2,161 matches
-
-i că doar în acel palat poate fi fericită. Zmeul puse o armată de balauri să construiască un palat identic cu cel al împăratului. În trei zile, a fost terminat, doar că ferestrele și ușile erau vizibile doar pentru ochii viețuitoarelor magice, iar lacătele de la uși puteau fi descuiate cu o baghetă fermecată pe care zmeul o ținea tot timpul asupra sa. În acel timp împăratul și soția sa au devenit cei mai triști oameni de pe fața pământului și au promis
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și pentru a ne bucura de toate minunățiile tale. Ne-ai fost ca o mamă ce își învață copiii să facă primii pași. Neai învățat să iubim tot ce înseamnă natura, să iubim florile, copacii, cântecul păsărilor, fluturii și toate viețuitoarele ce ne înconjoară. Câteodată uităm de aceste bogății și de lucruri frumoase pe care ni le oferi, acționând împotriva ta cu gesturi ce își pot dăuna foarte mult. În loc de mireasma florilor ce ar trebui să ne încânte diminețile, aerul poluat
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
exploatate excesiv, urmând ca în decursul a câtorva ani să rămânem lipsiți de acestea. Omul a făcut toate acestea sperând ca economia să se dezvolte cât mai mult, uitând că toate aceste lucruri duc la rezultate dezastruoase: distrugerea mediului, dispariția viețuitoarelor și pierderea tuturor bogățiilor și frumuseților pe care ni le oferi. Pentru a nu da cu piciorul la tot ceea ce ne înconjoară putem face mici acțiuni ce pot repara greșelile de neiertat. Putem sădi fiecare dintre noi câte un pom
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a început capra, omul e... e... păi... omul e o chestie mai mare decât mine, dar la fel de înalt ca prietenul meu, calul. Deci asta înțelegi tu prin cuvântul „om”? Da! Găina, mai sfătoasă decât toți cotcodăci: Greșit! Omul este o viețuitoare care, da, este mai mare decât tine și la fel de mare ca și calul, dar, pe deasupra, ea poate să stea doar pe două labe mai mult decât puteți oricare dintre voi! Da... nu pot comenta. Este adevărat, spuse boul. Dornic de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ajun. Să-și amintească de Gildas, care se făcuse alb la față cînd văzuse pescărușul mort În vălul Însîngerat. Christian vorbise de hazard. Vreun ștrengar omorîse un pescăruș cu praștia. Un văl se afla În fața unei ferestre deschise. O biată viețuitoare venise să moară acolo. Nimic altceva. Jeanne se grăbise să plece cu vălul ca să repare stricăciunea, spunînd că a doua zi nu se va mai vedea nimic. Hazardul. Marie se agățase de varianta asta. Era mai ușor, mai liniștitor, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
în bună măsură. De la Jumătate la Dublu. Nostalgia Jumătății Înotam nestingherit prin apele tumultoase ale Potopului. Valurile erau înalte ca munții, dar eu eram pe vremea aceea atât de mare încât erau o joacă de copil pentru mine. Sute de viețuitoare încercau să-și găsească salvarea cățărându-se și atârnându-se de capul și umerii mei, ce între două valuri se ridicau la suprafața apei. Către ultimele zile ale Potopului, apele crescuseră atât de mult, încât cu mare greutate mă țineam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-se de capul și umerii mei, ce între două valuri se ridicau la suprafața apei. Către ultimele zile ale Potopului, apele crescuseră atât de mult, încât cu mare greutate mă țineam deasupra lor; eram aproape să mă înec sub greutatea viețuitoarelor ce-și făcuseră cuib în părul meu. Atunci, cu o ultimă sforțare, m-am scuturat o dată cât am putut de tare și toate creaturile ce atârnau de mine au căzut în apă și s-au înecat. Cerul era negru. Tunetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
largi și generoase de epocă. Lumina urca de dedesubt, din partea policromă a peisajului, cea cu marea transparentă de smarald prin care se vedea deosebit de clar, de sus, de pe povârnișul plajei. Se vedea fundul mării cu nisipul ei alb desenat cu viețuitoare și alge în cele mai vii culori. Apa deosebit de clară și cristalină era irizată de o lumină de proveniență necunoscută, de la un soare scufundat în adâncuri ce lumina din străfunduri un acvariu uriaș: marea și deopotrivă cerul, straniu de gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în pumnul ei, se calma subit, încrețitura apelor se destindea într-o linie dreaptă. Pelicanii pluteau liniștiți și se uitau mirați la pești ca într-un acvariu prin apa cristalină, ca la o pradă prea ușoară. Albatroșii "danzantes" Dintre toate viețuitoarele pământului, albatroșii par a fi dintre cei mai înzestrați cu sentimentul cuplului și al loialității. Viața lungă a albatrosului, ce poate număra șaizeci și cinci de ani, vizează mereu același partener ce este curtat ritualic în fiecare an, în perioada estrului. Cuplurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu ciocul și rostogolit pe pământ în toate direcțiile, descriind un drum neînțeles, ca o inscripție. Acest itinerar obscur al oului este un drum inițiatic, pe care el îl parcurge pentru a-și transcende condiția de la inform la pui. Nici o viețuitoare a lumii nu a înțeles și nu a împlinit mai corect miezul iubirii iubire esențializată deopotrivă la dans și la duel; ea trebuie câștigată, cucerită, reînnoită, revitalizată cu fiecare an. Periplul iubirii precedă oul, increatul; trecerea de la increat la creat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
soi de autism, nu sesizează și nu le pasă ce se întâmplă în lumea din jur. Universul lor se restrânge la acea carapace în care se pot retrage dacă sunt deranjate. Ca și cum s-ar autoconține, retrase în lumea lor, aceste viețuitoare stau încremenite cu orele pe picioarele lor elefantine și puternice, în aceeași poziție, acumulând energia solară necesară, să poată face abia sesizabilă următoarea mișcare. Oul țestos este hermafrodit; perfect rotund și translucid. În final, sexul oului este dat de expunerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
timpuri pămîntul era îndeajuns de încăpător, ce ziceți de asta? Animalele, mari sau mici, puteau umbla zile întregi pînă să le iasă alte suflete în cale. Pe vremea aceea, fiecare locuia acolo unde-i poftea inima. Cunosc destule cazuri de viețuitoare care au "testat" traiul în ocean, apoi s-au răzgîndit și s-au mutat pe uscat. Am auzit de altele care s-au învîrtit, fără de țintă, ani la rînd, pe pămînt, pînă în ziua în care au înțeles că marea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
s-au simțit amenințați. Au hotărît să-și găsească alte adăposturi. Dar, ceea ce, în trecut, nu era o problemă, acum s-a dovedit a fi aproape imposibil. Pădurea, altă dată a lor și numai a lor, era plină de nemaiîntîlnite viețuitoare toate, în căutarea unor ascunzișuri care să le ferească din calea Omului. Să nu vă imaginați că au renunțat ușor. Nu, lupii nu abandonează fără luptă o cauză în care cred. La urma urmelor, nu fuseseră ei primii locuitori ai
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
găsit-o pe lupoaică la începuturile călătoriei lor, poate că altul le-ar fi fost destinul. Atunci, vechea rînduială de pe pămînt, conform căreia fiecare își alegea teritoriul după nevoie și după bunul plac, încă mai era valabilă. Dar armonia dintre viețuitoare avea să se termine curînd. Prea curînd! Înainte ca perechea noastră să-și fi găsit locul ei sub soare... Asta trebuie c-a fost soarta lor, și acum, după atîta timp, nu ajută la nimic să cîntărim unde au greșit
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
S-ar fi expus unor riscuri inutile; așa că a trebuit să se mulțumească cu spațiul acela limitat de la lizieră, expus necunoscutului cîmpiei, dar și primejdiilor dinspre pădure. Dar tocmai aceste motive făceau ca zona să nu prezinte interes pentru alte viețuitoare. Era mai mult decît speraseră: aveau unde să pună capul jos, fără să se teamă că vor fi alungați; puteau să vîneze, fără să ia din hrana nimănui; și, cu ajutorul providenței, aveau să treacă cu bine de riscurile primelor luni
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
neajutorat al cărui viitor depindea de el; iar exemplul înaintașilor lui, toți lupi integri, responsabili, îl mîna orbește spre țelul propus. Tot cam în perioada de timp despre care vă povestesc, constrînse de neașteptatele schimbări în viața tihnită de dinainte, viețuitoarele pămîntului au început să apeleze la tactici noi. Pînă atunci, două animale care aveau ceva de împărțit recurgeau la lupta dreaptă. Asta fusese legea primordială: cel mai puternic să învingă. Dar n-a mai fost destul. Și de aici a
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
îl vor trata ca pe un potențial rival și-l vor alunga înainte de-a apuca să le explice motivul apropierii. Tot la ei avea să ajungă, dar nu era mai înțelept să amîne confruntarea?! Să se apropie de alte viețuitoare asta da! experiență inedită; și nu vedea de ce ar rata-o. Se decise pentru direcția opusă, înaintînd cu prudență. Orice animal ar fi întîlnit, nu vroia să-l sperie. Era hotărît, ca unul care știe ce are de făcut, dar
