2,768 matches
-
prizonieratul domestic alături de un insipid gelos precum Ianuarie. Numele personajelor nu sunt doar simbolice, ci și antitetice. Mai este tinerețea în floare, prospețimea, plenitudinea, gingășia, exuberanța, frumusețea, căldura, viața, voioșia, dinamismul, luna mai fiind o lună a dragostei și a voluptății 895, pe când Ianuarie ni se prezintă secătuit de seve, de vitalitate, de inteligență, simbolizează răceala, frigul, înghețul simțurilor, atitudinea statică, ramolirea, drumul spre moarte. Lunile ar indica și vârsta personajelor: „De mult timp a fost stabilit că numele Ianuarie și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mărturisește că Zeul a fost auzit de Cadmos intonând o muzică pură4, (B) care nu mângâia auzul, dar nici molatecă, nici În ritmuri inegale. Căci ceea ce este mai presus de pasiuni și de murdării nu Îngăduie să fie atins de voluptate șhedoneț; voluptatea a fost azvârlită printre oameni o dată cu Ate (orbirea spiritului urmată de pedeapsă) și, pe cât se crede, s-a strecurat Îndeosebi prin urechile oamenilor”. 7. Aceste cuvinte ale lui Sarapion Îl făcură pe Theon să surâdă. „Sarapion”, luă el
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Zeul a fost auzit de Cadmos intonând o muzică pură4, (B) care nu mângâia auzul, dar nici molatecă, nici În ritmuri inegale. Căci ceea ce este mai presus de pasiuni și de murdării nu Îngăduie să fie atins de voluptate șhedoneț; voluptatea a fost azvârlită printre oameni o dată cu Ate (orbirea spiritului urmată de pedeapsă) și, pe cât se crede, s-a strecurat Îndeosebi prin urechile oamenilor”. 7. Aceste cuvinte ale lui Sarapion Îl făcură pe Theon să surâdă. „Sarapion”, luă el cuvântul, „tocmai
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
se disculpe pentru dorințele ei, aducând ca argumente exemple celebre: „și Solmon ținu mai multe doamne!/ Păi unde n-am eu parte, dragă Doamne,/ Să mă înfrupt măcar pe jumătate/ Cât el cu prospături...”284 Târgoveața rămâne un prototip al voluptății, al atracției carnale și nu al rațiunii și abstinenței sau al spiritualității interiorizate. Este dominată de simțuri, de aceea și exegeza pe care o face este percepută drept „carnală și literală”285. Nu face decât să confere învățăturii creștine o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ei este pus sub semnul a două astre: Mercur, simbolizând înțelepciunea, știința, rațiunea, acțiunea, tot ceea ce ține oarecum de aspectul viril, și Venus, conotând carnalul, atitudinea pasivă, feminitatea inefabilă, enigmatică. Viciile feminine erau frecvent incriminate în literatura medievală: dorința necontrolată, voluptatea, luxuria, vanitatea, locvacitatea, nesupunerea. „Diferența consta în faptul că în timp ce păcatul comis de un bărbat era prezentat ca un exemplu al slăbiciunii umane în general sau era legat de anumite ocupații sau stări (avariția negustorului, mândria cavalerului), greșelile femeilor erau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
prizonieratul domestic alături de un insipid gelos precum Ianuarie. Numele personajelor nu sunt doar simbolice, ci și antitetice. Mai este tinerețea în floare, prospețimea, plenitudinea, gingășia, exuberanța, frumusețea, căldura, viața, voioșia, dinamismul, luna mai fiind o lună a dragostei și a voluptății 895, pe când Ianuarie ni se prezintă secătuit de seve, de vitalitate, de inteligență, simbolizează răceala, frigul, înghețul simțurilor, atitudinea statică, ramolirea, drumul spre moarte. Lunile ar indica și vârsta personajelor: „De mult timp a fost stabilit că numele Ianuarie și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o trăiască din plin, cât mai intens și cât mai liber. Întrebuințarea totală a tuturor facultăților, savurarea frenetică a tuturor plăcerilor, libera expansiune a Întregii ființe morale și fizice, Într-o pornire fără altă sancțiune decât succesul și În vederea unei voluptăți fără altă preocupare decât durata - iată principiul călăuzitor, lozinca Întregii epoci. În Franța, omul ideal al epocii lui Ludovic al XIV-lea, epocă de disciplină absolută, a Regelui Soare, de ierarhie fixă, de etichetă rituală și de măsură În toate
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
care, nu-i așa?, sunt incomozi, exigenți, pretențioși, elitiști, în general distructivi. Mașina de vot (atenționată de pericolul că „optzeciștii” vor să ia puterea) a funcționat perfect. Pensionarii, majoritatea tăcută și bucuros anonimă, refractară la schimbare, i-a tăiat cu voluptate pe tineri din lista pentru consiliu. A refuzat inteligența, buna lor pregătire profesională, cinstea - calități pe care aceștia voiau să le pună în serviciul breslei. Mihai Cimpoi, președintele reales, care părea excedat de propria-i popularitate, deși ar fi putut
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
