matches
-
la care au concelebrat, alături de Mons. Petru Gherghel, pr. Dumitru Patrașcu, paroh și decan de Iași, cel care a citit decretul de numire, pr. Anton Despinescu, pr. Grigore Duma și pr. Alois Donea, profesori la Seminar, și pr. Anton Ghiurcă, vicar parohial la Catedrala din Iași. La momentul numirii sale, Dieceza de Iași avea un număr de 78 parohii, organizate în două decanate (Iași și Bacău), în care lucrau circa 100 de preoți. În timpul păstoririi ca administrator apostolic (21 februarie 1978
Petru Gherghel () [Corola-website/Science/306008_a_307337]
-
era unicul apt să numească Împărații. De aceea, în concepția medievală, lumea era sub tutela temporală a Împăratului, iar cea spirituală a Papei, și împreună că domnitori ai lumii creștine (și al lumii întregi, de fapt, doar Papă se considera Vicarul lui Iisus al întregii omeniri). De această formă putea exista un unic Împărat, cu jurisdicție asupra tuturor regilor creștini. În pofida tuturor acestora, visul a fost departe de a se realiza, deoarece Împăratul Occidentului nu a reușit să se impună niciodată
Împărat () [Corola-website/Science/306088_a_307417]
-
satului. După el vine Ljubomir Nestorovici (1883-1906) cel care, cu ajutorul credincioșilor sărcieni, a construit actuala biserică și care a fost sfințită în același an, 1896. O contribuție aparte a aparținut preotului Paul Tempea din Toracul-Mare care a fost, pe atunci, vicar protopopesc de Banat-Comloș și inspector al școlilor confesionale ortodoxe române. Urmează apoi Ljubomir Nestorovici și Valeriu Magda ca în anul 1914 să vină Gherasim Andru(1890 -1957) care a servit altarul sfânt ani în șir, până la moarte. Acest preot și
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
apoi o serie de studii teologice la Universitatea din Viena în perioada 1839-1842. Apoi este profesor la Universitatea din Viena în perioada 1842-1846. Devine apoi, în anul 1846, secretar al arhiepiscopului-primat Kopácsy de Esztergom. În anul 1848, este numit ca vicar al cancelariei arhiepiscopale și capelan onorific al Curții, iar în anul următor director al Cancelariei arhiepiscopului-primat al Ungariei. La 15 martie 1852, a fost numit de către Sf. Scaun ca episcop-coadjutor al Transilvaniei (cu drept de succesiune) și episcop-titular de Hebron
Lajos Haynald () [Corola-website/Science/304791_a_306120]
-
întru arhiereu, cu prilejul hramului Mănăstirii "Sf. Ioan cel Nou" de la Suceava, la 24 iunie 1982 de către IPS Mitropolit Teoctist Arăpașu al Moldovei și Sucevei, împreună cu PS Episcop Eftimie Luca al Romanului și Hușilor și cu PS Roman Ialomițeanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. La săvârșirea hirotoniei au participat și Patriarhul Iustin Moisescu al Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul Diodor al Ierusalimului aflat pe atunci în vizită în România, precum și foarte mulți ierarhi din Sinodul Patriarhiei Ierusalimului și din Biserica Ortodoxă Română
Editura Pimen Zainea () [Corola-website/Science/304821_a_306150]
-
este ridicat la rangul de arhimandrit, fiind numit ca rector al Seminarului misionar Sf. Alexandru din Ardonskoy (din Osetia). În anul 1905 devine rector al Seminarului Teologic din Pskov. La 11 noiembrie 1907, a fost hirotonit ca episcop de Akkerman, Vicar al Eparhiei de Chișinău. Hirotonia a fost oficiată de către episcopul Vladimir de Chișinău, episcopul Arkadie Filonov de Akkerman, episcopul Serghie de Novomirgorod și de episcopul Inochentie de Kanev. La data de 16 noiembrie 1911, PS Nikodim a fost transferat ca
Nikodim Krotkov () [Corola-website/Science/305682_a_307011]
-
