2,160 matches
-
așeza pe umăr și toți băieții din fața blocului se vor minuna. Vrăbioiul îl va însoți tot timpul și vor fi prieteni nedespărțiți. Poate că vor fi și cazuri cînd îl va ajuta la greu... Pînă una-alta, puiul era foarte vioi și făcea mai tot timpul exerciții de zbor. Deocamdată însă, nu reușea să sară peste pereții cutiei de carton. „Lasă că în scurt timp vei învăța tu să zbori !“ - îi zicea Dănuț cu mîndrie. „Vei trece pe lîngă cuibul cu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
o notă nouă, caldă, și de un farmec deosebit. * Unul din succesele operetei de la Craiova, în seria de care vorbesc, a fost "Vânzătorul de paseri" a lui Zeller, a cărui muzică ușoară și melodioasă și al cărui libret, vesel și vioi, încântă și azi. În "Vânzătorul de paseri", Vlădaia interpreta pe prințesa Marie iar Odeseanca, pe Cristina de la poștă. Păsărarul Adam avea de interpret pe tenorul Poenaru; iar din cele două fosile de "profesori examinatori", comicii Anestin și Tănăsescu făcuseră două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pură comuniunea sufletelor lor. Cine știe! Poate, imaginea aceasta a cerului de primăvară, care intervine în seria amintirilor mele, e un semn pe care mi-l trimite, de departe, adolescentul care am fost odată. Căci suntem doi oameni diferiți, adolescentul vioi de atunci și palidul bătrân de azi. Așa de diferiți, că dacă printr-un miracol oarecare, ieșind de sub autoritatea legilor naturei, ne-am găsi la un moment dat față în față, fiecare cu individualitatea sa proprie, ne-am privi tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
capul căutându-l din priviri, parcă să se asigure că luase o hotărâre bună. El încă mai era pe scările trenului uitându-se cum se îndepărtează. Își zâmbiră amândoi pentru ultima oară și își văzură fiecare de drumul său. Ochii vioi ai lui Nicky văzuseră toată scena dintre cei doi și îi zâmbi prietenește. - Cine era, frate, bunăciunea aceea? - Un suflet, - Avea dreptate în ceea ce afirma? - Ești nebun! Nici gând de așa ceva. - Pe bune? - Mă cunoști de atâta vreme. Ce naiba insinuezi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
autoarea albumului, Aură Popescu, atașează câteva ilustrate de epocă ale târgului Huși, reconstituind figurativ atmosferă elevat patriarhala în care s-a format artistul. Hușenii încă își mai amintesc de omul pasionat de pictură, robust, cu barbă în dezordine, cu ochii vioi scrutând coroană copacilor, strada șerpuind spre gară, dantelăriile zării, dealurile molcome, privind prin oameni și dincolo de ei, ieșit la o răscruce a străzilor cu învechitul șevalet portativ și pictând, îndeosebi toamnă, sub privirile curioase ale copiilor și ale trecătorilor. De-
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
degrabă, daca nu i am cunoaște existența-i dramatică, ne-ar încântă cu ciudățenii fermecătoare. Tancrède Viala își exprimă încrederea că, deși na studiat pictură în nicio academie își va definitiva studiile la Paris. Oscar Han remarcă la pictor „desene vioaie, capricioase în linie, bărbătești, dar fără brutalitate, cu cotituri meșteșugite, neprevăzute și nemanierate” iar îndemnul lui Nicolae Tonitza rămâne emblematic pentru destinul artistic: „Merită văzut - nu comentat”. Cel mai atent observator rămâne criticul de artă Radu Ionescu, ale cărui bogate
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
S’a prelungit masa până la 4½; ai fost tot timpul cu noi și mi-am dat seama de ce calitate e afecția și interesul ce-ți poartă. Sâmbăta viitoare dejunez la ei. Fetița lor e adorabilă; seamănă mult cu Dora Moscuna, vioaie, frumoasă și inteligentă. Iubita mea, e ora cinci, o jumătate de oră mă mai desparte de supliciul ședinței; azi e Sf[ân]tul Dimitrie; Lina și Chirana s’au dus la slujba de la Mitropolie și vor veni la 6; în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de 8 zile, retrospectiv, spun: „acum o săptămână era la Christiane, nu e mult, numai 8 zile“... Mă consolez, mă îmbărbătez și fetițele pot atunci să vadă o ființă vie, curajoasă, care stă 5 ore în picioare și explică clar, vioi. Iată, mica mea magiciană, ce poți face, de la o distanță atât de mare, din biata ta mamă. Noapte bună, Monica; aș vrea să-ți spun ceea ce mi-a venit acum în minte: „Nu a fost nimic, Monica, nu a fost
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