care le așteaptă să apară. Serafîm Saka, plastic și memorabil în formulări, și-a asemuit generația cu un măr atrăgător, dar ros în interior de foarte mulți viermi. O generație care s-a trădat și s-a vândut reciproc cu voluptate, printre ruinele delațiunii și compromisului rămânând doar mici oaze de onestitate și talent autentic. O definiție curajoasă, care poate s-ar potrivi și pentru întreaga literatură basarabeană de la 1940 încoace. „Patrioții de serviciu” n-au ratat prilejul de a se
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
de la conducerea republicii nu s-a sesizat în această problemă, care aduce atingere chiar independenței - mult clamate - a acestei țări. E și o chestiune de onoare în joc, dar basarabenii par să nu fie deloc orgolioși și își neglijează cu voluptate identitatea. Limba română în Republica Moldova (pusă în paranteze chiar în Constituția statutului) rămâne în continuare o ficțiune, un ornament, o literă moartă... Nu mi-am făcut deloc iluzii în ceea ce privește persoanele care au ajuns să conducă destinele Basarabiei după căderea regimului
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
toate resursele și a ajuns În pragul opțiunii finale. A fi sau a nu fi? Să mori, să dormi. Nu e vorba doar de schimbarea statutului ontologic al ființei, ci și de o alunecare pe contururile altei existențe, descrisă cu voluptatea plăcerii interzise. Și Virginia Woolf, și Pavese, și chiar un sinucigaș ratat precum Kafka văd În moarte o izbăvire, punctul final al unei suite de Încercări insuportabile. Moartea ca relaxare existențială, neființa ca stare ideală a materiei, triumful calculului obscur
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ci prin Însăși scurtarea duratei jurnalului. Pulsiunile morții, cum le numește psihanaliza, intră În cercul complet al rotației viață-moarte-viață. Sinucigașul este o cutie de rezonanță, un amplificator al mișcărilor de-o imperceptibilă fragilitate ale morții. El trăiește În avans, cu voluptatea iluminatului și cu abandonul de sine al celui care se știe predestinat - experiență pe care cei mai mulți dintre oameni o resimt la nivelul profanului și al statisticii. Există aici, fără Îndoială, și un calcul al sinucigașului: de vreme ce toți vom muri fără
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
el jubilează la constatarea că, măcar pe moment, ideologiile au murit, că au mai murit o dată, iar el, pe cât de bine, pe atât de catastrofal plasat, poate observa lentul declin al lumii: Această considerație va face din moartea mea o voluptate. Voi muri Înainte ca francezii să-și fi dat definitiv seama că nu mai sunt nimic, Înainte ca burghezia să muște țărâna, Înainte ca Întreaga Europă să se afle sub cizma knuto-slavă, Înainte ca Anglia să fie legată printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
în tipare precum cea latină reunește exemple din cele mai diferite, creatori de epopee de genul lui Vergilius, dar și fabuliști (Phaedrus), epigramiști (Martial) ori contrarii care se atrag, precum Lucretius, poetul prin excelență meditativ, și Catullus, cel ce cultivă voluptatea trăirii sub semnul lui Bachus și în admirația eternei Afrodite. Totuși, deși atât genurile literare moștenite de la greci, cât și separația lor s-au păstrat cu fidelitate, autorii latini nu puteau rămâne complet indiferenți în privința inovației. O parte din ceea ce
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a omului uitat în haosul ființei lui și uitat în haosul unei istorii iraționale"312. Așadar, ideologizarea literaturii (cu un accent polemic în plus), dar și "literaturizarea" ideologiei îmbină, de această dată la nivel macro, scriitura și politica. De unde și voluptatea cu care au fost devorate lucrări cu un titlu semnificativ precum Politica postmodernismului a Lindei Hutcheon. De altfel, în privința zonelor prin a căror delimitare curentul poate fi prezentat, s-a operat de câtva timp încoace o separație între postmodernismul vestic
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
minte; îmi încrețeam părul, purtăm mănușile la pălărie; serveam plăcerea metresei mele și făceam fapta-ntunericului cu ea. Am spus atîtea jurăminte cîte cuvinte și le-am călcat în fața blîndului cer. Am fost unul care se culcă cu gîndul la voluptate și mă sculam că s-o-mplinesc. Vinul tare l-am îndrăgit, zarurile foarte; și cît despre femei, aveam mai multe țiitoare că un turc. Fățarnic la inimă, ușor de ureche, sîngeros de mînă; porc în murdărie, vulpe în viclenie
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
a intrat în cameriste și-n fetele-n casă. Așa că, fii binecuvîntat, stăpîne. GLOUCESTER: Ia punga-mi tu, de-a' cerului năpaste Smerit spre chinul tot. Că sînt nenorocit Te face mai ferice. -Așa vrea cerul. Cel prea bogat, de voluptăți hrănit, Ce-ți calcă legile, acel ce nu vedea-va, Fiindcă nu simte, iute-ți simte forță: Buna-mpărțire-ar nimici excesul Și-oricare ar avea destul. Știi Dover? EDGAR: Ay, master. Gloucester: There is a cliff whose high and
