2,049 matches
-
te-ai contopit / nas în nas“; „Mă cred uneori nenăscut, / întruna în căutare de trup, / târcolind soartă după soartă“; „Harfele și lirele / mimetesc confuzul. / Cinelele pun capace. / Timpănesc timpanele“ etc. Cartea are și o prefață la fel de greu inteligibilă, semnată de Viorica Răduță. Prefațatoarea scrie cu mai multă siguranță decât poetul, dar din cauza stilului prețios se încurcă în cele din urmă în propria ei retorică, agasându-l sau amuzându-l pe cititor (în funcție de starea de spirit a acestuia): „Ca un minotaur care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
te mănânc, o așează pe genunchii lui și-i mângâie pieptul cu arsura. Ești șic, muiere! Toarnă țuică pe pieptul ars și-i sărută arsura. — Lasă-mă, omule, că mă ustură. Ismail o ține de mijloc și cântă: —”Frunză verde viorea Dragă mi-e țâganca me Că este bine făcută Ca prin inel pătrecută Nici prea crudă, nici trăcută Nici prea mică, nici-năltuță Numai bună dă drăguță.” O strânge în brațe, o sărută până ce cad amândoi de pe scăunelul care se răstoarnă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pe cap, dar fata îl prinde de mână și pornesc pe alee. Iarna era pe sfârșite. Când a venit primăvarea cu frumusețile ei, a înveselit inimile oamenilor care se bucurau de soare, verdeață, flori, ciripit de păsări. Primii ghiocei, primele viorele, primii toporași, primele lăcrămioare au fost pe rând mesagerii dragostei lui Cezar pentru Teofana. De câte ori o întâlnea în parc, îi aducea câte un buchețel de asemenea flori gingașe, iar ea fredona ca semn de mulțumire arii din „Aida”, „Traviata” de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
copii aduce jocuri și multe bucurii. Ziua se mărește, zăpada se mărește Grădina a înverzit Cine a venit? Sosește primăvara cu muguri și cu flori Cu șiruiri lungi de berze și cârduri de cocori Sosește primăvara și-aduce-n poala ei Atâta viorele și-atâția ghiocei Natura se trezește și din grădina ei Cu drag le împletește cununi de ghiocei. Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură Prevestind un soare dulce cu lumină și căldură. În curând și el apare pe-orizontul
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
dulce cu lumină și căldură. În curând și el apare pe-orizontul aurit Sorbind roua dimineții de pe câmpul înverzit. El se.nalță de trei suliți pe cereasca mândră scară Și cu raze vii sărută june flori de primăvară. Diditei și viorele, brebenei și toporași Ce răzbat prin frunzi uscate și s-arată drăgălași! Ce razbat prin frunzi uscate i s-aratA dragaIai! PRIMAVARA “Eu sunt fiica cea mai frumoasă. Pe mine mă mângie soarele cu razele lui călduțe și luminoase. Eu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
și p-ormă astea le-am scris când eram puști... și sânt versuri despre primăvară, flori și alte elemente poetice; dar acum, că sânt într-a V-a, și pe deasupra îndrăgostit, e altă poveste...; o să scriu ceva, de-o să rămână Viorica foarte impresionată!" Mă gândeam că e bine șf frumos să dau mai întîi o definiție a iubirii; apoi să fac un portret al iubitei, și-n urmă să-i mărturisesc dragostea mea mistuitoare! Așa s-au născut "sublimele" versuri care
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
șf frumos să dau mai întîi o definiție a iubirii; apoi să fac un portret al iubitei, și-n urmă să-i mărturisesc dragostea mea mistuitoare! Așa s-au născut "sublimele" versuri care, gândeam eu, aveau s-o facă pe Viorica să... " Iubirea e o taină mare, Ce leagă două inimi, tare...!" Păi, când i-oi citi-o, praf o fac! Și am continuat pe același ton. Nenorocirea era că nu puteam să i-o citesc Viorichii până duminică, ziua hotărâtă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de miasme, În pofida fantasticelor configurații precum cangele crabilor, În pofida faldurilor cerate ale petalelor, a tentaculelor staminelor ori a mugurilor ascuțiți, parcă Înghimpați; toată această vegetație luxuriantă nu era În stare să emane măcar un atom de arome, nici cât o viorea sălbatică de câmp. Încununarea acestor salve vegetale erau niște ramuri de magnolie captivă În Grădina Botanică, aidoma unor Încrengături cu frunze de piele cu câte‑o ditamai eflorescență albă În vârf, ca un pampon de mătase din pletele „fetelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
