3,745 matches
-
de Porto; preot; rău; recoltă; relaxare; renumit; respingere; romantic; roșu sau alb; sănătos; seară; seducător; slab; spre; spumos; star; stare; sunt aici; tare; tărie; tata; teasc; tradiție; tulbur; tulburare; tulburel; de țară; unde; ură; să te văd; verb; viciu; viță-de-vie; vitalitate; vizită; vodcă; vreau; zeu (1); 793/200/67/133/0 vinde: bani (86); cumpără (86); comerț (36); piață (33); cumpăra (23); dă (22); a da (20); haine (20); magazin (20); marfă (18); vînzător (16); negoț (12); profit (11); afacere (10
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
criticăm discursurile tehnoștiințifice nelegitimate în mod practic-realist și analizăm în mod cultural posibilele consecințe ale intervențiilor tehnologice în existența, percepția și societatea umane. Prin urmare, virtualitatea trebuie înțeleasă în multitudinea termenilor din familia sa lexical-conotativă, nu doar ca sursă a vitalității și ca pericol al viralității, ci și ca fundament al virtuții și al virtuozității umane. Creațiile ființei umane se înscriu în zona eticului în momentul în care utilizarea biotehnologiilor nu este o practică neutră, iar provocările tehnoștiințifice lovesc în straturile
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Circuitul informatic este o convergență a tehnologiilor inteligente (vezi Ross, 1994Ă, răspunzând prin feedback, și a umanului integrat în sistemul automat (vezi Morse, 1994Ă. Artificialul devine în acest context o articulare a vitalului (a celebrului elan vitală, o formă de vitalitate care nu mai corespunde însă strict proceselor organice ale materiei. De la natura universului sau a organismului se urmărește a se trece la un soi de cybernatură, modalitatea postnaturală de coexistență a informației cu biologia, în momentul în care tehnologiile calculatorului
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
economice, acumulează și coagulează, dar și pierde și destructurează în fenomenele încorporării. De la sedimentele identității până la fluidele recombinărilor, subiectul avataric cunoaște o gamă largă de întrupări și localizări, de impurități și de mixaje corporale, mintale și societale. Aflată sub semnul vitalității nomade, identitatea la interfață face coaliție cu alteritatea, relaxându-și și negociindu-și granițele, cu riscul asumat al pierderii siguranței și stabilității. Își caută afinități și vecinătăți în cele mai îndepărtate zone existențiale și tehnoculturale și în cele mai tribulante
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
întâlnește, în plan social, cu libertarianismul în privința unei ordonări instante a societății care să desfidă structurile legale și normative ale oricărei Puteri, de la stat la o corporație economică. Spre exemplu, visul extropienilor (filosofii al căror crez este creșterea extropiei, a vitalității și a energieiă este să devină tot ceea ce vor să devină, fără constrângeri și fără determinări biologice sau sociale, într-o viziune de apologie a libertății interioare și exterioare. Principiile de bază ale metafizicii acestora se rezumă la: expansiune fără
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
trebuie uitat că aspectele „diurne”, apolinice sau pozitive ale relaționării dintre uman și tehnologic (marcate prin avantaje și oportunitățiă sunt strâns legate aspectele „nocturne”, dionisiace sau negative care vorbesc de posibile pericole, de riscuri și dezavantaje în spațiul virtual al vitalității și al viralității. Mai mult, aceste aspecte luminoase și întunecate sunt, cel mai adesea, interrelaționate, astfel că deciziile umane în fața provocărilor tehnoștiințifice sunt dificile, echivoce și produc un imaginar monstruos sau fantomatic. În acest sens, virtualitatea este condiția virtuții și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de alăptare, în mod rezidual, până la constituirea completă a dentiției provizorii și determină partea dobândită a Jing Qi-ului copilului. Embriogeneză energetică Cunoașterea procesului energetic al reproducerii vieții este esențială pentru însușirea corectă a mecanismelor energetice naturale care însoțesc viața: creștere, vitalitate, îmbătrânire și moarte, dar și pentru a înțelege mai bine patogeneza. Qi-ul intrinsec al ovulului proaspăt fecundat este de o bogăție excepțională, celulele reproducătoare masculine și feminine fiind în mod natural saturate de Jing Qi. Sub influența Qi-ului uterului și
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
durere abdominală în partea dreaptă ocazionată de o ridicare bruscă a gambei (nici un examen nu indică prezența unei leziuni), oboseală mare, oboseală la efort, dureri lombare, tulburări ale recunoașterii senzației de cald-rece, slăbire, căderea părului, hipersensibilitate cutanată, pierderea importantă a vitalității atât pe plan fizic, cât și pe plan psihic. Examen clinic: piele puțin atonă, reacții hiperalgice sau hiperestezice la palparea generală. Diagnostic energetic Principiu de tratament Ramură (MP și MTM) Rădăcină (teren Zang Fu) Cazul nr 3 - femeie 35 de
