46,761 matches
-
Apoi, femeile plecară la fel de tăcute precum intraseră. Dar voi nu mâncați? E Post, Gheorghe... Știu că voi nu țineți... îl lămuri, din 81 ușă, bătrâna. Eu cu fata ne-am făcut un ceai, îl bem dincolo. Dacă vă mai trebuie vin, mai este pe sală, dar să nu vă puneți mintea cu el, că... nici nu s-a luminat încă și Dumnezeu știe ce va mai fi și azi... Nu terminaseră de mâncat bărbații, când zgomotul unui motor de tractor îi
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
goale, avea loc un adevărat chef. Lucica, roșie ca sfecla, îl observă prima pe bărbatu-său. Îi sări în brațe, izbucnind în plâns. Șeful de post el venise cu o noapte în urmă cu tractorul era cu cana plină cu vin și tocmai se pregătea să umple paharele goale. Nu prost băiatul! După ce a terminat opt clase, a fugit de acasă, la un văr, în celălalt capăt al țării. Când Damian, taicăsău, un om bun când era treaz, dar rău la
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
de cai, dar odrasla tot nu a vrut să se întoarcă în sat. Bătrânul visase să-l facă om mare, șef de atelaje la CAP, vorbise deja și cu brigadiera, Lucica lui Crețu, i-a scăpat și două canistre cu vin, să-i dea o căruță nouă, dar toate au fost în zadar. Florin Damian a făcut o școală de tractoriști și când, în sfârșit, după trei ani, trebuia să se întoarcă în sat, a plecat, tot noaptea, la Canal, în
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
se așezase și acum stătea calmă pe scaunul din fața televizorului, fără să-i tresară un mușchi pe fața încă tânără și frumoasă. Doar din când în când, ofta încet, cu milă parcă. Bătrâna își reveni prima. Umplu un pahar cu vin, vărsă câteva picături pe jos, își făcu o cruce mare, apoi bău, fără să se oprească, până goli paharul. Dumnezeu, să-i ierte! I-au ajuns blestemele... Gheorghe se uită la maică-sa ca la o nălucă și se răsti
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cei doi au fost împușcați, iar unii dintre cei aflați în casa Tălparilor izbucniră în chiote. Dumbrăveanu sărea în sus, ca un copil. Am scăpat de hoț! Vino să te pup, Ghiță! Florine, fugi la mine, adu o canistră cu vin, că aici nu mai este, și adu și femeile! Stai blând, Dumbrăvene, nu te înflăcăra, aici nu-i crâșmă! îi strigă Elena revoltată. Plecați la casele voastre, Gheorghe e obosit... iar tu nu mai striga hoții! Te crezi mai bun
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
meargă la un meci de fotbal al naționalei, la Parcul Expozițional de la Piața Scânteii sau la vreo rudă mai apropiată. Dacă avea, bine, dacă nu, tot bine era, căci ar fi scăpat să nu mai ducă o canistră, două cu vin și nelipsitele găini. Petrache avea și acum unde trage, la un unchi de pe tată, care muncise o viață la Semănătoarea. De câțiva ani buni, era pensionat pe caz de boală, se vorbea că iubise mult la viață băutura. Cei din
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
își trase un scaun înalt și comandă autoritar un whisky. Domnul director Victor Zidaru nu a apărut? îl întrebă pe barman, un tânăr simpatic, vioi. E-n separeu, domnule... A venit de aproape o oră, a comandat o sticlă de vin și a cerut un ziar. I-am trimis două, dar nici nu s-a uitat prin ele. Vine în fiecare zi, stă o oră, două, apoi pleacă. Unde se duce? Dumnezeu știe... Mă flăcău, dar te pricepi binișor să raportezi
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
difuz, Victor Zidaru stătea singur la o masă, fumând cu privirea fixată pe pahar. Nu se ridică în picioare și nici mâna nu o întinse noului venit. Îl invită, doar din priviri, să se așeze, apoi își umplu paharul cu vin, fără săi toarne și noului venit. Ce faci, domnule Gheorghe Tălparu? vorbi, după ce bău o jumătate din pahar. Sunt aproape trei luni de când nu ne-am văzut...Presimțeam că mă vei căuta. Nu că am fi prieteni vechi, poate nici
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
