2,199 matches
-
acolo, către poartă, pentru a nu da foc și la casă. - Treci la spiritualizare! își amintea mama-mare că răcnise fenomenul atmosferic și, o clipă, crezuse că trăsnetul îl mințise pe bunic că-l duce la reîmpropietărire, într-atîta se îmbrăca de vioi tata-mare. Trăznetul ăla, uite, că se potrivise la manieră mai mult cu un ofițer de Securitate și, prin negura timpului, nu mai apărea deloc clar, la ei, în familie, către ce-l mânase pe bunic, către împropietărire, reîmpropietărire sau cooperativizare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
spectacolul nu se gândeau nicio clipă că au În față câteva bucățele de lemn pictate, ingenios articulate și mânuite de sfori Întinse, ci o ființă reală, alături de care râdeau, cântau sau plângeau. Copiii erau cei mai fericiți. Cu ochii lor vioi și scânteietori, ei aplaudau zgomotos, cu gura până la urechi ori tropoteau cu toată puterea picioarelor, manifestându-și astfel plăcerea nebună pe care le-o oferea Grimmi, păpușa lor minunată, ce o descoperiseră acum și pe care nu se mai săturau
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se Înghesuiră unii Într-alții spre pereții laterali. Priveau cu toții năuciți. Păpușa avea acum ochii și surâsul celui care o mânuise. Și mersul său puțin săltat Îl avea. Zâmbi sarcastic celor din jur, rămași Împietriți În Învălmășeala lor, și trecu vioi prin culoarul format de aceștia, ieșind afară cu un mers țopăit și dispărând În noaptea care-i deveni imediat complice. Deasupra scenei, fluturând ușor, atârnau sforile rupte și Încâlcite, ca niște mari și confuze semne de Întrebare. Pe păpușar Îl
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îi intra pe sub cămășuță, speriindu-se reciproc. Se oprea cu teamă și stătea multă vreme nemișcat, la o depărtare bunișoară de gușteri, niște șopârle mici, verzi cu ochi frumoși, declanșându se În suflețelul său mici cutremure, ori de câte ori animăluțul Își mișca vioi capul sau codița neastâmpărată iar când acesta Îi părăsea privirea, pe fața lui Va se Întipărea o tristețe sinceră. Aceasta nu ținea mult, fiind ștearsă ușor, când de o holbură șerpuitoare, cu tulpina de ață verde și cu frunze dese
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
tras!” peste Cristofor et Co., ales cu gând de creștină pioasă: Dacă are să se Îmbete, poate trece mai ușor peste ceea ce vine de-acu’! zise bunica șugubeață, În timp ce deasupra celor trei tăvi Îmbietoare, tăria din rachiu se transforma Într-o vioaie flacără albăstruie, semn că În interior se ascunde o comoară, cum glumise bunicu’ Ghiorghi. Nici nu au avut timp să se spele pe mâini cu apă proaspătă și rece, nici să se cinstiască de trei ori cu cealaltă jumătate din
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
singur locuitor, deși primele licăriri ale programelor de televiziune matinale Începuseră să joace pe tavane. Complexul Costasol era pe punctul de-a se trezi din somnul său adînc ca oceanul pentru a pătrunde Într-o lume nouă și mult mai vioaie. În mod surprinzător, mă simțeam euforic. Dacă Bobby Crawford era tînărul ofițer districtual, atunci David Hennessy și Elizabeth Shand erau agenții companiei comerciale care se țineau de coada lui, gata să-i Îmbie pe băștinașii docili cu arme și mărgele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
în cojoace, cu puști în mâini, încă fumegânde. Impușcaseră doi lupi și-i alungaseră pe ceilalți. Priveau la nebunul din fața lor, care nu-și mai termina cântecul. Anghel râdea încet, și mâna lui dreaptă, rănită de ger, care mișca încă vioi arcușul aproape rupt, nu se opri nici când îl suiră cu grijă în sanie. Avea privirile rătăcite, albe și nu spunea decât atîta: - Ce v-am spus eu, nene Dumitre și nene Mitică, țineți-vă bine, să vă cânt eu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Părea a fi o combinație de bibliotecară șefă și consilier local. Îmbrăcată de la Jaeger 1, cu o tunsoare la locul ei, de soție de Tory2, cu ochelarii atârnați de gât pe un lanț de aur și baga. Era o femeie vioaie și plăcută. —Tu ești Sam, nu? zise ea. Am auzit despre tine. Mă cheamă Margery Pickett și sunt administratorul teatrului. Mă bucur să te cunosc. Dădu mâna cu mine. Avea o mână rece și uscată. —Vrei să vii puțin până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dădea, de „Abu-l-Hassan“, taică-meu își umfla pieptul, își netezea mustățile și își plimba ușor degetele mari de-a lungul bărbii, trăgând cu coada ochiului spre iatacul de la catul