2,833 matches
-
190]. Viața exterioară a indienilor este constituită din asemenea acțiuni și forme lipsite de spirit și de sentiment. Ei nu au, precum chinezii, o superstiție distinctă, alături de restul activităților, ci în întregime modul lor de a fi este o continuă visare. Privitor la înțelepciunea índică, în special, India are încă din antichitate un mare atú. Se pretinde că Pitagora ar fi fost aici și că ar fi ajuns să-i cunoască filozofia. El a fost pus în corelație mai ales cu
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
divinul să capete un caracter bizar, confuz și copilăros. Visurile acestea nu sînt povești deșarte, ele nu sînt un joc al imaginației, în cadrul cărora spiritul și-ar îngădui capricii [195]; cufundat în ele și zvîrlit încoace și încolo de aceste visări ca de ceea ce constituie realitatea și fondul său propriu, el cade pradă acestor plăsmuiri mărginite, care îi sînt stăpîni și zei. Astfel, totul Soarele, Luna, stelele, Gangele, Indusul, animalele, florile -, totul este pentru spirit un Dumnezeu și, întrucît tocmai în
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
rațională [...] cástele [...] despotismul statului [...]. La [197] indieni nu există o asemenea superstiție [ca la chinezi], întrucît ea este opusul înțelegerii raționale; în schimb, toată viața și reprezentarea lor despre viață nu sînt decît o superstiție, deoarece la ei totul este visare și sclavie în slujba acestei visări. Nimicirea, respingerea a tot ce e rațiune, moralitate și subiectivitate nu poate ajunge însă la o conștiință de sine pozitivă decît lăfăindu-se fără măsură într-o orgie a imaginației, în care, asemenea unui
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
indieni nu există o asemenea superstiție [ca la chinezi], întrucît ea este opusul înțelegerii raționale; în schimb, toată viața și reprezentarea lor despre viață nu sînt decît o superstiție, deoarece la ei totul este visare și sclavie în slujba acestei visări. Nimicirea, respingerea a tot ce e rațiune, moralitate și subiectivitate nu poate ajunge însă la o conștiință de sine pozitivă decît lăfăindu-se fără măsură într-o orgie a imaginației, în care, asemenea unui spirit dezlănțuit, nu-și află liniște
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
este esențial din aceste vise. Indienii, în ceea ce-i privește, nu sînt capabili de asta. Unul este ceea ce nu are conținut. Inducîndu-i un conținut, esența lui ar trebui fixată; dar asta nu se poate întîmpla pentru că atunci s-ar exclude visarea. Doar prin intermediul stării de veghe obiectele suferă delimitări stabile; dar indianul nu ajunge în această stare și propria lui încercare de a deveni conștient nu poate fi decît o luptă visătoare în care orice sfîrșit conduce spre opusul său." În
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
sensibilitatea și fantezia, au preschimbat existența într-un fel de coșmar; pe de altă parte, caracterul de adevăr este contrar naturii lor, ei mint cu bună știință și premeditare chiar unde cunosc foarte bine adevărul. Așa precum spiritul indian este visare și nălucire, stare lipsită de individualizare, tot astfel obiectele se estompează pentru el, devenind imagini ireale, care nu mai păstrează nici o măsură. Această trăsătură este absolut caracteristică; ea singură ar putea rezuma spiritul indian în determinarea sa și din ea
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
cont) că Hegel considera Idealismul (pe care el însuși începea să-l răspîndească cu o însuflețire într-un fel mistică) deja existent în India, chiar dacă acesta "este neconceptual, lipsit de rațiune, susținut doar de simpla imaginație, fără libertate; este pură visare ce pornește și își ia materialul din existență, însă transformă totul în ceva doar imaginar" [272]. După cum se observă imediat, Hegel evidențiază existența acestei realități conceptuale, fundamentală pentru sistemul hegelian, în lumea spirituală indiană, deși aici ea este realizată în
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
o parte și, pe de altă parte între infinitul universal și nelimitat, potrivit lui Hegel este, fie chiar și în mod imperfect, trăită de indian (vom vedea în continuare cum și în ce condiții): o asemenea realizare încetînd să mai fie visare, ci adusă în planul deplinei cunoștințe, a realității fundamentale, constituie programul teoretic și de transpunere în viață a însuși filozofului din Stuttgart. Așadar, cînd Hegel se exprimă astfel: "la hinduși există și această conștiință a ideii supreme" sau "acest Idealism
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
aventură pe care o califică drept stranie pentru că întâmplarea contrazice logica gândirii lor, logica vieții. Un amănunt important este aici luna, ca simbol al duratei, al măsurii, al trecerii de la viață la moarte, dar, și cu o nuanță romantică, predispusă visării, deoarece se poate ca tot ceea ce va urma să nu fie decât un vis, o închipuire. Aici ea anunță ieșirea accidentală din lumea profană, căci nopțile cu lună plină favorizează hipnoza sau visul revelat. În penultima noapte înainte de lună plină
