6,708 matches
-
însuși... Rămase în picioare, încruntat, apoi întinse mâna. Doctorul Kair o strânse tăcut. Gosseyn se dădu într-o parte și, împreună cu matricea, se similariză în mica debara din Templu Zeului Adormit de pe Gorgzid. În momentul în care se ivea din vid, își dădu seama cu un sentiment de frustrare talamică de faptul că urma să se trezească în corpul prințului Ashargin pentru a treia oară în trei luni. 19 Non-axiome În interesul rațiunii, amintiți-vă: mai Întâi se produce evenimentul, stimulul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
unor exerciții prevăzute pentru a-i permite să funcționeze când nava ajunge la destinație. Gosseyn respiră profund și zise: - Mașină, mă voi similariza în debaraua de lângă sală. În acel moment, trimite-mi spiritul în corpul Zeului Adormit. Mai întâi fu vidul. Ca și cum conștiința sa era înghițită de o materie absorbantă. Dar acționa sub o tensiune foarte puternică pentru ca această stare să dureze. Avu, în sfârșit, conștiința unei fugi rapide a timpului - și primul său gând țâșni în noul său trup... "Ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
dumneavoastră? Ce părticele lăsați deoparte? Vocea zise cu jale. N-am nici un fel de planuri. Singurele lucruri pe care voi încerca să le las deoparte vor fi repetițiile, și probabil că voi da greș. De cînd m-am dizolvat în vid, am căpătat o obsesie pentru detalii. — Nu înțeleg. Atunci vă voi spune mai întîi povestea mea. E mai puțin amuzantă, dar lipsa detaliilor o face mai scurtă, și pentru că am locuit cîndva în țara ta, o să îți dea informații despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tragediile. îi arată pe oameni sfîrșind-o în plină vigoare, cu spiritul treaz și meritîndu-și sfîrșitul. — Thaw a murit tragic? Nu. Și-a fușerit sfîrșitul. N-a dat nici un fel de exemplu, nici măcar unul rău. A fost socotit inacceptabil de către infinitul vid luminos, limpezimea fără de margini de care doar egoismul se teme. L-a zvîrlit într-un vagon de clasa a doua, și astfel ai fost creat tu. Lanark întinse brînză pe o felie de pîine de secară și zise: Asta n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mi-a spus cine ești. Ochii fetei se măriră de uimire. ― Ești complet nebun. De ce n-ai întins-o? ― Pentru că trebuie să știu. Vreau și trebuie să aflu cine sunt. Probabil că în glasul său răsunase ceva, reflectând sentimentul de vid pe care îl încearcă cel ce și-a pierdut identitatea. ― Prostule, vai de capul tău ― zise Patricia Hardie cu un ton compătimitor. Tocmai acum când ei își fac curaj pentru marele salt și când au spioni în toate hotelurile. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nu reuși. În timp ce se contorsiona cu disperare, deasupra lui se auzi declicul planșeului redevenit tavan. Cu toate acestea, nu se dădu bătut. Își luă avânt și sări cât de sus putu, dar degetele lui întinse în întuneric nu întâlniră decât vidul. De data aceasta își pregăti aterizarea și rămase în picioare, păstrându-și echilibrul. Era sigur că dacă există vreo cale de scăpare, trebuia s-o găsească cât mai repede, în minutele următoare. Cu toate acestea, își impuse să rămână nemișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nu cumva mai este și altcineva. Eu mă consideram drept regina acestui joc de șah, în care tu ar fi trebuit să fii pionul de pe rândul 7, gata să se transforme în regină. Dar dincolo de acest punct, nu-i decât vidul, căci o regină, oricâtă putere ar avea, nu-i până la urmă decât tot o piesă. Atunci, cine-i jucătorul? Unde a început partida?... O dată mai mult... (gândul deveni incoerent)... cercul se închide și nu suntem cu nimic avansați"! Gosseyn lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
se aflau adunate câteva obiecte; necesitatea de a le enumera, pe care o încerc acum, nu este de natură descriptivă. Ea face parte poate dintr-un ritual pregătitor menit să reunească ceea ce, aparent, desparte. Iată-le : Un bol de sticlă, vid, rotund și transparent. La stânga lui, o statuetă arhaică : Cibele, șezând; vremea i-a ros trăsăturile, multiplicându-i-le sub vălurile ștergerii care îi subliniază melancolica nepăsare; senină și calmă, ea își ține mâinile în poală. La stânga ei, un mic leu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