minte, și pe care nu-l puteam suferi, iar pe măsuța arăbească e un covoraș în tonuri țipătoare și peste tot sunt covoare roșii cu portocaliu. Dar fata (28 de ani, dar pare de 19), scundă și subțire, are ochi vioi și o figură deschisă - sper ca Mabell să n-o transforme într-o țață; ei nu îndrăznesc să intre în baie ca să nu mă deranjeze și am impresia că se spală într-un lighean, care când apare, când dispare. El
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
glosat și Dumitru Drăghicescu În 1907, când a publicat cartea sa Din psichologia poporului român. El a diagnosticat că românii suferă de un complex de superioritate față de unele „popoare mai puțin fine, cu o inteligență mai leneșă și mai puțin vioaie, și prin urmare Într-o vădită inferioritate mintală față de români”. „Dovadă că este așa - continuă D. Drăghicescu -, avem faptul că ironia și humorul românilor privește cu deosebire popoarele vecine. Românii au râs totdeauna cu deosebire pe socoteala sârbilor și bulgarilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nu era prea ușor să-i urmărești firul raționamentelor printr-o cortină de vegetație verbală luxuriantă și permanent înfiorată de un lirism furtunos. Nu știam niciodată în ce măsură perorațiile sale sînt spontane, cum păreau, nici dacă scrisorile „tipărite” într-o „caligrafie vioaie”, cu literă aplecată spre dreapta și cu numai patru-cinci cuvinte pe rînd ori bătute la o mașină cu literă minusculă, rareori cu vreo corectură sau vreo greșeală, erau redactate „la prima mînă” sau se bazaseră pe ciorne. Un tip extrem de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
el (ei). d.h. Noi sîntem băieții veseli, bă, nu cei triști! Tonul „...trist, deprimant, apăsător” al poemului „Dorința” ce ar fi trebuit să apară În numărul 6 al periodicului, nu intrase În vederile cenzorului el preferând, cel mai probabil, ritmurile vioaie de genul „hei rup, hei rup” ale Însăilărilor avântate spre veșnica stea În cinci colțuri ale unor scribi de curte. Iată o strofă care nu i-a plăcut deloc viitorului co-autor al „Cronicii Vasluiului”: „În noaptea tristă care ne desparte
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
omoară o anacondă... Pe bune, ascultă și tu puțin : ROGER MOORE OMOARĂ O ANACONDĂ. E posibil ceva mai ridicol ? . în cartea sa, Febra stadioanelor, care este cronica unei psihoze centrate pe fotbal, Nick Hornby observă că fetele [sînt] mult mai vioaie decît băieții : camerele fetelor ofereau indicii nenumărate în privința personalităților, experiențelor și gusturilor lor, [în timp ce noi, băieții,] în loc de personalități aveam pasiuni și, pe deasupra, pasiuni previzibile și neinteresante, care nu ne puteau reflecta și ilumina. Hornby merge și mai departe : sînt tentat
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
în vreun fel băgată pe gît, semnificațiile ei s-ar restrînge la dimensiunile unui strigăt de autocompătimire masculină sau poate ale unui rechizitoriu feminist împotriva primitivismului și a distructivității bărbaților. Dar prostituata (jucată superb de Roxana Iancu) e drăguță și vioaie, băieții nu sînt mai nasoi decît alți băieți, semnele de înrăire și de uzură sînt discrete și tristețea, atunci cînd vine, vine ca un postgust de asta-i tot ? care pare însuși postgustul experienței umane. Conducîndu-l acasă pe Boogie, în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mașina peste o prostituată (Maria Dinulescu). Simțindu-se pe de-o parte ușurați pentru că nu s-a întîmplat nimic grav și pe de altă parte vinovați pentru că, inițial, hotărîseră s-o abandoneze în pădure, o iau cu ei. Ea e vioaie, băgăcioasă, posibil sonată și cu siguranță perversă. Are idei despre tot felul de lucruri de la lenea fundamentală a speciei umane pînă la incapacitatea noastră de a fi cu adevărat liberi , pe care le împărtășește celor doi, cu ochii scînteind și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mică îi fu mirarea când descoperi că locuința prietenului său se dovedi neîncăpătoare pentru mulțimea de oameni care se adunase. Veni și oaspetele care era așteptat. Era un om micuț de statură - cel puțin în comparație cu tânărul nostru - cu o privire vioaie și un zâmbet plăcut. Tânărul îl scrută cu privirea și nu i se păru nimic în neregulă cu el. Ba mai mult, își zise în sinea lui: “Este un om de treabă!” După ce s-au făcut prezentările, urmă un potop
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
