2,123 matches
-
bună dimineață cu totul altă persoană. Și cine putea fi mai potrivit pentru apetitul lui artistic, dacă nu marele Leonardo, geniul tutelar al Renașterii? Odată cu trezirea din somn a venit și certitudinea redactorului -șef Dezideriu că este Însuși Leonardo Da Vinci. Oglinda mare din holul apartamentului Îl arăta ,,ân carne și oase,, pe genialul creator, ba mai mult undeva În fundal, pe șevalet ,,Gioconda,, la care ,,lucrase,, mult În ultimele săptămâni, surâdea enigmatic, părând că-i Încurajează rătăcirile. Antoniu face o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la trufie excesivă, dar și la sentimente de zădărnicie pe care ți le dau mișcarea de neoprit și aerul livid pe care-l respiri. Redactorul-șef Dezideriu, cetățeanul care s-a trezit În această dimineață nimeni altul decât Leonardo Da Vinci, simte o persistentă senzație de rău, un vertij insuportabil pe care Încearcă să Îl domine printr-o rugăciune către Fecioara Maria. Femeia de serviciu intră În birou cu o scrumieră Într-o mână și cu un ziar În cealaltă. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
11,00 o manifestare sportivă În cinstea ,,Zilei Sanitarului,,. Câte cadre are voie să tragă? Redactorul -șef Dezideriu Își privește subalternul cu o mirare care Încet se transformă Într-o indignare fățișă: ,, Cum poți să-l Întrebi pe Leonardo Da Vinci asemenea tâmpenii? După câteva secole mi-am recăpătat, În fine identitatea furată și tu, arătare ciudată mă Întrebi asemenea prostii?,, După câteva clipe de muțenie și perplexitate, fotoreporterul spune o propoziție de-o simplitate complice: ;; Mă iertați seniore Leonardo Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
asemenea tâmpenii? După câteva secole mi-am recăpătat, În fine identitatea furată și tu, arătare ciudată mă Întrebi asemenea prostii?,, După câteva clipe de muțenie și perplexitate, fotoreporterul spune o propoziție de-o simplitate complice: ;; Mă iertați seniore Leonardo Da Vinci!,,. Iese din birou, Închizând ușa cu același prudent respect ca și femeia de serviciu. Memoriu M-am născut În anul 1452, ziua 15, luna aprilie, În localitatea Vinci de lângă Florența. Tatăl meu, notarul Piero Da Vinci și mama mea țăranca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
spune o propoziție de-o simplitate complice: ;; Mă iertați seniore Leonardo Da Vinci!,,. Iese din birou, Închizând ușa cu același prudent respect ca și femeia de serviciu. Memoriu M-am născut În anul 1452, ziua 15, luna aprilie, În localitatea Vinci de lângă Florența. Tatăl meu, notarul Piero Da Vinci și mama mea țăranca analfabetă Caterina, nu au legitimat niciodată legătura al cărei rod sunt eu. În timp ce scrie, redactorului -Șef Dezideriu Îi apar pe frunte mici broboane de sudoare. E Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
iertați seniore Leonardo Da Vinci!,,. Iese din birou, Închizând ușa cu același prudent respect ca și femeia de serviciu. Memoriu M-am născut În anul 1452, ziua 15, luna aprilie, În localitatea Vinci de lângă Florența. Tatăl meu, notarul Piero Da Vinci și mama mea țăranca analfabetă Caterina, nu au legitimat niciodată legătura al cărei rod sunt eu. În timp ce scrie, redactorului -Șef Dezideriu Îi apar pe frunte mici broboane de sudoare. E Într-adevăr, o mare fericire să fii Leonardo Da Vinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Vinci și mama mea țăranca analfabetă Caterina, nu au legitimat niciodată legătura al cărei rod sunt eu. În timp ce scrie, redactorului -Șef Dezideriu Îi apar pe frunte mici broboane de sudoare. E Într-adevăr, o mare fericire să fii Leonardo Da Vinci! De cinci secole și mai bine, geniul tău strălucește ca un astru pe bolta artei. ĂI se pare cam pretențioasă exprimarea, dar continuă să scrie mai departeă. Am crescut În casa bunicului patern, mângâiat de poveștile lui, fiind singurul copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
notar de profesie ĂÎn familia noastră de cinci generații toți bărbații fuseseră notariă, era absorbit cu totul de slujba lui și nu la preocupat În chip deosebit educația unicului fiu. Copilăria și adolescența le-am petrecut bătând colinele din orășelul Vinci, cu ale cărui frumuseți Dumnezeu a fost atât de darnic. Păsările care zburau În Înaltul cerului, cele care coborau până la firul ierbii, cele captive În colivii, și cele cărora le dădeam drumul să zboare după ce deveneam pentru un timp proprietarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ferestre) se practica un orificiu de mici dimensiuni, pe peretele opus se proiecta imaginea palidă, cu contururi estompate, a obiectelor de afară, aflate în plin soare. Pe baza acestor observații acumulate prin experimentele mai multor autori (Roger Bacon, Leonardo da Vinci, Cardan ș.a.) s-a definit camera obscură, care a fost perfecționată în a doua jumătate a secolului al XVI-lea de către napolitanul Porta. Pentru a îmbunătăți calitatea imaginii proiectate, acesta a introdus o lentilă convergentă în orificiul camerei obscure, obținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