jos a bărbiei. În sus, Zenobia nu trecea de pomeții obrajilor mei, bine accentuați; în jos, cu piciorușe cu tot, abia îmi ajungea la limita bărbiei. În dreapta desenului, un con de umbră subțire și ascuțit, cu vârful în sus, marca vidul. Senzația de straniu și de diafan se degaja mai ales din ansamblu, zămislit parcă din transparențe și palori... Al doilea desen, intitulat „Starea Lumii“, n am să-l descriu. Am să vă spun doar că începea, jos, cu mulțimea infirmilor
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
joacă de-a ei, să se fi ascuns, în glumă... Am ieșit pe coridor. Fereastra cea mare dinspre terasă era deschisă. Am trecut prin ea. Și am încremenit. Pe jgheabul de tablă subțire, Zenobia stătea liniștită, își balansa picioarele deasupra vidului, ca o fetiță care se dă în leagăn. Era cu spatele spre mine, poate nu mă vedea. Jos, în prăpastia de sub ea, huruiau primele tramvaie, se zăreau primii trecători ai dimineții. Jgheabul, destul de șubred, ar fi putut să se rupă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-l arate, îi tremura degetul). I-am adus un pahar cu apă și am rămas lângă ea s-o văd cum se desfășoară. Stăteam și mă uitam în jurul meu, prin cameră. Admiram desăvârșita simplitate a mobilierului, alesul gust pentru punctarea vidului. Pe cât îmi amintesc, se mai aflau acolo ziare, proaspăt așternute (pesemne patul dumneavoastră personal), un număr restrâns de rochițe prinse direct în cuie pe unul din pereți, plus perechea de pantofi adusă de mine și pusă cu grijă lângă o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
acum, ca șoferul ăla care m-a plimbat o zi întreagă pe gratis și mi-a arătat, plângând, toate instituțiile culturale din București, inclusiv Casa școalelor...“. „O fi fost beat“, a spus liniștit domnul Sima pe când eu așteptam plictiseala adâncă, vidul și neîncrederea care urmează după o solicitare prea puternică. Încet, încet, vuietul depărtat al orașului s a stins, topit parcă de zăpușeala zilei (mă gândeam la Zenobia ca la martorul și arbitrul existenței mele), m-aș fi așezat pe scândură
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
care ignorau adevărul cu totul. Gosseyn aștepta. Un arătător mental ezita pe trăgaciul nervos care va arunca cele patruzeci de mii de kilowați ai dinamului din refugiul Discipolului, prin spațiu, în substanța din umbră. Un glas profund, sonor țâșni din vidul de umbră. - Gilbert Gosseyn. Îți ofer asocierea. Pentru un individ care se încorda pentru o luptă pe viață și pe moarte, aceste vorbe avură aproape efectul unei bombe. Se adapta rapid la situație. Rămase deconcertat, dar scepticismul său dispăru. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
unui levier. În trecut, Gosseyn descoperise că acest gen de distorsoare nu funcționau decât în direcția unei matrice permanente. Nădăjduia că acesta era reglat pe cartierul general personal al Discipolului în galaxie. Trase de levier fără ezitare. * După ieșirea din vid, Gosseyn rămase pe moment nemișcat. Se afla într-o mare încăpere tapisată cu cărți. Printr-o ușă întredeschisă, zărea colțul unui pat. Își lăsă creierul secund să penetreze elementele vii ale clădirii. Erau multe, dar din ansamblu emana o impresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
însuși... Rămase în picioare, încruntat, apoi întinse mâna. Doctorul Kair o strânse tăcut. Gosseyn se dădu într-o parte și, împreună cu matricea, se similariză în mica debara din Templu Zeului Adormit de pe Gorgzid. În momentul în care se ivea din vid, își dădu seama cu un sentiment de frustrare talamică de faptul că urma să se trezească în corpul prințului Ashargin pentru a treia oară în trei luni. 19 Non-axiome În interesul rațiunii, amintiți-vă: mai Întâi se produce evenimentul, stimulul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
unor exerciții prevăzute pentru a-i permite să funcționeze când nava ajunge la destinație. Gosseyn respiră profund și zise: - Mașină, mă voi similariza în debaraua de lângă sală. În acel moment, trimite-mi spiritul în corpul Zeului Adormit. Mai întâi fu vidul. Ca și cum conștiința sa era înghițită de o materie absorbantă. Dar acționa sub o tensiune foarte puternică pentru ca această stare să dureze. Avu, în sfârșit, conștiința unei fugi rapide a timpului - și primul său gând țâșni în noul său trup... "Ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