conveni aparent la aserțiunile Zoei: Într-adevăr, există un acel ceva care poate înnebuni și instinctul pisicilor, spuse el între două zgomotoase sorbituri. E acel ceva care determină comportamentele aberante: gutuii și merii înfloresc frecvent a doua oară, către toamnă... viorelele apar primăvara, înaintea clopoțeilor albi... din ouă de viperă ies șerpi cu două capete... caprele fată iezi cu cinci coarne, ca ale pentagramei... Se aude de pramatii care-și violează mamele... de adolescenți tâmpiți, care violează babe de 90 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
e negru-cenușiu, cam cât un stat de om. - Abia a fost renovat. Ați mai văzut să urce mucegaiul în halul ăsta într-o noapte? Ieri nu era. Să vă sun și pe dumneavoastră dac-apare dama? Am numărul. *** - Brebenei și viorele... brebenei... ieftin, trei la zece... ieftin, proaspete... - Nu. - Pentru franțuzoaica lu’ matale... - N-am. - Hai, pentru franțuzoaica lu’ matale, uite-aici, abia le-am cules, îs proaspete, abia s-a uscat roua, trei la zece... - N-am. - N-ai zece mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
B1: Iar când norii-văluiesc alba nopții Doamnă, peste groapa lui pornesc vânturi lungi, de toamnă... * B2: Frumoasă ești, pădurea mea, când umbra-i încă rară și printre crengi adie-abia un vânt de primăvară... Când, de sub frunze moarte, ies, la umbră, viorele, iar eu străbat huceagul des cu gândurile mele. Când strălucesc sub rouă grea cărări de soare pline, frumoasă ești, pădurea mea, și singură, ca mine... * F1: Primăvară, din ce rai nevisat de pământeni vii cu mândrul tău alai peste crânguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Gimnazială „Ion Ghica” Tortoman județul Constanța profesor coordonator Prisecaru Violeta Parfumul primăverii Ce anotimp! Renașterea. După frig și săniuțe se arată frumoasa zână, mirosind a iarba și flori, numită primăvară. Îngerași coboară, vestind mărgăritare de argint, lăcrămioare, toporași, ghiocei și viorele. Pe câm pul renăscut la viață, aburii noi de ceață se ridică. E binecuvântarea dimineții pentru plantele în drăznețe să apară. Micii gândăcei ies din adormire și zumzăie prin florile îmbietoare și amețitoare ale zarzărului din grădină. Vrăbiuțele și alte
ANTOLOGIE:poezie by Estera Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_680]
-
Închise ușa formată din oale. După ce a dus bandajele vechi și pline de sânge În râpa mare și adâncă se apucă de spălat hainele chiupului și le Întinse pe sârmă. Cât pe ce să rămână fără un răspuns credibil, atunci când Viorica lu’ Gache o Întrebă: Țațî Marii, da badea Vasâli ari haini noi? Un gând trimis tot de sus răspunse cu gura Mariei. Da, di undi, Vioricî-hăi! Sunt di-ali băietului neu di la Vaslui, sî mai aibî când vini pi-acasî! Cei
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ta de iubire și iată ce elev bun am scos! Sper ca timiditatea exagerată să-ți fi dispărut și că verificarea de astăzi să-ți fi oferit certitudinea că ești ... foarte bun! Cu inima strânsă te-am trimis În brațele Viorelei, o altă bună prietenă de a mea care mi-a confirmat cele afirmate despre tine și cred că a rămas foarte mulțumită! Și acum, hai să bem din șampania acesta pentru tot ce a fost frumos, fără lacrimi și să
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
se fi fiert căpățâni de mac sau, în lipsa acestei plante, cataplasmele să fie stropite cu laudanum și apoi să i se aplice pe pântece. Bolnavul urma totodată să ia la fiecare ceas o ceașcă de ceai din floare de nalbă, viorele, tei sau apă de orez ușoară, cu gumă arabică; în sfârșit, să i se pună clistiruri cu zeamă de tărâțe fierte și să fie menținută curățenia absolută a așternutului și aerisirea permanentă a camerei unde este îngrijit. În ce privește instrucțiile publicate
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
aproape de casa lui Bădărău (cel care fusese poreclit vulturul Moldovei), iar peste drum era vechea și masiva construcție a fostei Școli normale din Iași. Era în anul acela o primăvară timpurie, cu aer cald și plăcut, în pădurea din apropiere, viorelele, brebeneii și toporașii îmbălsămau aerul de mirosul lor suav. Aveam aproape 18 ani, ce-mi păsa mie pe atunci de politică. Totuși în primăvara aceea, prin martie, o veste a oprit pentru o clipă în loc pe toți românii. Murise conducătorul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
plimbare cu mașina. Avea o mulțime de mașinuțe aduse de tatăl lui din străinătate, de câte ori pleca În delegație; mașini de poliție, de incendiu, taxiuri, toate teleghidate. Era luna martie și afară Încă nu se dezghețase bine pământul. Apăruseră ghioceii și viorelele; Îmi aduc aminte că În drumul de Întoarcere ne- am oprit să culegem ghiocei dintr-o pădurice. Purcelușul era mărișor, arăta bine, Îl alesese chiar fiul nostru; de cum l-am cumpărat l-am și botezat cu numele de Ghiță. Îl