ele trebuie developate. Această introducere constituie doar o trecere în revistă a procesului fotografic. Multitudinea de factori ce contribuie la obținerea unei fotografii de bună calitate vor fi analizați în capitolele următoare. Scurt istoric al tehnicii fotografice 1500 - Leonardo da Vinci, asemenea lui Roger Bacon înaintea sa și lui Giuliano Cardano imediat după el, construiește camere obscure care le permit pictorilor să deseneze după contururile formelor. 1570 - Napolitanul Gianbattista della Porta (1501-1576) explică apariția imaginilor în camera obscură. Tot el introduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
Sunt fascinată de Bonnard, Monet, Sisley, Turner, iar dintre moderni de Mannessier, Singier și Zao Wou-Ki, un pictor chinez care astăzi are 90 ani. A fost influențat de Klee, de care s-a dezbărat cu greu. Adaug pe Leonardo da Vinci din ultima lui perioadă, când deve nise aproape abstract și declara: „Nu picta ceea ce vezi, ci ceea ce simți.“ Am mai avut o mare pasiune: pe Vieira da Silva, o pictoriță portugheză genială care trăia la Paris. Într-un elan de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Misterul unui suflet, Furtună sentimentală, Remușcări galbene, Simboluri, Zăpezi albas tre, Două cuvinte, Umbră, Culoarea timpului, Să facem un vis, Visând la viața de apoi etc. Picturile reproduse în carte erau însoțite de citate din mărturisirile unor artiști (Klee, da Vinci, Baudelaire, Mac Avoy, Poussin, Delacroix, Renoir, Monet, Sisley, Braque, Valéry, Steiner, Goethe, Picasso, Brâncuși etc.) aleși să-i fie tovarăși de drum, de inspirație. Printre ele am găsit și o meditație a Vieirei da Silva asupra sonorității culorilor: „Eu nu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
fără altă finalitate decît gratuitatea unui calambur. Apropul cri-cri, cric, greier ar fi fost suficient în acest caz pentru a obține o satisfacție evident frivolă. Cric vechi în iarbă te pune însă pe gînduri. E posibil să-ți închipui un vinci, un vîrtej desuet și expirat pentru ridicarea căruței, acum ruginit, cu care nu se mai joacă decît copiii. Cînd însă dai cu ochii de cîntecul greierilor sesizezi imediat aluzia. Și sunetul onomatopeic, și localizarea în iarbă îl reabilitează pe vechi
Cric vechi ?n iarb? by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83685_a_85010]
-
Spania, aveau o privire spirituală, adâncă și poate cam prea pătrunzătoare; gura, cu dinții foarte albi, avea, sub o mustață mică și mătăsoasă, ce-i umbrea conturul, sinuozități mobile, voluptoase și ironice, asemenea buzelor de pe chipurile pictate de Leonardo da Vinci; nasul, fin și delicat, puțin rotunjit, cu nări palpitânde, părea că inspiră vagi parfumuri Îndepărtate; o gropiță viguroasă accentua linia bărbiei, precum retușul final făcut de sculptor cu degetul mare; obrajii, rași cu grijă, contrastau prin culoarea lor albăstruie, catifelată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
noi au demonstrat că influența efectivă a „cărții otrăvite” a lui Huysmans a fost mai importantă asupra personajelor decât asupra lui Wilde Însuși. Nu s-au observat, poate, Îndeajuns, lecțiile lui Walter Pater din Renașterea (Îndeosebi splendidul capitol „Leonardo da Vinci”, din care e aproape sigur că a derivat concepția „estetică” a lui Wilde) și fascinația față de medievismul poetic filtrat prin lentilele lui Swinburne sau ale graficii bizar-seducătoare a lui Aubrey Beardsley. „Pictorialitatea” inocent-sexuală a atâtora dintre desenele deborând de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
vedeam capabilă, doamna a scos din geanta de voiaj o carte, pregătindu-se de lectură. Sau, cel puțin, așa am crezut eu În sfânta-mi naivitate. - Ați citit? m-a Întrebat, plină de interes, arătându-mi coperta. Codul lui Da Vinci, ce altceva? Am dat din cap apatic: conversațiile intelectuale la zece mii de metri altitudine nu se numără printre pasiunile vieții mele. - Fascinantă, nu? Un bestseller năucitor. - Se poate spune și așa, deși... - Deși? - Sincer să fiu, nu m-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vorba, sunt dator să te Întreb dacă știi ceva despre comoara de la Rennes-le-Château și despre abatele Saunière - vorbesc despre veritabilul Saunière, Bérenger, preotul din acel sat din departamentul Aude, nu despre Jacques Saunière, custodele Muzeului Luvru din Codul lui Da Vinci al lui Dan Brown. A trebuit să-i mărturisesc profesorului Adam că eram cel mai mizerabil absolvent al unei facultăți de istorie din lume: după Revoluția din decembrie `89, părăsisem catedra de la liceul rural unde funcționam, intrând În presa bucureșteană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