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
încă din adolescență, capitalul nostru neuronal este net superior nevoilor unei vieți centenare; astfel, reabilitarea psihismului și a comportamentului social a majorității toxicomanilor aflați în sevraj este posibilă. Vidul Yin-ului rinichilor și ficatului Simptome Cefalee, sterilitate, apetit sexual crescut însă vitalitate foarte scăzută, spermatoree, dismenoree, transpirație nocturnă abundentă (se întâlnește și în cazul intoxicațiilor medicamentoase), diabet cu sau fără dependență de insulină, febră vesperală, dureri lombare, scaune tari, constipație deseori gravă, infecții renale și șocuri renale care pot ajunge până la insuficiență
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
într-un mod negativ. Persoanele nefericite, nesănătoase sau nervoase nu lucrează la capacitate maximă. Un loc de muncă ostil este rezultatul suprimării abilității naturale a oamenilor de a se exprima. Este opusul unui loc de muncă care promovează creativitatea și vitalitatea. Mediile de lucru ostile sunt fatale productivității. Ele sunt nesănătoase - ba chiar potențial fatale - pentru persoanele care lucrează în aceste condiții. Ostilitatea constă în: agresiunea verbală împotriva oricărei persoane, indiferent de motiv; replicile mânioase dintre indivizi cu privire la granițe teritoriale sau
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
pentru donații, fondurile erau acum procurate prin mijloace proprii, iar cooperația economică a devenit „coloana vertebrală de susținere materială a întregii instituții” (Neculau, 1973, p. 399). Universitatea și-a putut menține autonomia și neutralitatea, acest fapt dându-i prestigiu și vitalitate. Iar obștea agricolă, înființată în 1942, a obținut de la Ministerul Agriculturii un însemnat lot de mașini, tractor, plug cu două brăzdare, patru semănători, un trior, patru grape de fier, șase prășitori mecanice. Ele au fost puse la dispoziția gospodarilor cu
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
secolului I d.Hr., textul protomasoretic, încă nedezvoltat, era folosit pentru întocmirea recenziei prototeodotiene. Acest text protomasoretic reprezintă textul oficial al tuturor comunităților iudaice din anul 70 d.Hr.1. Părintele Barthélemy a obiectat că practic nu știm absolut nimic despre vitalitatea sau despre stagnarea literară a iudaismului babilonian între Ezdra și Hilel, și nici despre o eventuală vitalitate literară, în limba ebraică, a evreilor din Egiptul acelei epoci 2. În plus, cum putem afla dacă două manuscrise aparțin unor tipuri textuale
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
textul oficial al tuturor comunităților iudaice din anul 70 d.Hr.1. Părintele Barthélemy a obiectat că practic nu știm absolut nimic despre vitalitatea sau despre stagnarea literară a iudaismului babilonian între Ezdra și Hilel, și nici despre o eventuală vitalitate literară, în limba ebraică, a evreilor din Egiptul acelei epoci 2. În plus, cum putem afla dacă două manuscrise aparțin unor tipuri textuale distincte sau identice? Însă obiecțiunea cea mai importantă care se poate aduce „teoriei textelor locale” este furnizată
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
lui istoric. Ce stranii sunt emanațiile de decadență, ce învăluitoare semnele alexandrinismului!” (1 ianuarie 1940 Ă 561). Cu Parisul acesta agonic, din timpul războiului, acoperit de întuneric, atins de morbul decadenței, se identifică Cioran. Curând, însă, Parisul își va recăpăta vitalitatea și, pentru Cioran, va deveni emblema superficialității, a inconsistenței, un loc fără miez. În România, situația era, evident, alta. Dincolo de livrescul lor Ă în tinerețe, livrescul distruge Ă, câteva cuvinte dintr-o scrisoare către același Mircea Eliade, din 1935, e
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
din ele fără să nu descopăr în esențial un vid care nu-mi spune nimic. Și astfel, nesimțindu-mă în nici un fel bine în lume, port obsesia paradisului ca singură obsesie vitală” (dec. 1935 Ă 552). Astfel, Cioran își hrănește vitalitatea din angoase și paradisul din infern. Pentru că are obsesia esențialului, transformă chiar ceea ce este esențial în iluzie și aparență. Nici o surpriză, astfel, ca în România să fie preocupat de vid; nici o surpriză ca, la Paris, să instituie vidul ca spațiu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ești singurul. Mă gândesc, între alții, la Noica. La fel ca dumneata, e plin de speranță și de încredere” (25 februarie 1970 Ă 485). Explicația pe care Cioran o găsește e de aceeași natură. „Cred că ghicesc de unde vine această vitalitate. Fără infern nu există iluzii. În schimb, eu care am trăit aici oarecum lipsit de griji mă simt bătrân, uzat, decăzut, în vreme ce, dacă ar fi trebuit să mă lupt cu un destin potrivnic, aș fi dobândit și forța de a
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