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
rugul pasiunilor nesatisfăcute", fiindcă "la granițele spirituale ale omenirii ard, astfel, prin veacuri incendiile izolate ale marilor dezastre sufletești transformate în opere de artă". În esență, Lovinescu identifica la baza procesului de cristalizare a personalității artistului (care trăiește suferința cu voluptate, ca pe o sursă nesecată de creativitate) o proiecție bovarică, determinată (am tot spus) de natura conflictuală a raportului dintre "temperament" și "voință". E clar că "dezinteresul" față de aspectele practice ale existenței, cu etica subiacentă a refuzului și non-participării la
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
lui pânză albă (s.n.), întinsă cu o mână sub cap și cu un zâmbet enigmatic pe buze". Curând însă, în lipsa unui "reper" mai concret, "năluca" seducătoarei femei dispare cu totul, iar Bizu plânge după dânsa "ca după un mort", cu voluptate pervers-fetișistă: "Dibui prin colțuri, prin odaia de baie, și dădu peste un dulap în zid; deschizându-l, găsi pe polița de sus un mic pieptene, pe care își puse buzele fierbinți". Plăcuta reverie, amintind de răsfățurile rafinat senzuale ale doctorului
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mărunțișurile ritualului erotic: glasul iubitei la telefon, fotografiile, scrisorile cu caligrafia și mireasma lor parfumată, zâmbetul și privirea, căldura ori răceala mâinii, atingerea involuntară a unor piese de vestimentație feminină (găsind mantoul Dianei atârnat peste paltonul său, Bizu simți "o voluptate nouă", fetișistă, de mare intensitate, care-i oprește inima în loc) în fine, întreg repertoriul menit să pregătească și să amâne tacticos actul fatal al împreunării. Ca atare, deși e obsedat de imaginea femeii dominatoare, a femeii "domolind elementele naturii" (predispoziție
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
încearcă să inițieze pe Mite în "arta amorului" (care, știm asta de la Ovidiu, e totuși altceva decât "amorul" în sine) și-i vorbește despre "ritmica armonioasă" a mișcărilor unui cuplu de îndrăgostiți, zărit de departe: Am avut o senzație de voluptate mărturisește el femeii iubite pe care nu mi-ar fi produs-o împerecherea cea mai pătimașă". Voluptatea aceasta voyeuristă nu mai este însă posibilă în condițiile în care omul contemplativ/ "spectatorul" devine "actor", adică un personaj implicat, gata să subscrie
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
amorul" în sine) și-i vorbește despre "ritmica armonioasă" a mișcărilor unui cuplu de îndrăgostiți, zărit de departe: Am avut o senzație de voluptate mărturisește el femeii iubite pe care nu mi-ar fi produs-o împerecherea cea mai pătimașă". Voluptatea aceasta voyeuristă nu mai este însă posibilă în condițiile în care omul contemplativ/ "spectatorul" devine "actor", adică un personaj implicat, gata să subscrie oricând la mișmașurile cărnii. Când totuși intră în joc, individul cu predispoziții creatoare (poetul liric, mai cu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în "alintul continuu", în "trecerea pendulară de la îndemn la refuz". La fel înțelege lucrurile și Tudor Vianu, care pare să fi găsit explicația cea mai subtilă a erotismului eminescian, asimilându-l unui fel de masochism sui generis, ce reclamă căutarea voluptății în durere. Mario Praz, autorul unor lucrări de referință despre romantism și modernitatea timpurie 182, numea "algolagnie" amestecul de voluptate și suferință, demonstrând că acest gen de trăire contradictorie e caracteristică întregului secol al XIX-lea ("cel mai sexualizat secol
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
fi găsit explicația cea mai subtilă a erotismului eminescian, asimilându-l unui fel de masochism sui generis, ce reclamă căutarea voluptății în durere. Mario Praz, autorul unor lucrări de referință despre romantism și modernitatea timpurie 182, numea "algolagnie" amestecul de voluptate și suferință, demonstrând că acest gen de trăire contradictorie e caracteristică întregului secol al XIX-lea ("cel mai sexualizat secol", afirmă el), adică atât romantismului, cât și decadenței (apreciată drept "un fenomen sincronic cu romantismul, și nu o etapă finală
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
care personajele scenelor de iubire își îndreaptă unele asupra altora sentimentele lor"187. Prin urmare, "dorul" din "farmecul dureros" ar exprima o aspirație către "fuziunea prezentă și întreagă", dorința de "a ieși din forma mărginită și proprie", scopul ultim al voluptății fiind dorința de "posesiune infinită și totală", contrariată de "durerea că năzuința nu poate fi satisfăcută niciodată"188. Pe de altă parte, cum durerea cu pricina ("life enhancing") nu numai că "însoțește orice dorință și procură o senzație de plăcere
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]