2,248 matches
-
era atot pu ternic, au fost de partea Împăratului, astăzi s-au săturat de el, fiindcă a lucrat fără Îndemânare. Prezența sa la sfințirea domului San Marco a fost o greșeală politică. El voia să fie considerat protectorul acestor negustori vicleni. Dar venețienii vor cu totul altceva decât să aibă un protector, ei doresc o independență nestânjenită de nimeni și nimic. Hai, povestește mai departe, Bodo, se Întoarse Conrad către tânăr, Încurajându-l cu o privire prietenoasă, știu că tot ce-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
prin pustietățile astea. și-am adormit, stăpâne, de foame și de frig, și de tulburare. Nu știu cât am dormit. Tocmai mă trezisem și chibzuiam Încotro s-o apuc, când m-au prins oamenii Măriei Tale, stăpâne. — Vorbești mult și spui puțin, viclene, răspunse cavalerul. Mărturisește adevărul, până nu te facem noi să vorbești. Hugo, aici de față, are un meșteșug fără greș când e vorba să dezlege limbile mincinoase. Spune repede, Înainte de-a te pune să guști din măiestria lui Hugo
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
patron Trudperd nu mă vor pedepsi prea aspru. Ei citesc În inima mea și știu că intențiile mele sunt cele mai curate. Nu sunt un trădător, nobilă prințesă! Sunt un novice prost și nepriceput, dar nu un ticălos și un viclean. Ai dreptate, cum putea un călăreț fără pereche ca domnul Bodo să cadă ca un sac de grâu? Dar am vrut să te cruț de spaimă, domniță. Acum Îmi dau seama că minciuna are picioare scurte, cum spune prostimea. Adelheid
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mâna stăpânului, și nu pentru că și-ar cunoaște victima. Dacă faci așa, vom izbuti. Altfel mă Îndoiesc că-mi vei putea fi de folos. Mie și dorinței tale de răzbunare... Eglord nu e numai o brută, ci și o fiară vicleană și nu trebuie să afle că i se cunosc fărădelegile. De data asta a Întrecut măsura. și bănuiesc că are și niște prieteni care-l ajută. și de aceștia trebuie să ținem seama. A răpit-o pe domnița Adelheid. Degeaba
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
aceștia trebuie să ținem seama. A răpit-o pe domnița Adelheid. Degeaba te uiți la mine ca și cum nu m-ai crede. Îți spun adevărul. Nu știm unde a dus-o. Poate la el la castel, deși nu cred. E prea viclean și știe că, dacă l-am bănui, acolo am căuta-o mai Întâi. Deci a ascuns-o În altă parte. Ce are de gând cu ea nu știm. Nu cred că a Îndrăznit s-o necinstească pe nepoata mea și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-i bage nimeni În seamă. Îți cunosc semenii. Ai mai multă putere decât avem noi, căci ești stăpân peste o lume de umbre, care se strecoară peste tot. Du-te și la castelul lui, sau trimite pe altul, Îndemânatic și viclean. Fiecare amănunt ne poate fi de folos. Nu-ți dau nici un sfat și nici o poruncă. Hotărăște tu ce trebuie să faci. Tu vei găsi calea. Dacă voi, dezmoșteniții și oropsiții pe care nimeni nu-i bănuiește, care vă strecurați peste
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
joase se zărea la lumina lunii conacul lui Neidhard. O cărare largă despărțea grădinile și acareturile numeroase de pășunile dimprejur. Mai departe, tupilat printre pomi, crezură a vedea satul. Domeniul, prosper, părea Îngrijit de o mână de bun gospodar. — Ce vicleni sunt! șopti Conrad. Nimeni n-ar putea bănui că Într-o așezare atât de pașnică, fără ziduri Întărite de cetate, fără pază și pod În lanțuri, se pregătește o asemenea trădare! — Neidhard din Molsheim a fost totdeauna un om pașnic
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
el? se Îndreptă principele spre călugărul cel gras. Otto Îl privi fără să priceapă. Din fala lui nu mai rămăsese nimic. Veșmântul Îi era zdrențuit și o paloare de moarte i se așternuse pe față. — Unde-i ducele, trădătorule, popă viclean și fără Dumnezeu? Unde l-ați dus? Cu mână tremurătoare, Otto arătă spre dosul curții unde se găseau acareturile. Acolo Îl găsiră Într-o șură goală. Pe paie zăcea cadavrul Însângerat al ducelui Bertold, mânjit de mâzga prin care Îl
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Conrad n-ar Îndrăzni să Înfiereze În public o rubedenie, mai mult, pe soțul singurei sale nepoate, unica fiică a lui Bertold, mai ales că acesta e mort... S-ar spune că se răfuiește cu rudele răposatului... Nu, e prea viclean. Chiar dacă se gândește la răzbunare și se gândește, fără Îndoială, cel puțin deocamdată sabia călăului n-ar putea cădea asupra mea...Tot ce-mi trebuie e o amânare. După aceea, mai vedem noi. De fapt, ar trebui să-mi fie
