14,944 matches
-
de dovezi privitoare la rămășițele fosile. Împotriva dictonului natura non facit saltus, adepții acestei orientări afirmă că, fără salturi, nu putem înțelege barierele dintre specii). În al treilea rînd, potrivit profesorului Flonta, e o eroare să crezi că darwinismul are virtuți ateiste. Biologia și religia sunt domenii pe deplin separate, fără înrîurire directă, motiv pentru care teama celor care văd în selecția naturală o armă de compromitere a creștinismului e fără temei. Cele două domenii au jurisdicții diferite fiindcă răspund unor
În umbra lui Darwin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5839_a_7164]
-
ar fi foarte greu să ajungă de unul singur. De aceea, sub pana lui, fiecare gînditor cercetat se exprimă clar și precis, senzație pe care o pierzi de îndată ce parcurgi cu ochii proprii volumele la care Flonta face trimitere. De aici virtutea de comentator verosimil și demn de încredere, care nu pledează și nici nu repudiază ceva din secrete porniri personale. Profesorul Flonta nu e militant, dar nici conciliant, ci rece ca un bisturiu și pregnant ca un vîrf de spelcă, avînd
În umbra lui Darwin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5839_a_7164]
-
acută, dovadă că cele mai reușite eseuri sunt cele în care, renunțînd la morga jargonului țeapăn, scrie în tropi de limbă firească: „Supremația gestului“, „Nevoia de sustragere“ sau „Poezie și adevăr“. În ele eseistul scrie fluent și clar, dar fără virtuți literare, intenția de fi expresiv sfîrșind de obicei în pusee retorice cu alură emfatică: încarcă textul cu adjective frapante, a căror tușă groasă, obosind, devin inexpresive prin supralicitare. Și totuși autorul e viu în intuițiile sale, chiar dacă nu e personal
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
prepeliță care sfârșesc prost. Nici despre rigori etice deprinse sub amenințare. Doar despre cărți. Pe cât de îndrăzneață, pe atât de lăudabilă mi se pare ideea. În primul rând pentru că își propune să dezvolte o latență culturală adeseori trecută sub tăcere. (Virtuțile transmise copiilor fiind, până acum, mai degrabă motrice decât sufletești.) Imaginația nu mai e orientată conflictual. Dimpotrivă. E lăsată să se ghideze după propriile ei reguli. Dinamismul îl dă, aici, dispoziția ludică a autorilor. Nu ca efect de stil, ci
O carte cu secret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5595_a_6920]
-
despre autorul Frumosului ca înaltă suferință (1921), părerile sînt pe cît de împărțite pe atît de schimbătoare. În Istoria filosofiei românești Nicolae Bagdasar îl trece în categoria „Filosofiei dreptului“, Traian Herseni în cea a sociologiei, Mircea Muthu îi vede îndeosebi virtuțile estetice, iar autorul cărții de față, Maxim Danciu, îi pune ideile sub bolta antropologiei axiologice. Fluctuațiile de interpretare adunate în jurul lui Sperantia sînt semn că identitatea gîndirii sale e nesigură, dacă nu chiar lipsită de îndrăzneli proprii. Gîndit ca un
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
semn că identitatea gîndirii sale e nesigură, dacă nu chiar lipsită de îndrăzneli proprii. Gîndit ca un compendiu de cinci studii complementare, volumul de față e o introducere didactică în opera lui Eugeniu Sperantia, dar o introducere a cărei principală virtute stă în grija masoretică de a reda nuanțele originalului cercetat. Cu alte cuvinte, Maxim Danciu este un migălos înregistrator și un atent clasificator, lipsa flerului literar suplinindu-l cu o postură seacă și onestă, de martor asistînd la o procesiune
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
miez ale povestitorului, care sare brusc de la ce a fost obișnuit să spună, la mărturisiri de o sinceritate iradiantă. Să fie povestitorul acestui roman un șarlatan, un clovn trist, un filosof ratat, un bărbat cu prea multe sau prea puține virtuți, un idealist vulnerabil sau un cinic monstruos? Luis Landero, unul dintre cei mai talentați scriitori spanioli de astăzi, pare să știe totul despre ambiguitățile, contrastele și puzderia de roluri care ne alcătuiesc. ,, Un portret extrem de incitant al omului contemporan, surprins
Luis Landero - Portretul unui bărbat imatur () [Corola-journal/Journalistic/5607_a_6932]
-
parte din propria creație, dar nu doar evocând-o, ci scoțând-o din sertarele în care s-a așezat și punând-o să se confrunte cu imagini scenice noi și cu noi contexte - cea mai incitantă confruntare fiind cea cu virtuțile plastice ale unui alt corp - înseamnă de fapt a o recrea, așa cum s-au petrecut lucrurile în ultimul spectacol al Vavei Ștefănescu, After all.