să citesc ceva ca să-mi limpezesc gândurile, dar fix când dă deam să scot din rucsac o carte proas tă, s-a în ființat lângă mine barmanul (sau barmanița, are o sexualitate incertă), să mă întrebe dacă nu vreau un vin fiert, din partea casei. Chiar aș fi băut, numai că acolo fierb țuică din producția lu’ bunicu’, din ’56, îi pun ceva substanță cleioasă care are de-a face cu fruc tele și-i zic vin fiert. Nu părea să vrea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
muta nasul. Îmi întipărisem atât de bine în minte mirosul ăsta de fum amestecat cu izul de bere al podelei, încât uneori trebuia doar să mă gândesc la el și îl simțeam în nări. Undeva, pe la al doilea pahar de vin, a intrat o femeie. Am studiat-o câteva secunde. Nu pot să spun că era frumoasă, dar avea o expresie pe care n o mai văzusem de mult și odată cu apariția ei s-a amestecat cu duhoarea din cameră un
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Mă așteptam să explodeze dintr-o clipă ntr-alta. După ce s-a uitat prin mine secunde la rând, s a ridicat ca împinsă de un arc și-a fugit afară cu tot cu hârtii. M-am tot gândit la ea următoarele pahare de vin. Cine era, despre ce scria, de ce avea tăieturi pe mână, dacă nu cumva o fi fost totul în capul meu. Pe la al cincilea pahar de vin i-am strecurat barmanului (barmaniței) niște bani și i-am zis să-mi pună
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
a fugit afară cu tot cu hârtii. M-am tot gândit la ea următoarele pahare de vin. Cine era, despre ce scria, de ce avea tăieturi pe mână, dacă nu cumva o fi fost totul în capul meu. Pe la al cincilea pahar de vin i-am strecurat barmanului (barmaniței) niște bani și i-am zis să-mi pună Judas Priest. N-a zis nimic, a luat banii, s-a dus la bar și-a scos de sub el o plăcuță pe care scria „Nu acceptăm
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
legată. Nu-mi răspunde. Mă uit la ea și retrăiesc amintiri în care copiii veniți la țară, la bunici aleargă printre rânduri și ea îi răsplătește cu dulceața prăfuită a strugurilor. Copiii s-au făcut mari acum și au descoperit vinul îmbuteliat, dar nu mă lasă inima să-i spun asta. O las să viseze la vremuri trecute și pornesc spre galben. Iubesc floarea soarelui. Alerg spre culoarea ei care, pe măsură ce mă apropii, se desparte în cercuri galbene. Unele, rămase fidele
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
autobuz îl văd pe el. E un băiețel de vreo unsprezece ani. Voinic. Mare. Grăsuț. Mama lui îl împinge grăbită-n autobuz, hai, Lucian, că stă lumea după noi. Mă șochează diferența dintre el, un băiat ca un butoiaș de vin și durduliu, și mama lui, o aschimodie cu păr roșcat, mică de înălțime, un sfert din umbra lui. Femeia insistă. Lucian îi răspunde prin urlete, chiote și spasme. Dar el de fapt nu prea-nțelege nimic. Știu asta pentru că oamenii
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
singur și năuc de cap un pic, încercând să mai iau de undeva un vinuț, ceva. Și atunci mă pâsâie ăștia. Îs vreo patru și arată toți ca niște parizeruri și se hlizesc la mine că am botu negru de la vin și îs slab și am doi metri și arăt ca o chestie de care ei râd. Mă uit așa la ei de la stânga la dreapta, încercând să pun frână cu mâna de tocul ușii: unu e mic de tot, încât
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
la vreo patruzeci de ani. Fața lui exprimă mult dispreț și o acută nevoie de bani. E perfect. Mă duc la el. Mă prezint și îi explic de ce am intrat în vorbă cu el. Scot din ghiozdan banii, pâinea și vinul. Încerc să-l conving de naturalețea faptelor, dar rămâne fără grai auzindu-mi propunerea. — Ești sigură că vrei la malul mării? Peste câteva ore vine fluxul, n-o să fie prea plăcut. — Nu sunt sigură de nimic. — Să ne înțelegem: eu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
auzindu-mi propunerea. — Ești sigură că vrei la malul mării? Peste câteva ore vine fluxul, n-o să fie prea plăcut. — Nu sunt sigură de nimic. — Să ne înțelegem: eu doar te acopăr? Atât am de făcut? — Da. Poftim anii. Poftim vinul. Stai să iau o înghițitură. Poftim și pâinea. — Ești nebună. — Bine că nu sunt surdă. Hai să mergem. Pornim spre faleză. Toamna marea e mai agitată, dar mai frumoasă. Plaja e pustie, iar pescărușii nu fac atâta gălăgie. Scot din