s-ar fi aflat de la Începuturi În spatele Cavalerilor Săraci ai lui Hristos, numiți și călugării-soldați, iar faptul că nu-și desfășura lucrarea la vedere ar explica supraviețuirea sa, după masacrul templierilor, până În zilele noastre. Dacă ai citit Codul lui Da Vinci, știi că la Biblioteca Națională din Paris au fost descoperite În 1975 câteva pergamente alcătuind așa-zisele Dosare Secrete unde figurează, printre Marii Maeștri ai Sihăstriei, numele celebru al autorului Cinei cea de Taină, alături de altele nu mai puțin celebre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pe Dagobert al II-lea. Ultimul a murit asasinat Împreună cu Întreaga familie, mai puțin unul dintre fii, Sigibert al IV-lea, salvat ca prin minune. Descendenții acestuia sunt succesorii de drept ai monarhiei franceze legitime, eroina din Codul lui Da Vinci, Sophie Neveu, numărându-se printre ei. Ei bine, abatelui Bérenger Saunière i se pune În seamă deținerea nu numai a tezaurului Templierilor, ci și a unui mare secret preluat din textele descifrate ale pergamentelor găsite În biserica parohiei sale. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
epică a unei intrigi polițiste excelent conduse, aruncând pe piață o bombă literară de răsunet internațional. Preluarea cam grosso modo a tezelor, concluziilor și supozițiilor unor autori francezi și englezi privitoare la subiect i-au adus semnatarului Codului lui Da Vinci niscai acuzații de plagiat. Onest și riguros vorbind, oarecum justificate. Cel mai important pilon pe care Dan Brown Își așază teoria sacrului feminin ca esență originară și autentică a creștinismului este, după cum știi, inedita interpretare a tabloului lui Leonardo da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
niscai acuzații de plagiat. Onest și riguros vorbind, oarecum justificate. Cel mai important pilon pe care Dan Brown Își așază teoria sacrului feminin ca esență originară și autentică a creștinismului este, după cum știi, inedita interpretare a tabloului lui Leonardo da Vinci, Cina cea de Taină. În roman se explică pe larg cum că ucenicul din dreapta lui Isus este, În realitate, o femeie, respectiv Maria Magdalena, soția Lui. Ea, și nu apostolul Petru, ar fi fost desemnată de Mântuitor ca urmașă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
altă parte, Maria din Magdala nu era, cum se crede Îndeobște, de origine plebeiană, și cu atât mai puțin, o prostituată. Descindea din stirpe regală - neamul lui Veniamin -, ca și Hristos Însuși, urmaș al miticului rege David. Concluzia: Leonardo da Vinci, marele inițiat, aglomerează În tabloul său indicii indubitabile precum că Sfântul Potir, Graalul, nu este obiectul din care Isus bea vin la ultima cină luată Împreună cu cei doisprezece apostoli Înaintea răstignirii și nici vasul În care Iosif din Arimateea strânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sigură condiția Mariei Magdalena de soție a lui Isus, oferind drept dovadă un fragment de text din Evanghelia lui Filip, descoperită la Nag Hammadi În 1945, În care se spune că Însoțitoarea Mântuitorului este Maria Magdalena. Autorul Codului lui Da Vinci conchide ritos (citez din memorie): Așa cum ar spune toți cei care au studiat aramaica, termenul ,,Însoțitoare” Însemna, pe atunci, soție. Din păcate, ceea ce ar spune specialiștii În aramaică este complet irelevant, dat fiind faptul că Evanghelia lui Filip - ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
bunul Homer mai ațipea uneori și mai scăpa câte-o perlă. Dan Brown picotește și el destul de frecvent... Dar nu despre inadvertențe sau forțări ale interpretărilor e vorba acum, ci despre faptul că majoritatea aserțiunilor „inedite” din Codul lui Da Vinci - ca să nu spun toate - se regăsesc În cărți de genul Enigma sacră, Templierii sunt printre noi, Revelația Templierilor și altele, numeroase, care au circulat cu succes În urmă cu douăzeci-treizeci de ani și din care Dan Brown a Împrumutat sănătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
unde a ajuns prin mișculații suspecte rău, ci două. În martie 1989, Într-o publicație apărută În Franța În timpul Războiului al Doilea Mondial și resuscitată după aproape o jumătate de secol, apare o altă listă din care lipsesc Leonardo da Vinci și Newton și În care Le Prieuré de Sion primește un nou certificat de naștere, datat 1681, nicidecum 1099, și o nouă plasare În spațiu: Rennes-le Château, În locul Ierusalimului eliberat. Dar, să lăsăm, e mai complicat... Dacă vrei, pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]