La urma urmei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5622_a_6947]
-
el atolladero (1931), acesta din urmă publicat în celebra revistă argentiniană Sur. Scriitorul român se plasează în aval, recuzând noii arte inovația care o reproiecta într-o altă dimensiune, identificând ceea ce filmul pierde prin introducerea sonorului, de la universalitatea gesticulației la virtuțile unei expresivități particulare în care intră de pildă pantomima, dar și a unei poezii implicite pe care absența cuvântului o generează. Recuzând sonorul, Fondane încearcă să mențină filmul ca artă pură, ca un limbaj universal, sesizând sonorul ca un factor
Benjamin Fondane, cineastul uitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5625_a_6950]
-
bărbați din Emiratele Arabe Unite au fost deportați din Arabia Saudită. Ei participau la un festival cultural, când s-au trezit dați afară de la eveniment și, ulterior, obligați să plece din țară. Motivul invocat pentru măsura drastică luată la insistența Comisiei pentru promovarea virtuții și prevenirea viciilor a fost acela că bărbații erau prea frumoși, iar prezența lor le-ar fi tulburat pe femei, potrivit stirileprotv.ro. Unul dintre argumentele care susțin informația că unul dintre cei trei bărbați deportați ar fi Omar Borkan
Fotograf de modă, pedepsit cu deportarea pentru că este prea frumos by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/56346_a_57671]
-
și oameni și totul va dăinui mai adevărat decât a fost. Neînțelegând de unde anii de extaz și de chin, acceptându-mi soarta și implorând o alta, n-am fost indulgent cu mine, am strâns din dinți. Mândru doar de o virtute, mie știută: biciuirea cu o disciplină cu mai multe brațe. Mereu o iau de la capăt, fiindcă ce pun în poveste se dovedește ficțiune, pentru ceilalți lizibilă, pentru mine nu, și mă-nfășoară și mă acoperă, și din dorința de adevăr
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
mai ceară biletele: nici nu era nevoie, de vreme ce rămăseserăm singurii doritori să vadă zbaterile tinerei nobile din secolul al șaisprezecelea, „una din cele mai frumoase principese de pe pământ, și care ar fi fost fără îndoială și cea mai fericită, dacă virtutea și prudența i-ar fi călăuzit toate faptele”, cum spune doamna de Lafayette. Până la sfârșitul filmului, n-a venit, n-a plecat nimeni. „Chiar și acasă, când ne uităm la televizor, suntem măcar trei”, a exclamat persoana alături de care mă
Spectacol pentru doi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5482_a_6807]
-
a aștepta ca studiile să le asigure un loc de muncă. Și iată cum, asemeni bietei prințese de Montpensier, o întreagă cultură și civilizație și-a pus la gât, de bunăvoie și nesilită de nimeni - neacceptând să fie călăuzită de „virtute și prudență” - lațul autosuprimării. Din păcate, sălile de cinematograf - sau librăriile și bibliotecile - care spun astfel de povești triste nu sunt niciodată vizitate de mai mult de doi oameni.
Spectacol pentru doi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5482_a_6807]
-
Sorin Lavric E o trăsătură constantă ca oamenii cu virtuți sociale să fie handicapaț i sub unghiul vieții interioare. Cauza stă într-o pliere a atenției pe detalii strict exterioare, cu scăderea imboldului de a gusta stări de spirit. Din acest motiv, firile active își pierd treptat fibra contemplativă, omul
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
decembrie 2013, spre miercuri, 1 ianuarie 2014, trecerea într-un nou an calendaristic, cu o singură excepție; musulmanii din Arabia Saudită, cărora nu li s-a dat voie să sărbătorească Revelionul, după calendarul Gregorian. Potrivit unui anunț al Comisiei pentru Promovarea Virtuții și Prevenția Viciilor, cunoscută sub numele de mutawa, Biroul Central al Clericilor a decretat interzicerea petrecerilor de Revelion, după ce liderii reliogioși au afirmat că serbarea Noului An trebuie să țină cont de Hegira, un calendar lunar în care punctul de
Ce locuitori ai planetei au avut interzis să sărbătorească Revelionul by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/54964_a_56289]
-
-ne destinul. Variațiuni tematice Arta s-a simțit, nu o dată, familiar atrasă de lumea păsărilor, a le înțelege graiul a fost, în felurite tradiții legendare, semn de tainică putere. Pe urmele biblicului rege Solomon, de neîntrecută înțelepciune, o astfel de virtute venea să încunune, prin prodigiul ei, isprăvi aflate în orizontul mitului. Nu doar vitejii în stare să ucidă, ca Siegfried, dragonul unor spaime primordiale, și să se scalde în sîngele lui, atingeau subit acest har, umplînd de presciență misterioasă universul
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
a te angaja cu toată ființa în slujirea lui. A nu se confunda această servitute cu descalificarea morală și parvenitismul, ea implică ideea de sacrificiu, curajul și noblețea actelor pe care le asumi, rușinea fiind plătită prin sinuciderea ceremonială: harakiri. Virtuțile sunt însă cel mai bine precizate în război, calea samuraiului fiind și calea sabiei, dintre toate armele cea mai nobilă și cea prin care statutul nobiliar este omologat. Filmul lui Miike ne plasează într-o perioadă de acalmie politică, de