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fiica stăpânului tău, după ce ai adus nefericire În atâtea case? Nici de la uciderea mârșavă a domnului tău, căruia i-ai jurat credință, nu te-ai dat Înapoi. și acum ai necinstit-o și pe această făptură nevinovată! Satană ticăloasă, viperă vicleană care trebuiești zdrobită cu călcâiul. Nu Eglord, nu mă voi murdări cu sângele tău, cu mâinile goale te voi sugruma! — Ce Îndrăznești să spui? Întrebă Eglord, care nu pricepea ce spunea cerșetorul. — Mai Întrebi, fiară spurcată? Iată ultimul rod al
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
perpetuat pe mai multe planuri, și chiar s-a rafinat, odată cu tranziția politică analfabetizatoare și cu mutația modelelor publice de impact colectiv devastator, de la o Elena Ceaușescu și până la o... Elena Udrea sau Monica Columbeanu. Altminteri spus, de la activista primitivă, vicleană, delincventă și coruptă, cea mai tipică pentru memoria colectivă comunistă, până la activista penală, șmecheră, cu spate prezidențial, aproape porno-politică, arivistă și carieristă, devenită cea mai tipică pentru memoria colectivă post-comunistă și straniu-capitalistă de dată mai recentă, sau, respectiv, până la toate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Brăila - Arad l-am făcut pe o rută ceva mai lungă - aparent ocolitoare - dar care mi-a permis să schimb multe vibrații, să îmi facă mai ușoară această evadare din confortul meu cotidian de brăilean cuminte, să mă ferească de vicleana letargie ce mă pândea. Am plecat din Brăila cu mașina încărcată - computerul și combina muzicală considerându-le indispensabile - cu haine, cu CD-uri, dar și cu fiica mea alături și, în ultimul moment, și cu Diana, draga noastră surioară sahaj
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cu o confruntare la Securitate, în ianuarie 1960, cînd, confuz, se decide a apela la soluția a treia, a confruntării și a minciunii, una liniștită și pricepută; nu-i rămîne a se comporta decît ca un țăran deștept și mahalagiu viclean. A treia soluție neașteptată și stranie: minciuna. Una binecuvîntată, șoptită de Hristos. Astfel împlinește sfatul și porunca părintească, primite înaintea arestării: să nu fii jidan fricos, să nu te caci în pantaloni. La confruntare, cea care i-a fost cîndva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a luminilor sunt pline de exemple covârșitoare! Și, unul dintre meritele mele - dacă am vreunul! - sub dictatură a fost că repetam cui voia sau nu voia să mă audă că, În ciuda opreliștilor de tot felul, directe, brutale sau insidioase și viclene - cum au fost mai ales cele din a doua dictaură, cea ceaușistă -, spațiul nostru „de manevră” era mai mare decât părea și că „posibilitatea” de expresie care „ni se dădea” putea fi lărgită semnificativ, cu condiția unei mai mari solidarități
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
apărut brusc, „nepregătit” de nimic - de nici o lectură și de nici un adult amabil! -, era Încă unul „primitiv”, abia schițat, pe care, de altfel, cum se Întâmplă, aveam să-l pierd În cețurile și convulsiile adolescenței. Dar, ca un bun - și viclean! - slujitor, „el” avea să reapară și apoi să mă urmărească neobosit, inventiv și nu rareori deconcertant - adeseori aș fi putut să-i confund vocea cu cea a unuia dintre cei mai aprigi dușmani! L-am comparat abia ulterior cu acei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
inventiv și nu rareori deconcertant - adeseori aș fi putut să-i confund vocea cu cea a unuia dintre cei mai aprigi dușmani! L-am comparat abia ulterior cu acei valeți care apar În literatura picarescă franceză sau spaniolă - lingușitori, vioi, vicleni, după spița lor, deoarece vin din poporul cel mai de jos și faptul că slujesc un tânăr hidalgo sau gentilom este deja o treaptă de „progres social”. Nu cer simbrie, fericiți de a fi pe lângă un senior, dar Își iau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aceea, cu majusculă, m-a asistat și ajutat În ceasurile mele cele mai grele, mai năucitoare. Și nu e Întâmplător că atunci când am cunoscut un tinerel ușor spân, Îmbrăcat cam dezordonat și care purta pe chipu-i blond aerul fals viclean al unei vulpi - o expresie care mi-a fost dintotdeauna nesuferită! -, dar care În primele ore mi-a vorbit „cu transport” despre cea mai veche poezie cunoscută a