mi-a spus cine ești. Ochii fetei se măriră de uimire. ― Ești complet nebun. De ce n-ai întins-o? ― Pentru că trebuie să știu. Vreau și trebuie să aflu cine sunt. Probabil că în glasul său răsunase ceva, reflectând sentimentul de vid pe care îl încearcă cel ce și-a pierdut identitatea. ― Prostule, vai de capul tău ― zise Patricia Hardie cu un ton compătimitor. Tocmai acum când ei își fac curaj pentru marele salt și când au spioni în toate hotelurile. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nu reuși. În timp ce se contorsiona cu disperare, deasupra lui se auzi declicul planșeului redevenit tavan. Cu toate acestea, nu se dădu bătut. Își luă avânt și sări cât de sus putu, dar degetele lui întinse în întuneric nu întâlniră decât vidul. De data aceasta își pregăti aterizarea și rămase în picioare, păstrându-și echilibrul. Era sigur că dacă există vreo cale de scăpare, trebuia s-o găsească cât mai repede, în minutele următoare. Cu toate acestea, își impuse să rămână nemișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nu cumva mai este și altcineva. Eu mă consideram drept regina acestui joc de șah, în care tu ar fi trebuit să fii pionul de pe rândul 7, gata să se transforme în regină. Dar dincolo de acest punct, nu-i decât vidul, căci o regină, oricâtă putere ar avea, nu-i până la urmă decât tot o piesă. Atunci, cine-i jucătorul? Unde a început partida?... O dată mai mult... (gândul deveni incoerent)... cercul se închide și nu suntem cu nimic avansați"! Gosseyn lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
propun: mențineți scutul de protecție, lăsând doar o deschizătură prin care să poată trece cușca. După ce făptura va fi închisă în cușcă, studiați-o, analizați-i toate gesturile și reacțiile, scanați-i organele interne, pentru a vedea cum funcționează în vidul spațial. Aflați tot ce puteți despre ea, ca să știm pe cine aducem la bord. Să evităm însă vărsarea de sânge. Să fim cât se poate de precauți! - Ceea ce spune domnul Korita mi se pare foarte rezonabil! exclamă Morton și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
a fost distrusă în întregime. Să încercam o nouă scanare? - Nu! răspunse Morton, cu șovăială în glas, dar se grăbi să adauge, pe un ton ceva mai ferm: Am pierdut mult timp. La urma urmei, putem să reconstituim condițiile de vid spațial în laboratoarele noastre, fără ca nava să stea pe loc... - Să înțeleg oare din aceste cuvinte că nu vei ține seama de propunerea mea? îl întrebă von Grossen. Făcusem propunerea ca monstrul să fie supus unui examen timp de cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pentru prima oară o ființă care trăiește în spațiu. Până și "pisicuța" aceea, care știa să se adapteze atât la oxigen cât și la clor, avea nevoie de oarecare căldură și n-ar fi putut supraviețui în frigul și-n vidul din spațiu. În cazul în care mediul natural al acestei creaturi nu e spațiul, trebuie să aflăm de ce și cum a ajuns acolo unde am găsit-o. - Văd că va trebui să punem la vot chestiunea, zise Morton, încruntând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
v-aș spune: prindeți-o și omorâți-o pe loc! Sociologul Kellie, un bărbat trecut de patruzeci de ani, cu chelie și cu niște ochi mari, inteligenți, ceru cuvântul și spuse: - O ființă capabilă să se adapteze la viață în vid ar putea deveni stăpâna Universului. Specia ei ar invada toate planetele, toate galaxiile. Roiuri de ființe de acest fel ar împânzi spațiul. În realitate, însă, noi știm că în galaxia noastră nu există o astfel de specie. Iată un paradox
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
extraordinar, care-și dovedise în repetate rânduri multifuncționalitatea. Nici măcar nu văzu cine a apăsat butonul de activare pentru efectuarea operațiunilor care urmară. Fulgeră o lumină orbitoare. O clipă avu impresia că i s-a golit total-creierul, iar pe fondul acestui vid glasul lui Peter Cadron insista cu apăsarea unei prese de gravat: - Să-ți păstrezi stăpânirea de sine și sănătatea mintală - aceasta ți-e singura speranță. O vei face în ciuda tuturor celorlalte lucruri! Pentru binele dumitale, vorbește despre experiența pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
la trei luni. - Factorul dominant pare să fie masa obiectului. - Oh! Un răstimp de tăcere și apoi întrebarea: - Și ce-ai vrea să fac eu? - Maiestate, omul ăsta face un apel disperat la mila și îndurarea voastră. Plutește într-un vid cum nu vor mai vedea niciodată ochii oamenilor. S-a uitat la Pământul nostru și la Soarele nostru atât în copilăria lor, cât și spre bătrânețea lor îndepărtată. Acum nimic nu-l mai poate ajuta. Trebuie să-i acordăm răgazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]