Samuraii lui Takashi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5510_a_6835]
-
mai bine precizate în război, calea samuraiului fiind și calea sabiei, dintre toate armele cea mai nobilă și cea prin care statutul nobiliar este omologat. Filmul lui Miike ne plasează într-o perioadă de acalmie politică, de pace, când acest virtuți nu mai sunt puse în joc. De aceea, misiunea încredințată lui Shinzaemon Shimada îi apare acestuia ca o ocazie nesperată de a se manifesta ca samurai. Cu toate acestea, unul dintre lucrurile pentru care luptă este împiedicarea unui posibil conflict
Samuraii lui Takashi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5510_a_6835]
-
de teoretice, însă extrem de incitante. De reținut aici analogia dintre „expresivitatea involuntară” și retorica avangardei („Căci, privită retrospectiv, avangarda se arată a fi - în cvasitotalitatea manifestărilor ei cu adevărat interesante - o miș- care antiintențională care a orbecăit, a bâjbâit după virtutea eliberatoare a nonintenționalității”), pledoaria pentru „universalitatea narațiunii” în defavoarea lirismului pur sau încercarea de a inova receptarea eminesciană prin chestionarea pasajelor autoreflexive. Alte fragmente sunt pur și simplu trufandale de istorie literară, scoase la iveală de spiritul nonconformist (ușor cinic...) al
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
lor artistice, ci de intrarea în zodia „descrețirii frunților”: „Trei secole la rând, cei ce produceau stihuri au părut să fie preocupați numai de căutarea obstinată a lui Dumnezeu și de slăvirea numelui lui (prin psalmi, rugăciuni, imnuri), de fortificarea virtuții și de educarea în spiritul smereniei creștine (prin meditația morală) ori de istorisirea unor întâmplări istorice în spiritul aceleiași smerenii [...] Toate acestea presupuneau precumpănitoare intenții religioase, pedagogice, istoriografice, encomiastice, o anume sobrietate indigestă, o ținută sacramentală, o solemnitate aspră, stângace
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
iar criticul nu rămîne dator. Nici discipolul Andrei Grigor, vechi comiliton de la „Caiete critice”, n-a fost scutit de amintitul sindrom. Nu-i mai puțin adevărat că, printr- o ironie a istoriei, mulți acuzatori au ajuns, între timp, să descopere virtuțile apolitismului instituțional și să acuze stigmatizarea de către adversari ca „intelectuali ai lui Băsescu”... În tot acest timp, sfidînd adversitățile și din partea colegilor de breaslă erijați „de partea bună a istoriei”, profesorul Simion a continuat să publice cărți cu miză majoră
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]
-
chiar el, în eseul Depănând povești, ce precedă, în ediția românească, textul piesei: „cu harul ei de povestitoare desăvârșită, Șeherezada reușește să-l umanizeze pe barbarul care era doar instinct și pulsiune înainte de a-i deveni soț, revelându- i tainice virtuți omenești. Trăind și tânjind după vieți imaginare, îl îmbie pe calea civilizației.// În istoria literaturii nu există o parabolă mai simplă și mai luminoasă decât aceea a Șeherezadei și a lui Șahriar spre a explica rolul poveștii în viața oamenilor
Vargas Llosa, dramaturgul, actorul by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3303_a_4628]
-
e anticamera penibilă a sfîrșitului: o colecție tot mai amplă de degradări, avînd ca limită ultimă opacitatea neantului. Există însă și un discurs despre bătrînețe orientat spre euforie. Bătrînețea are farmecul ei ireductibil: un amestec subtil de înțelepciune, autoritate și virtute, o bună ocazie de a recupera, compensatoriu, un mod de viață mai pur, liber de ingerințele corpului, încărcat de beneficiile unei lungi experiențe. Toate «pierderile» firești ale vîrstei sunt dublate de norocoase «cîștiguri».Pe scurt, bătrînțea survine ca un răgaz
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3312_a_4637]
-
de închisoare preexistentă comunismului e firavă sub toate aspectele. Singurele ei capodopere autohtone sunt scrierile lui Arghezi, Poarta neagră (care dă, metonimic, titlul cărții lui Mircea Anghelescu) și Flori de mucigai. Se adaugă, la rigoare, cîteva testimonii valoroase și cu virtuți literare în cazurile unor N. D. Cocea, Geo Bogza sau Zaharia Stancu, mai puțin scrierile picarescului, dar superficialului Mircea Damian, fără a uita importanța documentară a consemnărilor lui Slavici sau cele două romane „parodice” (ratate, dar simptomatice) despre detenția legionară
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
pe vremea când cercetătorii erau folosiți și ca asistenți). A balansat între stilistică și comparatism, metode pe atunci la modă, laborioase, pretinzând erudiție și subtilitate asociativă, însă cu satisfacții limitate, prima cu aplecare spre analiza de text, încercând să descopere virtuțile artistice, originalitatea proprie unui autor, prin „mijloacele” care conferă armonie și originalitate scriiturii sale; cealaltă intens speculativă, identificând legături sau paralelisme între autori, opere și entități imagistice distanțate în timp și spațiu, care nutresc între ele asemănări, afinități, consonanțe sau
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]