umanității, poema lui Ghilgameș și apoi, cu propriile-i, alesele și elegantele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sus, duplice, profund și tiranic duplice, ambiguu, ceea ce Îi conferă „misterul”, dar și vigoarea seculară, supraumană. Nu, noi putem fi doar „stăpânii propriei noastre firi”, adică consecvenți și lucizi de propria noastră structură temperamentală și ideatică, urmând sfatul vechi al vicleanului și curteanului Înțelept care a fost Polonius: - Rămâi credincios ție Însuți și așa cum ziua urmează nopții, nu vei Înșela, dezamăgi, pe nimeni și nici pe tine Însuți! Iată, de la „bătrânețe” am trecut la „prietenie” și apoi la „spaima de moarte
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
inspirație poetică, mă „afundam” cu cerbicie În meandrele și marasmele, duhorile și labirinturile epice, sperând ca „acolo”, pe acel teren, să-mi ascund „boala”, sangvinitatea Înnăscută, ca o pecete aproape blestemată, s-o ascund, dar... și cu speranța secretă și vicleană de a „o” exprima! Iar Castor, bietul Castor Ionescu, face pe zeci și zeci de pagini exerciții „de flegmatizare”, de „stăpânire a eului”, de „economie a energiei”, a gesticulației; de la cea mai reflexă și evidentă, la ceea ce el numește „energia
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cale afară de mare, ca să-i facă pe cei care-l ascultau și urmau să se intereseze de ideile sale și, mai ales, să suporte, unii dintre ei, rigorile opiniei publice și ale convențiilor religioase. Acești „proști” și „Îndărătnici”, bănuitori și vicleni, cărora Iisus li s-a Încredințat și, mai ales, le-a Încredințat postumitatea „Învățăturii” sale, ce trebuia să tulbure nu numai comunitatea evreiască, a lui Abraham, Moise și David, a lui Ieremia și Iezechil, dar și pe cea triumfătoare, enormă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vârstă și ca stare de spirit. Deja Shakespeare, Într-una din cele mai inspirate - era să scriu divine! - opere ale omului modern, Hamlet, o veștejește prin persoana primului sfetnic al regelui Claudius, prin Polonius, pe care Îl face Înțelept și viclean, laș și tată iubitor, o pildă a adaptării Înalte, a „pactului cu existența” și cu cei puternici ai ei! E greu s-o apăr, să mă așez de „partea ei”, să-i găsesc rațiuni și virtuți În vuietul enorm al
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de fapt, inși ce-și iau în serios propriile fantasme. Dovadă: faptul că s-au „trezit prea târziu” atunci când și ei, și toată suflarea românească și-au dat seama că „noile discursuri” și directive de după ’71 nu sunt „manevre politice, viclene!” - așa cum credeau și mulți dintre oamenii politici și jurnaliștii din Franța și Germania, care voiau să mă convingă în acest sens, părând a-l cunoaște mai bine pe șeful statului nostru sau, mai știi, fiind pur și simplu interesați de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lucru e mai clar. Pentru ei, a rămâne înarmați ține de o îndatorire de ordin religios. Într-o bună zi, ei se vor încadra în armata libaneză, și atunci vom fi cu toții mai puternici. Îmi amintesc ce-mi spunea, zâmbind viclean, un prieten sirian: Da, ei știu să moară mai bine ca noi, dar ne împiedică să trăim așa cum am vrea, adică mediocru. Eu unul țin la o fericire fără glorie. Iar ei mă deranjează". Reiau: Sunteți foarte puțin numeroși, voi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
albăstrui al munților care-l înconjoară, și ușorul clipocit al valurilor sale izbindu-se de maluri, oricine se poate îmbiba cu zgomotul lor, prozaic și fără să supere pe nimeni. Prin mijlocirea seninătății climatului, a smochinilor și a cactușilor, o vicleană tentativă de a mă asimila se baza pe un postulat fragil. Mizasem pe o armonie secretă între mentalul galileeanului și aspectul fizic al Galileii în care el a crescut. O complicitate între conturul abia schițat al unui destin și liniile
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de pe șoseaua Ipsilant. Franț Wagner un fel de Hristos, nalt, uscat și trist, își bate din când în când concubina Antonina Dombrowska ș-o teme. Ea se refugiază la vecine. Una din aceste vecine, leașcă chioară de-un ochiu, zbârcită, vicleană și rea, lăptăreasă, are un nepot Vladimir, Vlagiu cu care, după cât spun unii și alții ar fi trăind. Această babă o sfătuiește pe Antoșa să lese pe Wagner, că-i găsește ea alt barbat mai bun. În ziua de anul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]