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
de insulă și ruină, practicând orfismul de magii al desperării, sau în natura cotropită de somnoroasa jale a morții, călugărul e imaginea contemplativității amare; el, bea din acesceză și mortificare, apa mării, or se îmbată de muzica undelor somnul și visarea, noaptea integratoare desăvârșind această imagine. Monarhul e androginul misterios cu fața ninsă de paloare, sublunar, înger-demon, iradiind magica sa tristețe sau puterea sa astrală"5. O senzație de hieratism, de putere secretă de dincolo de timpuri iradiază din chipurile magilor eminescieni
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
de an,/ În perioade de extaz pulsînd; mori întocmi și lucrări/ Ce aveau multe roți irezistibile în puterea întunecatului Urthona".240 Imaginea lui Urizen căzut, care "dormea într-o încremenita amorțire în Hăul cel de jos,/ O-ngrozitoare stare de visare, zbătîndu-se pe patul sau de gheață/ Și-nghețînd bocna totul dedesubt; chipul sau sur și de uitare-aducător,/ Întins peste nemărginire"241, seamănă cu imaginea lui Lucifer dată de Böhme: iadul înghețat, negru. Blake face, de altfel, o adevărată descriere a dezastrului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
războiul lui Tharmas; Și Los alcătuit-a Nicovale din Fier dur, căci loviturile-i Cu tócot ne-ncetat stînci multe împietresc, multe planete 125. 170 Dar Urizen dormea într-o încremenita amorțire în Hăul cel de jos, O-ngrozitoare stare de visare, zbătîndu-se pe patul sau de gheață Și-nghețînd bocna totul dedesubt; chipul sau sur și de uitare-aducător, Întins peste nemărginire, se nalță-n fiori aprigi, tăcut îi este glasul, În tristă contemplare întinzîndu-se din Miazănoapte-n Miazăzi 175 În mare putere
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cel nou fostu-mi-a capu-ncoronat cu bucurie. Apoi pe la amiază-am ațipit în pavilioanele-mi de fildeș 146 Și am umblat printre înmiresmate flori în noaptea cea tăcută, Pîna ce-am adormit pe patu-mi de argint 147 și dulci visări plutiră-n juru-mi, 205 Însă acum s-a-ntunecat tărîmul meu și înțelepții mei m-au părăsit. Cîntecele-mi s-au preschimbat în Plîngeri Ce se aud pe Munții mei și în adînci suspinuri sub bolțile palatului, Căci ai lui Urizen
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
aerul știe această, sau roua care cade." Tharmas răspunse: "O Vala, cîndva trăit-am într-o grădină a-ncîntării; Pe Enion în zorii zorilor am deșteptat-o, și printre meri S-a depărtat; toată grădină încîntării 235 Naintea ochilor că o visare îmi pluti. Mers-am să caut pașii Enionei în grădini, si umbrele mă-nconjurară Și într-o lume-a apei și-a durerii închisu-m-au cînd Enion statu naintea-mi Tremurînd aidoma cu-o umbră, ca o ceață, ca văzduhul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Așa grăind, merséră printre fructe jos în grădină. Și printre florile care creșteau printre copaci Enion cîntă, Si Vala zise: "Mergi, Tharmas; nu plînge. Mergi la Enion". El zise: "O Vala, sînt bolnav, și-astă grădină a Plăcerii Că o visare îmi plutește pe dinaintea ochilor; dar fructul miresmat 540 Din nou mă-nsuflețește spre noi morți. Mă vestejesc, precum un nufăr Sub soarele dogoritor, pînă ce noaptea pe-așternutul Enionei Beau viață nouă și simt suflarea Enionei care în somn e
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lucrare aparținînd lui Constantin Popa, actor al teatrului și principal interpret în spectacol, refac o experiență în datele ei primordiale similară cu aceea a personajelor din Cui i-e frică de Virginia Woolf? Alternanța dintre imaginar și realitatea imediată, dintre visarea lucidă și euforia ieșirii din mediu nu sînt rău conduse în textul actorului-dramaturg. Din păcate, spectacolul seamănă cu o lectură abia urcată în scenă a piesei. [...] Ioan Lazăr ("România literară", 11 martie 1982) * * * Constantin Popa este o mai veche cunoștință
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
gură, buză, cioc, plisc, ureche, gât, pântece, picior, fund. Așa cum afirmă Gaston Bachelard, casa reprezintă non-eul care protejează eul. Ființa adăpostită spiritualizează spațiul adăpostului său. Ea „trăiește” casa ca realitate, dar și ca virtualitate, atât prin raționare, cât și prin visare, astfel Încât orice adăpost dă prilejul unei desfășurări onirice. Locuința nu este numai adăpostul de fiecare zi, implicând prezența, unicitatea și identificarea. Adaptarea sau traiul Într-o locuință nouă reînvie și actualizează trăirile in absentia, pe axa „paradigmatică”, a experienței căminului
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