-tău. Este tot la Bacău, șef la o secție de poliție și o duce foarte bine. Neavând copii, au înfiat două fete ca să aibă sprijin la bătrânețe. Ion, frate-tu, are și el o casă de copii, frumoși, isteți și vioi. Soră-ta Tinca are numai un băiat și o fată, Elena de la Armășoaia are trei băieți și o fată iar Ghiță din Vale are trei fete, Elena, Marița și Tinca. Ăștia-s toți...ce te uiți așa? Am uitat pe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
preotesei ca să-l boteze ei pe Săndel. S-au făcut pregătirile de botez, s-a pregătit masa de cumetrie, apoi lucrurile s-au așezat pe făgașul obișnuit. Viața și-a continuat cursul ei, Săndel creștea și s-a dovedit mai vioi și mai ager decât fratele Vasilică, mai mare ca el cu doi ani. Apoi fiind și mezinul, a fost îndrăgit și ocrotit de frații și surorile lui mai mari. învățase de la ei cântece și poezii pe care le recita cu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
-i spunem ce am pus la cale. Ce zici, nu-i bine așa? Deși era în iulie, cu vreme foarte călduroasă, în târg era parcă mai răcoare pe la ora opt dimineața, când au ajuns ei. Soarele se înălța sprinten și vioi, ca un cavaler ce merge la însurătoare, spre dealurile îngemănate și împădurite ale boierului Jac Marcopol. în târgul din Pungești era mare forfotă. Organizat pe sectoare de produse vegetale și animale, tot târgul era străbătut de sute de cumpărători și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și setul de fotografii, făcute atunci. Cum se apropia Paștele, n-ar fi fost Paște adevărat pentru noi de n-am fi mers în Belgia, la familia nepotului meu. Ambii soți tineri, frumoși ca însăși tinerețea, aveau doi copii drăgălași, vioi ca argintul viu și deștepți foc! Era și normal pentru locul în care trăiau! Ce n-a cumpărat Mariana pentru casa fiului ei? În cele trei zile ale Paștelui, pe lângă noi, au mai avut și musafiri din Germania. Am ieșit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
scatologicul. Dincolo de acuplările însoțite de sunete animalice și de imprecațiile libidinoase, regresia la animalitate se regăsește nu mai puțin elocvent prin prezența animalelor printre oameni. Pisici în călduri, câini linșați schelălăind dramatic sau asmuțiți sardonic, capre cu mestecatul placid, șobolani vioi circulând nestigheriți printre botinele doamnelor, oi mânate orb către un țarc, păsări în colivii sau cocoși puși să se lupte. Animalele se află pretutindeni într-o indiferen- țiere care devine manifestă nu atât pentru o urbanitate nedecantată de rural, cât
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
fost în muzeele grecești sau în cele spaniole care sclipesc de curățenie și de mândrie, n-aș fi realizat imensa diferență. Acest muzeu este sumbru nu pentru că-i încărcat de sarcofage și obiecte găsite în morminte, care sunt superbe și vioaie - dacă se poate spune așa, tocmai știind filosofia egipteanului care nu se temea de moarte. Sunt sumbre din cauza prafului neșters din vitrine, din cauza galeriilor neamenajate la standard internațional. Parcă cineva ar dori să se aștearnă deasupra lor o nouă uitare
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
lanț. Am găsit imediat o cameră cu 4000 drahme, cu un balcon acoperit de viță de vie plină cu furnici. După ce ne-am adus o parte din bagaje, am pornit prin orașul vechi. Construit de venețieni, cu case supraetajate, colorate vioi, cu străduțe înguste pe care încape un singur om, cu urme de palate. Am rămas cu o impresie care nu se va șterge din mintea mea. Se spune că Imperiul Roman (mai târziu și venețienii) a cucerit și a construit
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
sunt mai multe cu atât mai mult duc la ignoranță și cu cât sunt mai puține cu atât mai mult ai șansa să te înspăimânți de propria neștiință. Nu știu ce visam lunea trecută, când, în jurul orei 17.00, Liviu a urcat vioi treptele spunându-mi să mă îmbrac rapid, căci Mousen urmează să ne ducă la un târg de oale. Am constatat că în astfel de momente dau dovadă de o docilitate care poate să scoată din minți orice reprezentantă a sexului
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
somn greu de după amiaza, făcând adevărate minuni. Nici nu m-am supărat anticipat, pe gazda noastră pentru faptul ca ne va fugări prin târgul de oale și cred că nici nu te poți supară vreodată pe Mousen care, când e vioi ca un adolescent, când împietrit ca o statuie. lată un paradox! Același Mousen care ar fi în stare să parcurgă drumul până la Madrid, vizitarea Pradoului, întoarcerea de la Madrid într-o singura zi, deci, aceeași persoana pe care-o poți
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]