Chișinău. Hirotonia a fost oficiată de către episcopul Vladimir de Chișinău, episcopul Arkadie Filonov de Akkerman, episcopul Serghie de Novomirgorod și de episcopul Inochentie de Kanev. La data de 16 noiembrie 1911, PS Nikodim a fost transferat ca episcop de Chigirin, Vicar al Mitropoliei de Kiev. În paralel, a fost și stareț al Mănăstirii Mikhajlovsk Zlatoverkheyeo. A condus activitatea misionară din eparhie, în calitate de președinte al Frăției Sf. Vladimir. În mai 1916 a efectuat o călătorie pe Frontul de sud-vest pentru a-i
Nikodim Krotkov () [Corola-website/Science/305682_a_307011]
-
(n. 14 septembrie 1913, Cășeiu, județul Someș; d. 10 august 1981, Mărgineni, Bacău) a fost un cleric român unit, numit de episcopul Iuliu Hossu vicar general și ordinarius substitut al Episcopiei de Cluj-Gherla pentru perioada în care episcopul Hossu s-a aflat în detenție. și-a exercitat mandatul cu o mică întrerupere, începând din decembrie 1948 până la 9 februarie 1981, când, fiind bolnav, s-a
Nicolae Pura () [Corola-website/Science/305258_a_306587]
-
eparhiilor, formații de conducere din câte trei persoane, pentru cazuri de forță majoră, când chiriarhul deținător al purterii ordinare ar fi împiedicat să-și exercite jurisdicția episcopală sau ar lipsi mult timp din eparhie. De regulă ternarele se compuneau din: vicarul general episcopal; provicarul general episcopal I și provicarul general episcopal II. În cazul în care deținătorul puterii jurisdicționale era arestat sau privat de libertate în orice fel, jurisdicția trecea la următoarea persoană din ternar. Au fost cazuri în care membrii
Nicolae Pura () [Corola-website/Science/305258_a_306587]
-
dr. Ioan Cherteș, care suferind grav în urma torturii din anii de temniță, s-a retras la o soră a sa, renunțând la preluarea jurisdicției. Puterea de jurisdicție în Eparhia de Cluj-Gherla a deținut-o, cu mică întrerupere, canonicul Nicolae Pura, vicar general și ordinarius eparhial, începând din decembrie 1948 până la 9 februarie 1981, când, bolnav, s-a retras, stabilind însă o nouă succesiune jurisdicțională, formată din următorul ternar: Dr. Silvestru Augustin Prunduș, OSBM, profesor de Teologie, vicar general episcopal și ordinarius
Nicolae Pura () [Corola-website/Science/305258_a_306587]
-
întrerupere, canonicul Nicolae Pura, vicar general și ordinarius eparhial, începând din decembrie 1948 până la 9 februarie 1981, când, bolnav, s-a retras, stabilind însă o nouă succesiune jurisdicțională, formată din următorul ternar: Dr. Silvestru Augustin Prunduș, OSBM, profesor de Teologie, vicar general episcopal și ordinarius, fost provicar general I; Dr. Eugen Popa, profesor de Teologie, provicar general episcopal I și Prof. Tertulian Langa, provicar general episcopal II, care-și menține delegația din 28 noiembrie 1971 în această calitate. Canonicul Nicolae Pura
Nicolae Pura () [Corola-website/Science/305258_a_306587]
-
al Diecezei de Gherla, fiind trimis de episcopul Iuliu Hossu la studii la Roma. A urmat Filosofia și Teologia la Colegiul „De Propaganda Fide” din Roma. La 21 decembrie 1935 a fost hirotonit preot prin punerea mâinilor arhiepiscopului Giuseppe Palica, vicarul Romei. După terminarea studiilor, promovat doctor în Filosofie și Teologie în anul 1938, revine în țară și se așează la Cluj, unde Episcopia de la Gherla își mutase între timp reședința. A fost numit secretar episcopesc, funcție ce o ocupă până în
Ioan Cherteș () [Corola-website/Science/305257_a_306586]
-
asistent administrativ la Centrul de Cercetări Aplicate în domeniul Apostolatului (CARA) din Washington DC. În anul 1990 pr. Botean a fost numit în funcția de rector al Catedralei Episcopale St. George din Canton (Ohio). În anul 1993, a fost numit Vicar General al Episcopiei Greco-Catolice Române St. George din Canton (Ohio), iar apoi după retragerea episcopului Louis Vasile Pușcaș la 15 iulie 1993, pr. Botean a fost numit administrator apostolic al Episcopiei din Canton. Preotul John Michael Botean a fost ales