de sus, unde mă aflam eu, înfășat în scutece. Bucuria lui vioaie nu avea totuși nici profunzimea, nici intensitatea bucuriei Salmei care, în ciuda durerilor stăruitoare și a extremei slăbiciuni, simțea că se naște a doua oară prin venirea mea pe lume, deoarece nașterea mea o făcea să devină prima dintre femeile casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de tăblița antică ce îi aparținuse mai puțin de o zi și își dădu seama, în acel moment, că nu o va mai vedea niciodată. Capitolul 13 Ierusalim, marți, 8.45 p.m. Amir Tal bătu la ușă cu două lovituri vioaie, apoi, fără să aștepte un răspuns, intră în biroul prim-ministrului. Fotoliul lui Iaakov Yariv era întors cu spatele la ușă: Tal nu îi vedea decât aura argintie din jurul capului. Se întrebă, așa cum mai făcuse până atunci, dacă bătrânul nu trăgea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de băutură sau femei, dar Shimon Guttman avea o singură pasiune asemănătoare. Dezmiardă-i nările cu parfumul trecutului îndepărtat și va uita de toate. Va deveni un câine de vânătoare care se ia după urme până când își găsește prada. Mergea vioi pe drumurile pietruite ale shouk-ului, cum îi spuneau israelienii, cu un ușor ș acolo unde arabii pronunțau s. Nu că israelienii ar fi venit vreodată pe aici. De la prima intifada de la sfârșitul anilor ’80, puțini israelieni evrei aveau curajul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de ea, era atât de nervoasă și de grăbită să domine conversația inteligibilă de la masă Înainte de a se reveni la rusă, Încât nu era de mirare că rata replicile. „Dar Parlamentul dumneavoastră, domnule, cum se mai descurcă?“ izbucnea ea deodată vioaie din capătul de masă unde ședea, provocându-l pe tata, care, după o zi de hărțuială, nu era prea dornic să comenteze probleme de stat cu o persoană ciudat de ireală, care n-avea habar de ele și nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
din Alpi, am auzit efectiv Liniștea.“ Asemenea elanuri, mai ales când surzenia ei tot mai acută o făcea să răspundă unor Întrebări pe care nu le punea nimeni, aveau drept urmare o tăcere penibilă, și nu declanșarea spectaculoasă a unei causerie vioaie. Și zău că franceza ei era minunată! Ce rost mai avea să strâmbi din nas fiindcă avea o fire posacă, idei banale și o cultură superficială când graiul ei presărat cu perle era ca un susur, ca o sclipire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
rubin sau de smarald din depărtarea neagră. Apoi, În somn, vedeam ceva cu totul diferit - o bilă de sticlă rostogolindu-se sub un pian de concert sau o locomotivă de jucărie culcată pe o parte cu roțile Încă Învârtindu-se vioaie. Modificarea vitezei trenului Îmi Întrerupea uneori firul somnului. Lumini lente se perindau pe lângă noi; fiecare investiga, În trecerea ei, aceeași crăpătură, apoi un compas luminos măsura umbrele. Deodată, trenul se oprea cu un scrâșnet lung de frâne cu aer comprimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
fierbinte și mandarine), În bibliotecă, de unde se auzea un potpuriu de bătăi din picioare și zăngăneli. Acolo Îl găseam pe tata, un bărbat masiv, robust, părând și mai masiv În treningul alb, atacând și parând, În timp ce agilul lui instructor exclama vioi Battez! Rompez! acompaniat de clinchetul săbiilor. Gâfâind puțin, tata scotea masca de scrimă bombată de pe fața roz transpirată pentru a mă săruta și a-mi spune bună dimineața. Locul acela era o combinație plăcută Între erudiție și sportivitate, Între pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
-i dureri și câțiva servitori stând În jurul lor, căscând gura, rânjind - oameni simpli care se amuzau teribil de „giumbușlucurile“ maimuței. Chiar zilele trecute, În apropierea locului unde consemnez aceste Întâmplări, am Întâlnit un fermier Împreună cu fiul lui (genul de copil vioi și sănătos pe care-l vedeți În reclamele cu alimente pentru micul dejun), amuzându-se În mod similar la vederea unui pisoi care chinuia un pui de veveriță - lăsându-l să fugă câțiva centimetri, apoi repezindu-se din nou la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cal pe care o așteptase să coboare și a plecat după două alte fete, mai puțin drăguțe, care o strigau. Le-am văzut imediat, dintr-un punct de observație de deasupra râului, traversând podul, țăcănind cu tocurile Înalte, În pas vioi, toate trei cu mâinile vârâte În buzunarele hainelor bleumarin și, dând din când În când din capetele pline de panglici și de flori, ca să alunge muștele. Foarte curând am dat de urmele Tamarei În modesta dașka (căsuța de vară) Închiriată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