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
rău, atât de rău încât să supăr pe Domnul. CLOȘCA MAMĂ Când vine primăvara, toată lumea se bucură. Întreaga natură își schimbă hainele. Pomii înmuguresc și păsărelele își fac cuib unde să depună ouăle. Apar primele flori, începând cu ghioceii și viorelele. Parcă o altă viață se înfiripează în toate. Oamenii gospodari au multe treburi de făcut. Ei trebuie să se îngrijească de animalele și păsările pe care le au în curte. Dar și de flori și de pomi, în același timp
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
fiindu-i înfundată cu frunze. Odată cu trecerea minutelor, Viorela simțea cum tulpina o strânge tot mai tare. Atunci a început să plângă și a se ruga în gând să nu fie omorâtă pentru că ea nu este vinovată. Cățelul Codiță, prietenul Viorelei, a căutat-o prin ogradă, prin grădină, a lătrat până l-au certat părinții fetei, după care supărat pe ei a ieșit la drum, a luat-o spre pădure: -Nu știu când omul va înțelege câinele... Lătram căutând-o pe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
o tulpină nebună. -Ai dreptate, mă bucur că până la urmă ai priceput, dar să știi nu sunt o tulpină nebună, sunt unul din fiii plantei Aldovandato, unii mai spun Tulpina neagră și neamul nostru este extrem de periculos. -Înseamnă că salvarea Viorelei nu este pentru mine, trebuie să-i chem părinții. -Nu știu dacă o mai apucă în viață; este condamnată să moară, pentru că și ea a omorât destule flori, a spart multe ouă ale păsărilor, a distrus plante din grădinile oamenilor
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să înțeleg despre ce este vorba. Dacă nu, am venit cu toporul, uite-l, cu care o să tai în stânga și în dreapta pe oricine nimeresc și pe care mi se împotrivește a-mi salva fiica... Când a terminat de vorbit, tatăl Viorelei s-a trezit că toporul îi zboară din mână și s-a înfipt la câteva sute de metri în pământ de locul respectiv. -Măi! dar să știi, că am de furcă cu cineva cu care nu trebuie să-mi pun
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
furcă cu cineva cu care nu trebuie să-mi pun mintea. -Abia acum ai înțeles despre ce este vorba, străine, zise Mesagerul. -Îmi pare rău, dar tot nu mai făcut să înțeleg cine ești, a făcut-o pe curajosul tatăl Viorelei. În momentul următor s-a trezit doborât la pământ și lovit unde se nimerea de o tulpină de copac. -Tulpină nebună, ce ai cu mine ce ți-am făcut? De ce mă lovești? -În primul rând nu sunt „tulpină nebună” așa cum
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
gânduri, fetița ta poate muri. Toți copiii trebuie să înțeleagă că florile, și copacii nu trebuie distruși pentru că ei susțin viața tuturor acelora care trăiesc pe pământ prin oxigenul pe care îl eliberează în atmosferă. -Am înțeles, a răspuns tatăl Viorelei. Acum ce trebuie să facă să nu fie atât de crunt pedepsită? -Mama, Tulpina neagră, vrea să audă câteva cuvinte din partea fetiței. Și acum să o auzim, zise mesagerul. Pentru aceasta, scoate-i frunzele din gură ca să poată vorbi. -Așa
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a doua de Paște și leurda în ziua a treia de Paște a acestei sfinte sărbători. Toate aceste flori au culoarea albă care simbolizează Marea sărbătoare a pământului Învierea Domnului Iisus Hristos. După sărbătorile de Paște se nasc flori ca vioreaua, urzica moartă, papucul-doamnei miereaursului, măseaua-ciutei, poroinicul, precum și altele. După ce zăpada se topește vântul de primăvară zbicește pământul și apare frunzișul fagului, în poieni iese iarba odată cu flori cum sunt: lumânărica medicament pentru stomac, năpraznicul puternic luptător și eliminator al celulelor
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Gimnazială” Tudor Vladimirescu”Călărași profesor coordonator Tenea Georgeta Pălăria Nimeni n-are pălărie Roză și cu broderie. Ca a mea! Ba, răspunse un ghiocel, Eu am una mai frumoasă, Chiar așa! Ba, a mea e mai frumoasă, Îi răspunse o viorea. Zău așa! Așa se certau odată Florile c-o mică fată, Și deodată-o grădiniță S-a născut în poieniță. Uite așa! Ghiocelul Cu căpșoru-nfrigurat Sub omătul alburiu, Ghiocelul minunat A ieșit cam timpuriu. Și tot stând pe malul serii
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]