1930-1937. A pregătit pentru tipar un volum de versuri, Hotare pentru vis, care, deși anunțat de mai multe ori înainte de război, va apărea doar postum (1998). Lirica sa, de o mare bogăție imagistică, dezvăluie o sensibilitate înclinată spre reflexie și visare. Poemele din cuprinsul volumului transpun, într-o ambianță feerică, elanurile unui suflet însetat de lumină și puritate (Apropiere, Peste lut, Domnița apelor). Accentele religioase, convertite pe alocuri în exaltări panteiste, amintesc de Arghezi și Blaga. Crezul artistic capătă o nuanță
ANDERCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285349_a_286678]
-
acestea de nisip ce au fost cândva scântei și pe care timpul le-a spulberat Înainte de a le fi stins. Datorită felurimii Înzestrărilor, există glorii care nu sunt altceva decât zgomot Într-o tăcere și trebuie să hrănească pe veci visarea, tulburând gândirea. Cum să nu fii totuși izbit de acest val de glorie căzând peste un bărbat atât de Înzestrat ca Brummell, de trei ori valoros: era vanitos, englez și dandy! Ca toți oamenii pozitivi care nu se Îndepărtează de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Ființele acestea nu au altă condiție decît cultivarea ideii de frumos În propria lor persoană, satisfacerea patimilor, simțirea și gîndirea. Au astfel, cînd vor și Într-o foarte mare măsură, timpul și banii fără de care fantezia, redusă la starea de visare trecătoare, nu poate În nici un chip să se traducă În acțiuni. Din nefericire, este prea adevărat că, dacă duci lipsă de timp și de bani, dragostea nu poate să fie decît orgie de căruțaș ori Îndeplinirea unei Îndatoriri conjugale. În loc să
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
limitată (1995), conținând convorbiri cu optsprezece personalități științifice, politice, literare. Un roman, Hearst II (2001), prezintă viața experimentată în trei orașe, New York, Paris, Caransebeș, cu marile lor diferențe de peisaj și mentalitate, de la cea mai crudă realitate la iluzie și visare. SCRIERI: Exerciții de naivitate. Prolegomenă pentru o cosmologie a spiritualității umane, București, 1993; România. Societate cu răspundere limitată, București, 1995; Treisprezece metamorfe, București 1996; Oglinzile sparte, București, 1997; Literatura. Povestea unei ficțiuni, București, 1998; „Nedespărțirea de Borges”, București, 2000; Hearst
COMOROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286350_a_287679]
-
ce „citează” titlul volumului, caii sălbatici reprezentând forța primordială, nealterată de deformările socialului, puternică și ocrotitoare. Romanul Vacanța cu lebăda (1985) se reține prin personajul principal, o adolescentă. Sondarea sufletească bine nuanțată, autenticitatea redării unei vârste aflate la cumpăna dintre visare și ștrengărie, alternarea faptelor narate și a timpului povestirii cu plăsmuiri din imaginația fetei, plină de poveștile copilăriei, cât și comentariile naratorului întrețesând textul narativ sunt interesante sub raportul tehnicii romanești. Acoperind intervalul 1978-1989, paginile de jurnal cuprinse în volumul
CONSTANTINESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286379_a_287708]
-
specifică altfel”, pentru cazurile atipice care prezintă majoritatea, dar nu toate simptomele. DSM-IV-TR recomandă ca această categorie să fie folosită atunci când debutul are loc după 7 ani sau când simptomele de neatenție sunt însoțite de tipare comportamentale hipoactive (inactivitate și visare cu ochii deschiși). În secțiunea „Caz practic” de mai jos, comportamentul neatent al lui Leonard se caracterizează în mod cert prin „inactivitate și visare cu ochii deschiși”. Totuși, copilul îndeplinește celelalte criterii pentru tipul predominant neatent de ADHD. Caz practic
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
după 7 ani sau când simptomele de neatenție sunt însoțite de tipare comportamentale hipoactive (inactivitate și visare cu ochii deschiși). În secțiunea „Caz practic” de mai jos, comportamentul neatent al lui Leonard se caracterizează în mod cert prin „inactivitate și visare cu ochii deschiși”. Totuși, copilul îndeplinește celelalte criterii pentru tipul predominant neatent de ADHD. Caz practic Pentru a treia oară în ultimele 5 minute, învățătoarea a trebuit să îi spună lui Jeremy, elev în clasa a patra, să stea la
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
literare, se încredințează mărturisirii, vorbește despre un spațiu de predilecție naturist, înscenează un ceremonial propice jocului grațios de imagini, reveriei, rememorării. Poet al universului citadin în numeroase cazuri, B. se regăsește și în versuri marcate de o romantică aplecare către visare, de nostalgia unui timp al plenitudinii afective, în elegii și în poeme de dragoste, nu rareori în versuri ce resuscită, cu discretă ironie, o amintire, un peisaj, un tablou de gen, mitologic. SCRIERI: Nemuririle ierbii, Timișoara, 1984; Atlantida, îngr. Carmen
BARZIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285661_a_286990]