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nu e un coșmar. Așa mi-am dorit să mor. Deschid ochii și îi spun să plece. Să se întoarcă la viața lui. Cu mine și-a terminat treaba. Mă privește confuz. Înfige lopata lângă mor mân tul meu. Lasă vinul și ia pâinea și banii. Pleacă. În cele din urmă dis pare din raza mea vizuală. Rămân singură. Murmurul apei îmi aduce aminte de mine și de frate-miu când eram copii și ne îngropam în nisip. Valurile care se
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
scoate o mână să apuc lopata. Trag aer adânc în piept, răscolesc nisipul ud și reușesc să apuc lopata cu mâna. După câteva minute de chin ies și alerg acolo unde marea nu mă mai poate ajunge. Găsesc sticla de vin. Beau pe nerăsuflate. Mă întind pe jos cu fața spre cer. Ochii au dispărut. Nu există nici o lună. Doar un minunat cer înstelat. Îl privesc lacomă, dar frigul și ume zeala își spun cuvântul. Trebuie să mă întorc acasă. Merg
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
la patru cărți. Celălalt, la una. Are mână bună, zic. Ridică miza, cu jovialitate, de parcă ne-ar face o favoare. Iubita lui se retrage. Mă uit la tentativa ei de lenjerie intimă. Râde. Îmi ascund neliniștea într-o gură de vin sorbită cu sete. Întoarce cărțile. Full de patru cu șase. Jubilez. Careu de ași. Răsturnarea de situație îl ia prin surprindere. Se încruntă. Mă amuză întristarea lui și-l sărut scurt și apăsat. Blondina noastră e perplexă. Plec înainte să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
întrebare puțin probabilă: — Tu ce crezi că s-ar întâmpla dacă toți oamenii s-ar gândi la același lucru, în același timp? I-am răspuns că nu știu, dar am putea discuta subiectul la o cafea sau un pahar cu vin. Și a fost de acord. Fără să ne mai spunem ceva, am ieșit din metrou - ea mergea un pic în urma mea - , apoi am luat-o înspre stația de autobuz, unde am vorbit tot felul de aiureli, despre vreme, oameni și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pic în urma mea - , apoi am luat-o înspre stația de autobuz, unde am vorbit tot felul de aiureli, despre vreme, oameni și mașini. În zece minute am ajuns la mine. Mai aveam niște prăjituri de la mama și o sticlă de vin. Era cam frig în casă, așa că am dat drumul la aerotermă. Stăteam amândoi pe pat, cu paharele în mână și m-am uitat mai bine la ea. Avea părul castaniu, un pic ondulat, până la umeri, buzele cărnoase și niște șosete
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nu mă sperie nimic, nu mă întreb nimic. De fapt, mă întreb din nou, un singur lucru: de ce nu simt. Ies fără să închid ușa și cobor în fugă treptele. Sirena ambulanței sparge liniștea ca pe-o sticlă goală de vin, aruncată cu ciudă. Am părul pe spate, dar parcă mai scurt, port fusta mea crem, un tricou negru și țin strâns în mână bluza galbenă cu căpșuni. N-am mai purtat-o de mult. Știu, sunt copilă câteodată. Ies din
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
genul lui de petrecere, sigur, Revelionul la palat. E important pentru el, trebuie să fiu acolo. Poate totuși nu ca o Cenușăreasă. Și ceasul, și telefonul. Da, Michael, știu, e 11.30, dar totul e sub control, chem un taxi, vin, nu te mișca de acolo, imediat plec, gata, sunt afară. Uf, a închis. Sigur, mai e blana, împrumutată. Șinșila veritabilă, se jura proprietăreasa. Douășcinci de animăluțe mici și moarte, Doamne ferește. Atât de moi. Michael, zău, iubitule, nu trebuie să suni
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Sună din nou, degeaba, sună și ceasul, știu, e 11.40, totul e sub control, fixasem alarma exact pentru clipe de-astea. Mai bine ies în stradă, e 11.45, la colț sunt taxiuri și într-o clipă sunt acolo, vin, Michael. De obicei sunt taxiuri, da, acum nu e nici unul, sigur, nu trece nimic pe aici. Doar zăpadă, Doamne ce ninge, nimic nu mai mișcă. Unde-or fi toți? La pe tre ceri, unde să fie, e 11.50. Michael
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]