John Michael Botean () [Corola-website/Science/305260_a_306589]
-
Șișești. În anul 1990, devine preot greco-catolic în comuna natală Șișești (jud. Maramureș). Odată cu redeschiderea Institutului Teologic Greco-Catolic "Alexandru Rusu" din Baia Mare, lucrează ca profesor de teologie dogmatică. La începutul anului 1994 este numit de către PS Episcop Lucian Mureșan ca Vicar al Maramureșului istoric, la Sighetu-Marmației. La 4 iulie 1994, în locul PS Lucian Mureșan, numit Mitropolit la Blaj, este numit prin Decretul nr. 104, de către Congregația pentru Bisericile Răsăritene, ca Episcop al Eparhiei Greco-Catolice a Maramureșului. Consacrarea sa ca episcop a
Ioan Șișeștean () [Corola-website/Science/305274_a_306603]
-
2007 , la funeralii participând pe lângă toți ierarhii din Republica Moldova și câțiva arhierei din Rusia și Ucraina: IPS Onufrie Berezovski, mitropolitul de Cernăuți și Bucovina, IPS Serghie Gensițki, arhiepiscop de Ternopol și Cremenețk și P.S. Meletie Egorenko, Episcop de Hotin și vicar al Mitropoliei de Cernăuți. De asemenea, a fost prezentă și o delegație din partea Bisericii Ortodoxe Române de stil vechi în frunte cu Mitropolitul Vlasie Mogârzan. PS Dorimedont era considerat un adversar al mitropolitului Vladimir Cantarean cu care intrase în mai
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
repede, astfel pe 22 martie a primit o scrisoare papală prin care dobândea drepturile de mitropolit, avand control asupra episcopilor din toate provinciile galice (Viennensis și Narbonensis I și II)). În mod suplimentar a fost creat pentru Patroclus titlul de Vicar papal asupra întregii Galii; astfel nici un reprezentant ecletiastic, nici măcar episcopii din Galia, nu puteau merge la Roma fără să aibă asupra lor un certificat de identitate emis de Mitropolitul Patroclus. În 417, Papa Zosim a învestit un mitropolit de Arles
Papa Zosim () [Corola-website/Science/305400_a_306729]
-
Sibiu. La data de 31 decembrie 1972 este tuns în monahism. Între 1 august 1977 și 1 martie 1981 este stareț al Mănăstirii Sinaia. De la 1 martie 1981 este stareț la Mănăstirea Cernica. În toamna anului 1985 este ales arhiereu vicar al Episcopiei Râmnicului și Argeșului, mutându-se la Mănăstirea Curtea de Argeș. În 1990 a fost ales episcop al nou înființatei Episcopii a Argeșului și Muscelului. În septembrie 2009, odată cu ridicarea Episcopiei Argeșului și Muscelului la rang de arhiepiscopie, a devenit arhiepiscop
Calinic Argatu () [Corola-website/Science/305456_a_306785]
-
Tudorache s-au realizat lucrări de consolidare a exteriorului bisericii și o nouă restaurare a picturii și au fost placate cu marmură Sfânta Masă și Proscomidiarul, iar geamurile au fost înlocuite cu vitralii. Biserica a fost sfințită de către I.P.S. Episcopul Vicar Varsanufie Prahoveanul la data de 18 septembrie 2006 Biserica Prelungirea Ferentari - Str. Drumul Sânpaul nr. 8 / Strada Prelungirea Ferentari. Alte biserici Biserica Creștină Baptistă Providența - Str. Talazului nr. 16. Începutul propriu-zis al lucrării baptiste din cartierul Ferentari s-a făcut
Cartierul Ferentari () [Corola-website/Science/303438_a_304767]
-
Biserica fiind neîncăpătoare și deteriorată, preotul Maurycy Kolankiewicz a inițiat în 1892 reconstrucția ei. Lucrările au fost tărăgănate multă vreme, atât din cauza lipsei banilor, cât și a birocrației autorităților austriece. Arhiepiscopul ad-personam Joseph Weber, episcop auxiliar de Lemberg (Lwów) și vicar episcopal pentru Bucovina (1895-1906), care era călugăr lazarist, a încredințat în noiembrie 1902 preoților călugări din Ordinul Fraților Misionari Lazariști pastorația Parohiei Cacica. La acel moment, credincioșii romano-catolici din Bucovina se aflau sub jurisdicția Arhiediecezei de Lemberg, având în total
Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Cacica () [Corola-website/Science/313046_a_314375]
-
data de 16 decembrie 1643, papa Urban al VIII-lea l-a numit pe Marco Bandini ca arhiepiscop de Marcianopole, fiind hirotonit întru arhierie la Mănăstirea din Kiprovac la 21 august 1644. Papa l-a trimis apoi ca administrator sau vicar apostolic al credincioșilor catolici din Moldova. A plecat spre Țara Moldovei la 3 septembrie 1644, însoțit de secretarul său, Petru Parcevici, sosind la Iași la 21 octombrie 1644. Și-a îndeplinit misiunea apostolică timp de 6 ani în Moldova, îndeosebi
Marco Bandini () [Corola-website/Science/313081_a_314410]
-
la Seminariile Romano-Catolice din Iași și București, după care a fost trimis să-și continue formarea teologică la Colegiul "Bringole-Salle" din Genova (Italia), unde a fost hirotonit preot romano-catolic la 30 mai 1931. La revenirea în țară, a fost numit vicar parohial în satul Bârgăuani (jud. Neamț), iar în anul 1934, a deveni paroh în satul Grozești-Oituz (jud. Bacău), după ce fostul paroh, Pr. Ioan Ghergu, murise de tuberculoză osoasă. A reușit să finalizeze construcția bisericii romano-catolice din Oituz cu hramul "Sfânta
Petru Pleșca () [Corola-website/Science/313109_a_314438]
-
București (1991-1998). În perioada 1998-2002 a studiat Dreptul Canonic la Facultatea de Drept Canonic din cadrul Universității Pontificale Gregoriana din Roma, interesându-se mai cu seamă de aspectele juridice din cadrul relațiilor diplomatice dintre România și Vatican . Din 1 octombrie 2002 este Vicar General al Arhidiecezei Romano-Catolice din București (în urma retragerii Mons. Vittorio Luigi Blasutti), paroh la Parohia "Preasfântul Mântuitor" (Biserica Italiană) și profesor de Drept Canonic la Institutul "Sf. Tereza". La data de 31 octombrie 2003 papa Ioan Paul al II-lea
Cornel Damian () [Corola-website/Science/313119_a_314448]
-
ascultarea de stareț, fiind mai apoi confirmat și instalat cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Arhiepiscop Nathaniel al Detroitului. La chemarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-a întors la București, fiind numit, de la 1 ianuarie 2008, în funcția de vicar administrativ al Arhiepiscopiei Bucureștilor. La 5 martie 2008, preacuviosul arhimandrit a fost ales în scaunul de episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Australiei și Noii Zeelande de către Sfanțul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Slujba de hirotonire a avut loc în
Mihail Filimon () [Corola-website/Science/313267_a_314596]
-
Hill( ) în Londra, iar în 1949 se înscrie la Wycliffe Hall in Oxford( ) ca să studieze teologie. Este ordinat ca diacon în 1952 și ca preot în 1953 în Biserica Anglicană. Aici el se asociază cu mișcarea evangelică. A fost of Vicar de Harborne în Birmingham între anii 1952-54 și lector universitar la Tyndale Hall, Bristol între anii 1955-61. Continuă ca bibliotecar la Latimer House, Oxford pâna în 1962 când devine director (1962-69). În 1970 devine director la Tyndale Hall, Bristol, iar
J. I. Packer () [Corola-website/Science/314520_a_315849]
-
a numărat academicianul Grigore Benetato. În 1945 secretar general al ARLUS a fost biologul Simion Oeriu. Încercării de includere a ASTREI în ARLUS i s-au opus Nicolae Popoviciu, episcop ortodox al Oradiei, ultimul președinte al ASTREI înainte de desființare, și vicarul greco-catolic Pompeiu Onofreiu de la Sibiu. Președintele secției ARLUS-Armată a fost generalul de divizie, comandant al Corpului 5 Teritorial, Constantin Vasiliu-Rășcanu. În 1954 președinte al ARLUS a fost Mihail Sadoveanu, iar vicepreședinte Lascăr Catargiu. Încă de la înființarea sa, Asociația ARLUS a
ARLUS () [Corola-website/Science/314545_a_315874]