infantilism. Toate astea o să sfârșească rău. Ce dramă e să trăiești în mijlocul unor indivizi care știu totul, fără să fi înțeles însă nimic! La noi până și ultimul imbecil are mai multă maturitate istorică decât mințile acestea lipsite de orice vitalitate. E adevărat că au fost favorizați de soartă. Dar vor plăti scump șansa asta” (22 noiembrie 1973 Ă 586). Oricum, ceea ce pare paradoxal intră, pentru Cioran, în ecuația unei legități secrete. Lui Noica îi spune încă din 1967: „Dacă mă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Este un joc Ă de care Sam e incapabil. Totul la el trădează omul monologului mut” (II, 345). În fine, ar fi putut fi Cioran trișor în tinerețe? Avem, în general, impresia că dimpotrivă. Dar poate că tocmai excesul de vitalitate era, în tinerețe, o mască: masca celui care voia să fie altul. În altă parte, el e convins că adevărata sa identitate, netrucată, aparținuse exact tinereții. Abia după aceea a venit vârsta lipsei de credință, a inautenticității, a imposturii: „La
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
se trag din faptul că sunt prea atașat de viață. N-am întâlnit pe nimeni s-o iubească atâta cât o iubesc eu” (I, 353), citim într-un loc. Altundeva: „Groaza de viață nu e un semn al lipsei de vitalitate, ci mai degrabă de energie prost folosită, îndreptată împotriva ei înseși” (III, 305). Sau, mai exact: „Nimeni n-a iubit mai mult ca mine lumea și cu toate astea, dacă mi-ar fi fost oferită pe tavă, chiar și copil
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Scepticismul? Nu mai mult decât zgura cinismului, pe care Cioran încearcă să-l învestească cu semnificație pozitivă. Spune într-un loc: „Scepticismul are o proastă reputație. Și totuși, sub demersul său trufaș și nepăsător, ce sfâșieri! E însuși fructul unei vitalități precare, adânc vătămate” (I, 143). În acest echilibru instabil, echilibrul unei trufii învinse, sfâșierea are atribut de legitimare. Oricum, în spatele scepticismului lui Cioran se ascunde neputința vitalității și a cinismului. Dar, și vitalitatea, și cinismul l-au bântuit pe Cioran
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
totuși, sub demersul său trufaș și nepăsător, ce sfâșieri! E însuși fructul unei vitalități precare, adânc vătămate” (I, 143). În acest echilibru instabil, echilibrul unei trufii învinse, sfâșierea are atribut de legitimare. Oricum, în spatele scepticismului lui Cioran se ascunde neputința vitalității și a cinismului. Dar, și vitalitatea, și cinismul l-au bântuit pe Cioran. „Ca să suporți viața, trebuie să fii cinic sau naiv. / Când nu ai privilegiul să fii cinic sau naiv, viața este o încercare de fiecare clipă, o rană
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nepăsător, ce sfâșieri! E însuși fructul unei vitalități precare, adânc vătămate” (I, 143). În acest echilibru instabil, echilibrul unei trufii învinse, sfâșierea are atribut de legitimare. Oricum, în spatele scepticismului lui Cioran se ascunde neputința vitalității și a cinismului. Dar, și vitalitatea, și cinismul l-au bântuit pe Cioran. „Ca să suporți viața, trebuie să fii cinic sau naiv. / Când nu ai privilegiul să fii cinic sau naiv, viața este o încercare de fiecare clipă, o rană de nelecuit” (III, 315). Or, nefiind
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pentru Cioran, „o stare de defascinare” (I, 277). În fine, deopotrivă demonului, care, cu activismul său, îi stârnește lui Cioran unde de regret și valuri de neputință, scepticismul Ă deși poartă stigmatul trădării propriului sineă iese din penumbra aceasta a vitalității pentru a încorpora, la rându-i, un fel de ființare exemplară. O ființare pe dos. Înainte de toate, scepticismul e sinonim unei devitalizări și nu întâmplător Cioran nu pune cuvântul „vinovat”, din fragmentul care urmează, între ghilimele. „Scepticismul radical, «dureros», dacă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de ființare exemplară. O ființare pe dos. Înainte de toate, scepticismul e sinonim unei devitalizări și nu întâmplător Cioran nu pune cuvântul „vinovat”, din fragmentul care urmează, între ghilimele. „Scepticismul radical, «dureros», dacă vreți, nu e posibil fără un reflux al vitalității care e vinovat de îndoielile noastre” (I, 132). Explică Cioran în rândurile imediat următoare: „nu există scepticism fără o vitalitate ce bate în retragere”. Or, cu doar câteva pasaje înainte, Cioran regreta că în franceză cuvântul scepticism „are o nuanță
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cuvântul „vinovat”, din fragmentul care urmează, între ghilimele. „Scepticismul radical, «dureros», dacă vreți, nu e posibil fără un reflux al vitalității care e vinovat de îndoielile noastre” (I, 132). Explică Cioran în rândurile imediat următoare: „nu există scepticism fără o vitalitate ce bate în retragere”. Or, cu doar câteva pasaje înainte, Cioran regreta că în franceză cuvântul scepticism „are o nuanță de diletantism și de ușurătate” (I, 132). Lui i-ar fi plăcut ca scepticismul să poată fi asociat abisului și
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]