zakuski, spectacolele de bar și așa mai departe. Îmi place să mănânc și să beau lungit (de preferință pe o canapea) și În liniște. Nici discuțiile de suflet, destăinuirile În manieră dostoievskiană nu sunt genul meu. Bunin, un bătrân domn vioi, cu un vocabular bogat și deocheat, a fost nedumerit de lipsa mea de reacție la servirea ieruncii de care mă săturasem În copilărie și exasperat de refuzul meu de a discuta pe teme scatologice. Spre sfârșitul mesei ne plictiseam total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
răsuflată pe care a folosit-o un polițist francez - și fără Îndoială Încă o folosește - când ducând la Închisoare un muncitor cu nasul roșu, vreun scandalagiu de duminică, l-a transformat Într-un satelit ciudat de docil și chiar foarte vioi, Înfigând un fel de cârlig de undiță În carnea neîngrijită dar sensibilă și receptivă a omului. Tu și cu mine ne-am străduit să răspundem cu o tandrețe vigilentă tandreții Încrezătoare a copilului nostru, dar ne-am confruntat inevitabil cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cu Trombă, mărturisirile lui mi-au dezvăluit că același text poate zidi și poate dărâma. Nu literatura, am constatat, mă făcuse să înțeleg aceasta, ci un amărât de fost slujbaș al cenzurii de demult. Un moșneguț simpatic, firav, cu privire vioaie, iscoditoare mereu, cherchelindu-se destul de ușor și vorbind întruna, ca într-o obsesie, despre tot ceea ce făceau ei în birourile lor de pe Sărindar. Habar n-avea de text, deși cu toată puținătatea puterilor sale fusese unul dintre cei care, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pui și du-l la casa 3, te rog. Un bărbat cu numele complet pe ecuson era, evident, unul pe care să te poți baza, și un aer de superioritate autoimpusă plutea în urma sa, cât timp el însuși se îndepărta vioi de casă. Biata Stacey. Lumina din ochii aceia drăguți se stinse imediat ce spatele lui Chipstead se cutremură în drumul înapoi spre mazărea congelată. Măcar îmi puteam da acum seama că viața, așa cum o știm noi, exista undeva în adâncurile cadrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nimic împotrivă cu condiția să vi-l aducă doamna, zâmbi Ionescu. Florence își strâmbă buzele. ― Ei asta-i! N-o să-mi dai dumneata dispoziții la mine în casă! ― Mă rog, râse tânărul. Domnule Miga, deocamdată răbdați. Melania Lupu se ridică vioaie. ― Mă duc eu, dacă-mi permiteți. În bucătărie zgomotele din pivniță se auzeau mai limpede. Bătrâna clăti un pahar, îl umplu și-l așeză pe o tăviță. Ochii îi străluceau. Băieții sânt harnici, șopti. În general, trebuie să recunoști că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Se descurcă? Scarlat rânji. ― Are antrenament. ― Și fluturele? I-a simțit adierea? ― O s-o simtă, n-are încotro. Își umezi buzele arse: Aș bea ceva tare, dar bănuiesc că ăștia n-au decât ceai de mușețel. Melania Lupu se aplecă vioaie și scoase din poșetă o sticluță. ― Dați-mi voie, domnule, să vă ofer puțin rom. L-am cumpărat pentru o baclava pe care aveam de gând s-o prepar mâine. Căruntul o examină nedumerit. Bătrânica părea încîntată, avea ochi lucioși
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pungă de venin și surpriza coșurilor ivite peste noapte. Se răsti incapabilă să-și stăpânească iritarea: ― Eu nu beau! Nu vă deranjați. Bătrânica își încleștă degetele fragile. Părea sincer îngrijorată. ― De ce, draga mea? O să te învioreze. Încearcă, te rog! Dispăru vioaie în bucătărie. Matei ridică două degete: ― Piua întîi la baie! Peste câteva clipe se auziră robinetul deschis sălbatic și glasul de bariton al sculptorului: ― Bună seara, don Basilio, buună seara... Apăsa cu voluptate pe silabe și Valerica Scurtu mai știa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Se uita la ea cu o surpriză nemărginită. Bătrâna își plecă ochii modestă. ― Nu e nimic extraordinar, domnule Matei. Oricui i-ar fi putut trece prin minte, cu condiția să se gândească în liniște. Dumneavoastră erați prea afectat... Își trecu vioaie mâna prin păr: Acum trebuie să ne grăbim. Grigore Popa își înghesui zâmbetul. Privirea ascunsă sub sprâncenele groase îi strălucea. ― Să ne grăbim. Avem, bănuiesc, de jucat o mică comedioară. ― Întâi, propuse Melania Lupu, trebuie să-l transportăm pe domnul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]