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să-și dorească să schimbe o vorbă cît de neînsemnată, pe orice temă, numai să nu se izbească de dispariția tuturor celor pe care-i întîlnea. Respectase toate convențiile: coada și urechile, vocea, distanța. Nu-i folosise la nimic. Toate viețuitoarele dăduseră bir cu fugiții. Nu se poate. Trebuie să reușesc să intru în contact cu ele, altfel tot efortul meu este zadarnic. Azi e noapte deja. Mîine. Mîine voi izbuti!" Și se făcu mîine, și apoi mîine din nou, fără ca
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
piardă speranța în izbîndă, înainta. CAPITOLUL 10 Chemarea inimii N iciodată locurile n-au trepidat de mai multă agitație. Nici șoimii, din înaltul cerului privind, n-ar fi reușit să urmărească de la cap la coadă întortocheata deplasare a vreuneia dintre viețuitoare: căprioarele alergau în toate direcțiile, tăind pădurea în lung și-n lat, fără oprire; păsările comentau guralive, ducînd informațiile dintr-o parte în cealaltă și înapoi; pe pămînt și prin apă, prin copaci și prin văzduhul necuprins, toată suflarea fremăta
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
aceștia, sau ce vor fi fiind ei, ne vor da prea mult de furcă dacă ne vor prinde. Nu apucară să dispară cu totul, ascunși vederii de cîteva tufe cu fructe mici și rozalii cînd, dinăuntrul adăpostului uriaș, ieși o viețuitoare stranie. Înțeleptul îi simți mirosul și grăbi pasul. În urma lui, Lupino, descumpănit și curios, întoarse de cîteva ori capul. Auzise atîtea despre el. Avea acum ocazia să-l vadă. Și fu dezamăgit. Acesta era Omul? O creatură păroasă și bipedă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
-ți mai faci siesta, dar cel puțin ai scăpat de muscă. Pe drum te întâlnești cu doctorul Dinu și, deodată, îți trece prin minte un gând crud: să răzbuni specia din care faci parte împotriva tuturor neajunsurilor provocate de celelalte viețuitoare. Da, o vânătoare de cerbi e tocmai ce ți-ar trebui, un balsam pentru nervii puși ceva mai devreme la grea încercare. E adevărat că ai căutat să te scuturi complet de această mârșavă ocupație, însă acum nu te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am mai fi de ajuns, ne-am măcina intr-un haos total. Acum folosesc tehnica evitării. Voi confrunta când și unde hotărăsc eu. Simțim plăcerea, asta înseamnă ca suntem vii. Viața e o plăcere. Luat separat, Pământul cu plantele și viețuitoarele lui e un miracol; atâta vreme cât dragele de ele trăiesc în echilibru. Oamenii sunt periculoși deoarece majoritatea profită și distrug, uneori fără nici o filosofie, ci doar din meschinării și mediocritate. De ce nu există viața veșnică? Dacă Dumnezeul biblic și catolic există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să-mi dau seama, mă prăbușesc În necunoscut, alunec Într-o altă dimensiune a realității. Una teribilă și Înfricoșătoare. - În aparență spuneți? Dar ce poate fi mai umilitor decât să cobori de la statutul de minune a lumii și pildă a viețuitoarelor (parcă așa proclama un dramaturg omul cu majusculă, nu?) la aceea de cobai? - Nu vă contrazic, Însă cred că putem depăși cu relativă ușurință impasul. În fond, cu ce este mai bună ignoranța care ne Învăluie dintotdeauna existența? Sau, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lume, ultima ființă creată de Demiurg este cea dintâi În ierarhia valorică a Universului - finis coronat opus, nu-i așa? Menirea sa este de a stăpâni peste toate cele făurite În primele cinci zile. Domnia omului peste celelalte lucruri și viețuitoare Îl așază În postura de Dumnezeu al acelora. Un Dumnezeu mai mic, bineînțeles, un substitut al Său. Împrumutând pentru o clipă modul dumneavoastră de a vorbi, aș zice că avem de-a face cu o delegare parțială de competențe, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ajutor potrivit pentru el”. Și astfel „Domnul Dumnezeu a făcut din pămînt toate fiarele cîmpului și toate păsările cerului ; și le-a adus la om ca să vadă cum are să le numească ; și orice nume pe care îl dădea omul fiecărei viețuitoare, acela-i era numele”. Înso țitor, aproape al omului, animalul este totodată despărțit de om, care este plasat deasupra sa prin faptul numirii, prin limbaj. Destinat însoțirii omului, animalul îl va însoți astfel pretu tindeni, relația lor fiind una de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]